2,501 matches
-
ale tezei despre "absența unui demos". O face printr-o critică foarte dură a deciziei Curții Constituționale germane cu privire la Tratatul de la Maastricht, care conține o versiune particulară a acestei teze și pe care Weiler o califică drept tristă și chiar patetică. Este tristă pentru că această decizie permite să se întrezărească o viziune a demos-ului bazată pe omogenitatea etno-culturală. Este patetică pentru că încearcă să proiecteze această viziune asupra Uniunii, nu numai subminând-o dar chiar închizând ușa unei viitoare democratizări, prin
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
de la Maastricht, care conține o versiune particulară a acestei teze și pe care Weiler o califică drept tristă și chiar patetică. Este tristă pentru că această decizie permite să se întrezărească o viziune a demos-ului bazată pe omogenitatea etno-culturală. Este patetică pentru că încearcă să proiecteze această viziune asupra Uniunii, nu numai subminând-o dar chiar închizând ușa unei viitoare democratizări, prin altoirea unei finalități care este străină scopurilor inițiale ale integrării europene. A insista pe emergența unui demos definit în termenii
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
competiție. R.T. Domnule Stoica, am citit cu atenție acest document intitulat de dumneavoastră Restructurarea polului de centru-dreapta, scenarii și provocări pentru PNL. Și ceea ce spuneați în debutul emisiunii de astăzi mă face să deduc că aveți un ton oarecum disperat, patetic. Ceea ce se întâmplă în momentul de față este atât de grav pentru PNL? V.S. Din punctul meu de vedere, da! R.T. De ce e atât de grav, domnule Stoica? V.S. Iată de ce. Mai întâi, cum bine știți, din iunie anul trecut
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
Consiliului Județean Suceava. Un eveniment de suflet și prin ospitalitatea bucovineană la ea acasă, prin miezul dulce al plăcintelor poale-n brâu, prin gustul afinelor de pădure conservate în licoarea tradițională de culoarea abanosului. O întâlnire specială, dar fără accente patetice sau verdicte ce ar fi împiedicat dialogul. Scriam, în octombrie trecut, o scrisoare către ”românii de departe”, scrisoare căreia i-am dat forma unei declarații politice. Acum, am avut ocazia să-i ascult pe acești oameni cu dor de țară
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
m-au întrebat ce înseamnă exact, rațional, logic, un „Proces al comunismului”: inculparea unor indivizi care au fost membri ai aparatului de represiune în România comunistă? Un proces la tribunal, ca la carte, la adresa ideologiei comuniste (cam romantic ori chiar patetic, au comentat studenții mei)? Este vorba despre un gest simbolic de condamnare a comunismului, întru purificarea morală a românilor și regăsirea unui ethos al acestora? Este doar o metaforă obsedantă sau pur și simplu o obsesie a foștilor deținuți politici
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
făcută chiar cu un fel de voluptate orgasmică. Vulgaritatea și obscenitatea sunt considerate arme de purificare silită a prejudecăților, iar utilizarea lor este aproape ritualică în anumite cazuri. Efectul nu este, însă, unul sanificator, ci trivializator. Jocurile licențioase lingvistic sunt patetice, iar efectul obținut este grotesc și dezgustător. Să fie, oare, practicanții hip-hopului agresiv adepții obținerii în eprubetă a unui catharsis inedit, prin scârbă? Cel de-al treilea registru evident este acela scatologic, tehnica fecalizării fiind destul de folosită. Nu doar indivizii
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
urmă, ,,Eroica”, se desprinde limpede ideea ei concretă. Cuvintele rostite de compozitor cu privire la întâiul motiv al simfoniei a V-a : ,,Așa bate destinul la ușă!”, dezvăluie de asemenea conținutul ei. Ba mai mult, unele sonate ale sale poartă un titlu:,,Patetica”, ,,Appassionata”,,,A lunii”, ,,Les adieux”, ,,Aurora”, ,,Sonata primăverii”. În simfonia a VI-a, ,,Pastorala”,fiecare parte are un subtitlu programatic, iar în simfonia a IX-a, Beethoven introduce un text literar. Tendința spre programatism e atât de vădită în creația
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
recitativ”. Este anticiparea vocii umane care se reunește pentru prima oară în Simfonie cu ansamblul instrumental. Recitativul este urmat de revenirea sunetelor furtunoase de la început, după care, în mișcarea allegro ma non troppo, apar amintirile îndepărtate ale începutului Simfoniei. Exclamațiile patetice ale recitativului se ivesc din nou. Ele sunt brăzdate apoi de o fugitivă reamintire a scherzo-ului și a melodiei cantabile de la începutul părții a treia. Tema principală a finalului începe să se contureze. Ea se înfiripă la instrument tele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
însă decât pentru puțin timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste cuvinte a marcat Beethoven în manuscrisul lucrării momentul solemn al apariției vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec, de foc înălțător”. Și iată că Oda bucuriei își întinde aripile: Corul, apoi soprana și tenorul solist, preiau tema solemnă, îi dau mai multă strălucire, o transformă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Dimineață pierdută, în mod violent. Modernul Ulise, exilatul om de știință, se întoarce acasă, dar nu mai recunoaște pe nimeni. Nici o întâlnire nu are loc: e un dialog al surzilor la care participă cecitatea surâzătoare a bătrânului savant, istoriile meschine, patetice, tragice ale celor din țara captivă și, mai presus de toate, notele veninoase ale Securității. După studiul plin de compasiune al omenirii care a traversat comunismul (figura complexă, de babă bârfitoare dar bine intenționată, a Vicăi Delcă e sugestivă), Gabriela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Diana“, pe o fotografie cu păsări în zbor. Decebal Bădilă mă trimite la Jean Michel Jarre, sintetizatorul e de vină, deși e o tâmpenie, știu, mi-e imposibil să fac asocieri inteligente și întemeiate. „Eu ascult cu sufletul“, mă justific patetic. Ca și profesorul de franceză bătrân, înalt, uscățiv, cu care fac cunoștință într-o pauză de țigară. Și Aura, care cucerește publicul într-o clipă. Fotoliile roșii gem, oamenii stau pe jos, la balcon, în picioare. Sala improvizează după ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mea favorită, dar și în cazul acesta am câteva sonorități care îmi plac în mod aparte: Easy Livin’, Lady in Black, Gipsy, Sweet Lorraine. Capodopera trupei Uriah Heep este însă, firește, cum altfel?, July Morning (1971). Deși textul este întrucâtva patetic și melodia trece prin riscul unor sonorități excesiv sentimentale vocal, aici stilul contrapunctic și structura sunt realizate prin îmbinarea ingenioasă a claviaturilor, vocii, chitării și percuției - rolul esențial cred că îl are totuși orga electronică mixată cu chitara. Dar la fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
urât-o ...Simțeam ura crescând. Of, cum mai mirosea a noi două, și foaia asta dac-ai să ți-o lipești vreodată de obraz, ai să-mi dai dreptate, e tot ce suntem:lumina portocalie a felinarului de stradă, mieunatul patetic al cotoiului negru de vis a vis, eu în părul tău, eu în umbra ta...umbra ta. Un fulg mă doare. Stai întrânsul? Nu poți fi tu, orice mi-ai face eu voi fi totdeauna mai rea decât tine, mai
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
gura pe dinainte și pe urmă îmi vine să căpiez fiindcă nu știu cum s-o dreg. Am promis săptămâna trecută o continuare cu smiorcăielile de la întâlnirea de 40 de ani și acum văd că mă chinui să scriu un text nici patetic, da’ nici bășcălitor despre cum am mărturisit cu nodul de plâns în gât un mic/mare secret în fața foștilor colegi de clasă. Și fiindcă nu birui să descriu trăiri, soluția de avarie e să încropesc un fel de epic, ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nici TVA scăzut la mâncare, nici fonduri europene, nici drumuri mai bune. Biserica, pentru cei mai mulți dintre români, este instituția care, chiar și atunci când promisiunile celorlalte instituții se dovedesc lipsite de conținut, rămâne principala furnizoare de speranță. Iar asta, oricât de patetic ar putea să sune, rămâne totuși prima necesitate umană. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Viena, după colț - 3. Prin oraș Radu Pavel GHEO Viena cotidiană nu e ușor de sintetizat. E, desigur, o lume plină de diversitate și culoare, dar în alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
punctul de vedere al cutumelor impuse de introducere în terapeutică a unor medicamente noi și inexplicabil acceptată de colectivul medical al spitalului din Toronto. Partea a patra “Protestul și dezamăgirea lui Paulescu din 123 - 125” în care, într-o manieră patetică, pe deplin justificată, autorul descrie surprinderea totală și efectul devastator pe care l-a avut asupra savantului, știrea citită întâmplător în presa vremii că s¬a acordat premiul Nobel pentru descoperirea insulinei, subiect la care el lucra de atâta vreme
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care el însuși o reprezenta. „Naționalismul, adică iubirea de neam îl aveți imprimat în suflet, căci este un instinct cu care v-ați născut și n-aveți nevoie să-l învățați, ci numai să-l disciplinați’. Am adăuga aici și patetica chemare adresată juraților în procesul Văcăreștenilor, care subscrie cu asupra de măsură acestui sentiment înălțător „Umila mea rugăminte și marea rugăminte a istoriei sunt ca la criteriul legii, la criteriul conștiinței să adăugați criteriul Națiunii care nu vrea să moară
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
alături de grupurile discriminate. Utilizând tehnologiile actuale ale reprezentării (o cameră filma participanții și-i proiecta pe un ecran), dar și clovnii pe post de „autorități“, pentru a semnaliza derizoriul deciziei politice în raport cu gravitatea problemelor, show-ul interactiv, cu mici accente patetice, a deschis o platformă de expresie pentru diferiți excluși. Cinci regizori au ieșit din teatru pentru a reduce diferențele Celelalte trei momente nu s-au raportat direct la noțiunea unei comunități, ci mai degrabă la grupuri sociale aflate în criză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
întâmplat cu personajele respective în acel moment. Pentru mulți critici, e o secvență monumentală a filmului tocmai pentru complexitatea ei: e vorba despre execuția publică de care pomenești, e vorba de prejudecăți, de lipsă de comunicare, de bovarism, de provincialism patetic, însă e vorba în aceeași măsură și despre clase sociale sub comunism, despre compromis, despre ratare și orizonturi limitate și e, totodată, ca un moment de iluminare în care poți privi în viitor și vedea cum ar putea arăta și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
mai 1972 până acum, la aniversară. Îi fur lui Marcel Tolcea o frază, o răsucesc puțin și zic că (și) pentru mine „Orizontul“ a fost o parte din linia continuă care mi se vede în palma dreaptă. Sigur că-i patetic, tandru, duios, cum duioase, tandre, patetice au fost gândirile spuse sau scrise de colegii și invitații noștri la ceas de sărbătoare. Deschid o paranteză. Pentru cine a uitat, pe când eram școlari, la întrebarea ce este propoziția trebuia să răspundem o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Îi fur lui Marcel Tolcea o frază, o răsucesc puțin și zic că (și) pentru mine „Orizontul“ a fost o parte din linia continuă care mi se vede în palma dreaptă. Sigur că-i patetic, tandru, duios, cum duioase, tandre, patetice au fost gândirile spuse sau scrise de colegii și invitații noștri la ceas de sărbătoare. Deschid o paranteză. Pentru cine a uitat, pe când eram școlari, la întrebarea ce este propoziția trebuia să răspundem o gândire spusă sau scrisă. Deși în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
artistic al Orchestrei Simfonice din Moscova, și pianistul Mikhail Petukhov, profesor la Conservatorul „Ceaikovski“ din Moscova, au susținut un concert alături de orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu. Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, de Rahmaninov, și Simfonia a VI-a „Patetica“, de Ceaikovski, acestea au fost lucrările alese de muzicienii ruși. După o singură repetiție, directorul filarmonicii sibiene, Ioan Bojin, avea să se declare uluit: „Vom asculta o simfonie de Ceaikovski pe care poate că am mai ascultat-o, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
vârstă preșcolară dă din aripioare, dirijând. Prezența copiilor nu este neobișnuită la filarmonică. Chiar cel sub numele căruia se desfășoară festivalul, Carl Filtsch, n-a fost decât un copil, „copilul minune al Transilvaniei“, îndrăgit de Chopin și de Liszt. Ceaikovski. Patetica. Viorile plâng. Din prima lojă, îl poți auzi pe Vladimir Ziva icnind când dirijează, de parcă ar înghiți începuturi de cuvinte. Ar striga, de-ar putea. Întregul trup se zbate, ca un fluture captiv într-o colivie invizibilă. Zbaterea este însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de interpretare pianistica și compoziție „Carl Filtsch“, au cântat alături de orchestră Filarmonicii de Stat Sibiu. Vladimir Ziva, director artistic al Orchestrei Simfonice din Moscova, a dirijat Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, de Rahmaninov și Simfonia a VI-a Patetica, de Ceaikovski. Solist a fost Mikhail Petukhov, pianist și compozitor, profesor la Conservatorul „Ceaikovski“ din Moscova. aniMotion, desene pentru oameni mari Nou la Sibiu: Festivalul European de Animație - aniMOTION organizat de Fundația AltArt, cu proiecții de filme de animație, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
atunci o să plecăm împreună... împreună, legați ca spicele în snop, ca luna și râul...". Un politeism poetic și păgân animă natura, care are viața ei, sufletul, dorințele și suferințele ei, ca și cum aștrii, florile, zăpada ar fi niște creaturi conștiente și patetice. "Melancolic, ciobanul se sprijinea de fântână, nu departe de boii ale căror corne se coloraseră în purpura aproape stinsă a apusului. Câmpia fumega ca o mlaștină, iar lumina bătea cu o undă palidă coasta dealurilor. Aburi de ambră făceau să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]