5,114 matches
-
i-a lăsat lui Helen un bacșiș scandalos de mare și a fost tot un zâmbet când am trecut pe lângă ea în drum spre ieșire. Helen pregătea niște pahare de tequila pentru un grup de tipi care păreau a fi paznici de închisoare. Trântea pe masă paharele de tequila și de Seven-Up și, cu jumătate de gură, îi îndemna „ Dați pe gât, dați pe gât“, în timp ce descreierații ăia trânteau la loc paharele goale. Abia puteam să mă uit la ea. Gelozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
obicei rămâneau câteva în stativul de la intrarea principală. înfundându-și peruca în buzunar, Wilt ocoli barăcile constructorilor, trecu de cantină și tocmai traversa peluza de lângă laboratorul de limbi străine, când din întuneric răsări o lanternă care îi lumină fața. Era paznicul de noapte. — Hei, ce crezi că faci ’mneata aici? întrebă paznicul. Wilt se opri. — Eu... Eu m-am întors numai să-mi iau niște foi cu însemnări din cancelarie. — A, dumneavoastră sunteți, domnule Wilt! exclamă celălalt. După atâta timp, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în buzunar, Wilt ocoli barăcile constructorilor, trecu de cantină și tocmai traversa peluza de lângă laboratorul de limbi străine, când din întuneric răsări o lanternă care îi lumină fața. Era paznicul de noapte. — Hei, ce crezi că faci ’mneata aici? întrebă paznicul. Wilt se opri. — Eu... Eu m-am întors numai să-mi iau niște foi cu însemnări din cancelarie. — A, dumneavoastră sunteți, domnule Wilt! exclamă celălalt. După atâta timp, ar fi trebuit să știți că nu puteți intra aici noaptea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
însemnări din cancelarie. — A, dumneavoastră sunteți, domnule Wilt! exclamă celălalt. După atâta timp, ar fi trebuit să știți că nu puteți intra aici noaptea, la o asemenea oră. închidem la nouă și jumătate. — îmi pare rău, zise Wilt. Am uitat. Paznicul oftă. — Ei bine, fiindcă sunteți dumneavoastră și dacă e vorba numai de data asta... zise el, după care descuie ușa de la clădirea cu sălile de clasă. Va trebui să urcați pe jos. Lifturile nu merg noaptea, nu la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
găsească și o bucată de elastic. Așa ar izbuti să fixeze peruca pe capul lui Judy. Găsi o bucată într-o cutie din dulapul cu rechizite, își strecură hârtiile în buzunarul celălalt și coborî. — Mulțumesc tare mult, îi zise el paznicului. Și-mi cer scuze pentru deranj. Apoi se împletici pe după colț, îndreptându-se spre adăpostul bicicletelor. — Beat muci! spuse paznicul și se întoarse în ghereta lui. Wilt îl urmări cum își aprinde pipa, după care își îndreptă atenția spre biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o cutie din dulapul cu rechizite, își strecură hârtiile în buzunarul celălalt și coborî. — Mulțumesc tare mult, îi zise el paznicului. Și-mi cer scuze pentru deranj. Apoi se împletici pe după colț, îndreptându-se spre adăpostul bicicletelor. — Beat muci! spuse paznicul și se întoarse în ghereta lui. Wilt îl urmări cum își aprinde pipa, după care își îndreptă atenția spre biciclete. Afurisitele alea erau încuiate. Nu avea altă soluție decât să ia una pe sus. Prin urmare, puse Casa umbrelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Wilt, nu știu. Unu: aș fi spălat baia cu grijă, și doi: m-aș fi ținut cât mai departe de puțul ăla. N-aș fi încercat să creez o pistă falsă cu însemnările alea, nu m-aș fi asigurat că paznicul de noapte de la Tehnic m-a văzut și nici nu m-aș fi prezentat la casa domnului Braintree la miezul nopții, mânjit de noroi de sus până jos. Aș fi stat liniștit și-aș fi tăcut chitic. — Dar eu habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
luat-o, important e că o îmbracă în așa fel încât să semene cu doamna Wilt. O aruncă în puțul ăla de la Tehnic, despre care știe sigur că urmează să fie umplută cu ciment. Se asigură că e văzut de paznicul de noapte când știe că Tehnicul e închis. Lasă o bicicletă plină de amprentele lui și cu o carte de-a lui în coșul bicicletei. Lasă în urma lui, pe lângă puțul ăla, o grămadă de însemnări. Apare în miez de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e nici o cantină, e o sală goală. Și la ce anume priviți? Tonul nu mai semăna deloc cu cel când încercase să-l lingușească și să-l înduplece la o întâlnire mai lungă. Era un ton sec și oficial, de paznic care a surprins vinovatul de mult pândit. Și la ce anume ziceați că priviți?, reluă santinela. Trecu mult timp până să răspundă. Privesc sala. Aici a fost cândva un bar. Barul Levcenco. În timpul războiului și înainte de război. Funcționarul nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din noi nu și-a găsit o slujbă cum se cade. Eu eram chelneriță cu jumătate de normă la un restaurant cam mizerabilos și, după luni de căutări, tot ce-a reușit să capete David a fost un post de paznic de noapte într-o clădire de birouri de pe Market Street. Mergeam la întrunirile de grup; eram tot timpul treji; lui Lucy îi plăcea la școală; mama lui David era un pic sărită de pe fix, dar nu era un om rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nici nu erau ai ei, i-a ținut toată vacanța la muncă pe lângă casă, să-și scoată paguba. Nea Țârțâc, bătrânul care mă întâmpinase, trebuie să stea la mijloc, să fie bine și cu țiganii și cu baba. Face pe paznicul bostănăriei, de fapt stă toată ziua sclipindu-și în soare pușca luată de la americani acuma-n războiul ăsta, ultimul. Care război, nea Țârțâc, ce, noi am fost în război? Păi cum, bre, mata vii de la București și nu știi? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
speranța mea s-a risipit. Sunt epuizată și sunt gata să părăsesc scena pentru totdeauna. Cortina va cădea pentru ultima dată mâine dimineață la cinci și jumătate, când se schimbă gardienii. La ora aia, de obicei sunt mai puțin vigilenți. Paznicul care iese din tură o să plece căscând, în vreme ce noul paznic își va face intrarea tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să părăsesc scena pentru totdeauna. Cortina va cădea pentru ultima dată mâine dimineață la cinci și jumătate, când se schimbă gardienii. La ora aia, de obicei sunt mai puțin vigilenți. Paznicul care iese din tură o să plece căscând, în vreme ce noul paznic își va face intrarea tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în care vede mereu lampionul albastru descris de Mao. Dorința de a se întâlni pe întuneric crește. Mao începe să-l trimită de-acolo pe paznic. Într-o seară, Lan Ping e ferm hotărâtă să nu fie ea cea care să ceară afecțiune. Îi urează noapte bună imediat după cină. Scoțând calul, el se oferă să o conducă o milă. Sunt tăcuți. Ea e supărată. Umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ochii aceștia. Pupilele de un căprui închis. Formele și liniile seamănă cu cele ale lui Buddha. Îmi amintesc de un peisaj îndepărtat. Suprafața unei planete cu stânci cenușii, heleșteie de smarald. Pe acest chip, deslușesc o voință de neînvins. Zăresc paznicii invizibili din spatele măștii. Paznicii a căror datorie este să nu lase pe nimeni să intre pe cărarea care duce în iatacul minții stăpânului. Iatacul unde el este complet dezgolit, vulnerabil și lipsit de apărare. El vine să mă ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un căprui închis. Formele și liniile seamănă cu cele ale lui Buddha. Îmi amintesc de un peisaj îndepărtat. Suprafața unei planete cu stânci cenușii, heleșteie de smarald. Pe acest chip, deslușesc o voință de neînvins. Zăresc paznicii invizibili din spatele măștii. Paznicii a căror datorie este să nu lase pe nimeni să intre pe cărarea care duce în iatacul minții stăpânului. Iatacul unde el este complet dezgolit, vulnerabil și lipsit de apărare. El vine să mă ia în brațe, strângându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Shang-guan se întrerup. În fața unei oglinzi înalte, ea zâmbește obosită. Reședința ei a fost tăcută în dimineața asta. E o singură vilă, plasată pe pajiști bogate. O suburbie a Beijingului. Cu două nopți în urmă, Shang-guan a descoperit că paznicii ei au fost schimbați. A venit un pluton de oameni noi. Ziua de mâine și-a început deja cursul, murmură ea. Ziua de mâine va pune capăt tuturor necazurilor mele. Pana imaginației mele a fost prinsă, în sfârșit. Shang-guan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atac sau poate intra în comă. Vizualizează apropierea acestora. Inundația care face creierul să explodeze. Mao nu vrea să o vadă. Dar ea vine întruna la el, găsind pretexte pentru a da buzna în dormitorul lui. El dă afară un paznic care nu reușește să o oprească la poartă. Jucând rolul de șef al statului, ea găzduiește și însoțește cuplul Nixon la operele și baletele ei. Asta o face să se simtă mândră și răsplătită, în sfârșit. dar între timp simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că, mai pe furiș, mai pe față, se uită la mine, că nu mă scapă o clipă din ochi, că nu-mi pierd nici o vorbă... * Verdele intens-umed al pajiștii. Păunul, cu coada desfăcută, sărbătorește, se grăbește, solemn și caraghios, spre paznicul Înconjurat de rațele sălbatice care se Înghesuie, măcănind, În jurul lui. Doar un porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde se servește masa! Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să clintească nimic. Nu cumva și casa asta În care m-au adus este o casă oficială? mi-a trecut la un moment dat prin minte... * Christa a reușit - cum oare? - să-l convingă pe porumbel să se ducă la paznicul care așteaptă lângă platoul cu grăunțe, trecându-și greutatea de pe un picior pe altul. Stă pe loc și-l privește Încântată cum se Îndreaptă spre locul bine știut, legănându-se greoi, ca o găină prea domesticită. — Nu Înțeleg de ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că acest porumbel degenerat Îmi stârnește o senzație neplăcută... o mică repulsie. —Degenerat? De ce? Doar pentru că s-a ținut după noi tot drumul? Exact asta, da! Că se ține după noi, deși interesul lui ar fi să se ducă la paznicul care Îl hrănește! Nu mai are nici un fel de repere, și-a pierdut instinctele! Nu știe unde Își poate gâsi hrana, nu mai poată să zboare. Constat la el ceea ce toată lumea știe: cum se degradează făpturile În captivitate. Un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că trebuia să mai aștepte o zi sau două până când se îndurau să-i dea scrisoarea. Acum, în sfârșit, o ținea în mână. Recunoscuse pecetea lui Nicolae cu armele Văcăreștilor. Fusese ruptă, apoi lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră prelung, cu ochii închiși, acel vag parfum. Acasă. Mireasma odăilor în care se născuse, crescuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dacă nu cumva și mai olecuță, când Darius a trecut Dunărea În Basarabia, pe la Isaccea și cum, Înainte, Îi supusese pe Macedoneni - cei din Macedonia - de ce nu, măcar printre „conducătorii de atelaj”, cum le spune acum, să fi fost un paznic de măgar cu numele nostru... - Mda. Da-da, zic. Nu-i rău, zic. - Să-i dăm șahului un telefon - cu aviz - să-l rugăm să caute prin arhive... Dacă aflăm că suntem persani? - Mai bine scriem scrisori-persane, pentru viitorime, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
similare despre familia lui. Îi ordonă lui Ammaji să o însoțească pe Pinky în drumurile la oraș. El era mult prea ocupat cu alte probleme ca să o supravegheze personal. Numai că, lui Ammaji nu prea-i plăcea rolul acesta de paznic. La început, făcuse tot putuse să se țină după Pinky, ba chiar își luă pantofi speciali de gimnastică pentru acest eveniment. Și totuși, în ciuda aranjamentelor, Pinky i-o lua bine de tot înainte. Nu merge așa repede, o implora Ammaji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]