3,522 matches
-
illo tempore, când ritualurile însoțite de instrumente percusive erau parte integrantă din viața omului arhaic... Programul a debutat cu piesa lui Gérard Berlioz, Mosgras Express pentru trei percuționiști. N-ar fi exclus ca autorul francez să fi fost inspirat de partitura simfonică a lui Arthur Honegger, Pacific 231, chiar dacă acolo era sugerat zgomotul și ritmul sacadat ale unei locomotive cu abur, în timp ce aici era vorba despre mersul, într-un accelerando năucitor, al unui tren expres! De un realism aproape fotografic, cu
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
și un prilej de a testa inventivitatea interpreților în a modela și nuanța un material sonor uniform, ce risca să să devină monoton. Frenezia ritmică a caracterizat și piesa lui Nicolae Brânduș, Dans în ritm ak-sak pentru percuție solo - o partitură scrisă în 1970, ca parte a operei La țigănci după nuvela fantastică a lui Mircea Eliade. Diferențele au constat în diversitatea instrumentelor de percuție care au înviorat materia sonoră pigmentând-o cu o multitudine de evenimente timbrale; în diversificarea expresivității
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
un alt exemplu de grijă pentru captarea permanantă a atenției auditoriului. Tragismul reținut al primei secțiuni a fost continuat în scena a doua de intensa intrepretare a Elisabethei Kulman, în Fricka. Singura dintre soliste ce nu a simțit nevoia suportului partiturii, Elisabeth Kulman a „jucat” în toate aparițiile sale, cântate sau nu, gestica sa empatică fiind în deplină armonie cu rolul său: viitoarea stăpână a Walhallei, cea care dorește să transforme o cetate într-un cămin, cea pentru care pare să
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
trecând prin registrul eroic în hotărârea de a o salva pe Freia și cel al remușcărilor și ambiției nemăsurate în scena finală. Cuplul Fasolt-Fafner, cei doi giganți interpretați de Günther Groissböck și Sorin Coliban, acesta din urmă interpretând eliberat de partitură rolul, au oferit un regal al vocilor de bas. Experiența ambilor pe scena de la Bayreuth din această vară i-a rodat într-o minunată fuziune de lirism (Fasolt) și timbru cald, impunător, ce umple sala (Fafner). Apariția Alexandrei Reinprecht în
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
dintre noutate și redundanță. Dacă interpretarea soliștilor a redat sentimental acești pași a spiralei, dirijorul Marek Janowski a fost cel care a dispus de timpul Walkiriei prin augmentări și diminuări judicioase ale energiei. Maestru al jocului cu percepția publicului, fidel partiturii, implicat și dăruit, Janowski ne-a oferit în finalul operei promisiunea unui Siegfried care să continue istoria, deja scrisă până la jumătate, acestui memorabil „Ring” din festivalul Enescu. În seara de 16 septembrie, Marek Janowski a condus pentru a doua oară
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
punct de pornire spre noul „eu”. În actul al treilea, Wotan o readuce în lumea care nu doarme pe Erda, zeița atotștiutoare. Suflul transformativ ce domnește în sufletul eroului principal pare să se răsfrângă în cel mai direct mod asupra partiturii Erdei. Daniela Denschlag a tălmăcit cu o covârșitoare interiorizare confuzia zeiței, exprimată structural prin salturi între registre, magistral stăpânite de Denschlag, cu acutele sale fantastice și gravele răscolitoare, melodii sinuoase și stranii, mult înaintea epocii în care au fost compuse
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
avântat. Dar nu și-a cruțat nici o clipa glasul, care a acoperit toata gama de emoții existente. Calitatea vocii sale, extrem de bogată și viguroasă, cu accente excepționale de imponderabilitate, nu a avut de suferit în nici un sunet al acestei covârșitoare partituri. Singurul punct în care a dozat judicios a fost jocul scenic. Reținut la început, gestic minimal în actul al doilea, Vinke captează audiența prin creșterea dramaturgică spre final, unde se dezlănțuie. Iar logica sa este impecabilă, pentru că Siegfried și Brünnhilde
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
blândețe, fermitate și precizie. Un dirijor ce induce siguranță ansamblului său și soliștilor, care dăruiește audienței cele mai subtile aspecte ale muzicii pe care o interpretează, care trece cu noblețe peste orice mic incident, vizând cu înțelepciune linia mare a partiturii. Și care, cu suverană voință, ca însuși Wagner, s-a abandonat conștient pe sine în „Procesiunea funerara a lui Siegfried” și în finalul operei, în care leitmotivul principal este eliberarea prin iubire, pentru mine fiind singurele clipe de muzică din
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
în Aurul Rinului la ambițioasa și apoi cuprinsa de remușcări Gutrune. O frumoasă surpriză: Aneliya Vidinova, soprană în corul Filarmonicii București, a interpretat a treia ursitoare în compania titratelor Elisabeth Kulman și Daniela Denschlag, cu mult aplomb și stăpânire a partiturii wagneriene, muzică rar abordată pe scenele românești, ceea ce augmentează importanța realizării sale. În rolul primei Ursitoare ne-am reîntâlnit cu Daniela Denschlag, logică trecere de la Erda la fiica sa care țese timpul, cu același timbru cald în grav și multă
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
cu o fenomenală voce și cu un uluitor instinct al dozajelor conform acusticii, orchestrei, momentelor dramaturgice ale operei. Adevărata revelație a serii a fost însă, basul Eric Halfvarson, un covârșitor Hagen. O apariție cuceritoare, citind muzica de pe Ipad în loc de tradiționala partitură, o premieră pentru artist, așa cum jovial mi-a destăinuit după concert, a reușit, pe lângă formidabilul cânt, să fie un al doilea dirijor al serii. Pentru că Halfvarson a jucat de la prima la ultima notă, s-a mișcat, a interacționat cu toți
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
o dramaturgie complexă a stărilor de spirit, de la viziunea sumbră luminată exclusiv de vocea pianului, la meditația sensibil întreținută a părții mediane, aspect pe care Mihaela Ursuleasa îl împlinește în baza unei impresionante capacitați privind penetrarea spațiului spiritual al acestei partituri. Finalul, de-a dreptul șocant, juxtapune vehemența adresării din refrenul rondeau-lui și concluzia lucrării, moment ce induce, în sens diametral opus, descumpănitor pentru noi, o atmosferă cu totul detașată, în ton de badinerie, atmosferă ce contrazice fundamental întreaga problematică a
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
care și-a legat adolescența). Aici și-a descoperit aplecarea către muzică. Și tot aici a cunoscut-o și pe cea care avea să-i devină soție. Aida Faceți cunoștință cu Fibia: blondă, cu ochi albaștri, ține în mână o partitură cu „Aida“. „Eram tineri, ea studia pianul, iar eu lucram la prima mea muzică de scenă“, își amintește Ovidiu Manole. „Pregăteam spectacolul de sfârșit de an la liceu «Cocoșul negru» de Victor Eftimie, lucrare pe care eu o consider un
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
omului de știință, „recunosc existența unui Designer Suprem“. Partidul, comunismul... Regimul de tristă amintire pe care țara noastră l-a îndurat vreme de o jumătate de secol i-a tăiat din aripi maestrului. Opera sa principală, „Măiastra“, este astăzi o partitură cu copertele pline de praf. Praful timpului și al uitării, că aproape nu există zi de la Cel de Sus în care Ovidiu Manole să nu viseze că opera sa principală va mai fi jucată încă o dată, pe scena celui de-
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
conțin și obiecte tridimensionale: mobilier, tablouri, instrumente muzicale, obiecte personale etc., precum și o serie de documente legate de viața muzicală din perioada în care au trăit acești muzicieni: afișe, invitații și programe de concerte, fotografii, cărți, scrisori etc. Există și partituri muzicale de Alma Cornea Ionescu, Mircea Popa, Eugen Cuteanu, Nicolae Lighezan, Alexandru Mocioni și alții. Între fondurile legate de asociațiile care au activat începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea amintim pe cel al Societății Filarmonice din
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
unitatea concepțiunii shakespeariene, am trebui să scădem mult din Rossi sau să adăugăm mult trupei. În trupă avem "un orchestru în care un singur instrument prevalează cu mult. Nu-i vorba, celelalte instrumente acompaniază bine și cu măsură, dar totuși partitura unui singur instrument răsare mai mult. E o statuă izolată înaintea unui bas-relief. Cu multe schimbări făcute scrierii asemenea am trebui să nu fim înțeleși. Dar mulțămitori precum sîntem pentru orice arte adevărată, renunțăm de mai nainte de a-l
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cuvântul corespondentului nostru. [22 februarie 1879] VÎRFUL CU DOR ["DUPĂ CUM AFLĂM... După cum aflăm, compozitorul cantatei Vârful cu Dor, d. Ladislav Lubici, pianistul curții M. M. L. L., a fost invitat de directorul Societații de muzică din Londra ca să trimită toate partiturile pentru a se începe repetițiile cantatei, care va fi reprezentată în curând în Covent-Garden - {EminescuOpX 451} teatrul M. S. Reginei. Piesa se va reprezenta cu tablouri vii, care se vor schimba mereu pe scenă, după înțelesul textului. Afară de aceea, directorul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cf., ibidem, p. 127). în anii următori și poziția Prusiei în problemele germană și în cele din Nordul Europei. Ce-i drept, acel concert nu a fost nici pe departe atât de armonios, fiecare urmând să dea propria să interpretare "partiturii" lansate la Tilsit și, apoi, la Erfurt. Cu toate acestea, Prusia a rămas în sfera de influență a Franței, cu care a semnat un tratat de alianță împotriva Rusiei, în luna februarie 1812351, si nu a mai avut posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Nu bea, nu fuma, ținea la familie ețetera. Și într-o zi se întîmplă cu el la o repetiție ceva ciudat. De atâția ani de când era flautist niciodată dirijorii nu avuseseră dificultăți cu el, era extrem de conștiincios, își studia atent partitura și rar i se întîmpla să i se spună, ei, flautul, mai accentuat, sau, flautul, ssss, piano. De astă dată însă flautul nu numai că era prea forte sau prea pianissimo, ci pur și simplu nu cânta partitura, ci cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
studia atent partitura și rar i se întîmpla să i se spună, ei, flautul, mai accentuat, sau, flautul, ssss, piano. De astă dată însă flautul nu numai că era prea forte sau prea pianissimo, ci pur și simplu nu cânta partitura, ci cu totul altceva... Dirijorul bătu enervat în pupitru, crezând că flautul fusese pur și simplu neatent, adică deschisese din greșeală la altă pagină. Și orchestra se pregăti să reia... a, a, a, și apoi începi atacă respectiva simfonie, flautistul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi însoțeau cântăreții de mandolină, contrabas sau balalaică (după dexteritate și zona geografică de proveniență), alaiuri strălucitoare sau soliști nerecunoscuți, improvizând la cerere. Toată Curtea asta a Miracolelor emigrată în centrul Europei și îngrămădită pe trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
românesc. Lucian Blaga rămâne vioara întâi într-un concert al românismului în care cugetătorii specificului național se întreceau în acte de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar de pe portativul raționalismului fie acesta chiar și "ecstatic" pentru a interpreta o partitură din care răzbăteau sunetele "apriorismului românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei autohtonist-ortodoxiste a românismului, discursul istoriografic elaborat în avangarda reflecției istorice propune, prin exponenții săi (P.P. Panaitescu și C.C. Giurescu), un naționalism critic, curățat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mari războaie împărtășesc calitatea de a fi critice cu privire la sensul național al unirii de la 1600, cu excepția lui Constantinescu (1928) și David (1937), toate celelalte alocă un statut pivotal anului 1600 în structurarea periodică a istoriei românilor. Modulând trecutul conform unei partituri similare structural cu cea a lui David (1937), manualul semnat de colectivul alcătuit din M. Petrescu, Remus Ilie și I. Totoiu (1935, p. 4), precum și Istoria românilor a lui R. Ilie (1936), recurg la o diviziune cvintuplă a trecutului românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de învățătâmânt și, corelativ, bazinul populațional prins în plasa școlară, a crescut vertiginos, după cum o arată datele statistice, la fel ca și numărul de învățători pregătiți să acționeze ca apostoli ai românismului. Totuși, în cadrul concertului naționalist, pot fi distinse două partituri diferite: i) cea a naționalismului patetic, în care ideea națională devine "religia fanatică și intransigentă, cea mai de seamă temelie a vieții noastre de stat" (Goga, 1927, p. 69); și ii) cea a naționalismului critic, care, deși își declară loialitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
noastră, ca un blestem. De aceea, cu drept cuvânt, s-a spus că poporul român este cel mai mare mucenic pe care l-a văzut omenirea (Patrașcanu, 1937, p. 7). La Grande sonate pathétique a trecutului românesc este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Anul 1948 a cunoscut lansarea pachetului de reforme structurale ale noului regim, prin care se urmărea socializarea societății românești prin impunerea modelului sovietic. Campania de socializare a debutat prin naționalizarea industriei și planificarea centralizată a economiei (instituirea economiei de comandă). Partitura politică era scrisă. În economia românească urma să răsune simfonia oțelului. A urmat adoptarea Constituția Republicii Populare Române (1948), prin care s-au fixat jaloanele juridice ale noii orânduiri sociale. Procesul a continuat prin reforma învățământului din același an, urmată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]