3,841 matches
-
sunt doi oameni care trebuie să accepte faptul că au îmbătrânit și au dreptul la noi căutări spirituale. Soțul remarcă o covrigărie în preajmă, îi este foame și se întreabă, reproduc literal, „dacă funcționează și duminică, pentru a satisface foamea pelerinilor”. Soția admiră o familie cu mulți copii, se învață de mici răbdători, ascultători și supuși. Au și ei o nepoțică în Canada, o cheamă Twisha, „da, știm, nu are nume de sfânt de-al nostru, nume românesc, dar e mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
anul trecut, racla (care mai nou este protejată și integrată într-un baldachin mare de lemn sculptat) a fost „scoasă spre închinare”, expusă devoțiunii publice încă de vineri, și va fi repusă la loc luni, „după ce se închină și ultimul pelerin”, după cum sună comunicatul oficial. Unul dintre preoții parohi face eforturi vizibile de a „comunica”, de a fi prezent în mass-media, caută vizibil echipele de televiziune și își găsește timp să dea declarații pentru fiecare reporter care-l solicită. „Iată, am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Metoda sa este infailibilă, arată un carton inscripționat în mai multe limbi străine, fluturând o cruce de lemn, în intersecțiile aglomerate din nordul orașului, zona laborioasă și „bogată”, corporatistă a Bucureștiului. L-am surprins la rând, discret, ca orice alt pelerin. În momentul precis când a ajuns în fața raclei, a scos dintr-un rucsac cartonul plin de slove, „instrumentul” său de lucru, plus crucea mare de lemn, atingându-le delicat și respectuos de aceasta, impregnându-le astfel cu sacru, pentru o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
timpul slujbei fac ca membrana sensibilă a goarnelor să scoată sunete ciudate, păcănituri, foșnete, măcăneli, ca și cum o legiune de drăcușori puși pe șotii și-ar fi făcut de cap în instalație. Dar acest lucru nu pare a-i deranja pe pelerinii ce încep să vină din toate părțile, atrași de sărbătoarea ce se pregătește sub ochii lor. Intru mai întâi în biserica mare a mănăstirii, necropolă regală. Două doamne îmbrăcate în costume de culoarea vișinei putrede au rolul de „ghid turistic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și destul de umed, se încălzesc pe rând lângă un calorifer electric cu ulei, sorbind oarecum pe furiș din niște cești mici de cafea. „Înainte de 1990, aveam un fel de evidență a grupurilor de turiști, pe atunci nu li se spunea pelerini, nu aveam voie”, spune cea mai în vârstă dintre ele. „Pe masă, chiar aici în centru, era plasat un registru mare, cartonat, noi estimam numărul de vizitatori, plus biletele de intrare, eram obligate să trecem totul în registru. Acum s-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
extrem de „strâns”, adică distanța dintre gardurile de protecție este foarte mică, nu cred că-i mai mult de un metru și douăzeci de centimetri. Picioarele înalte ale gardului, sub formă de „U”, sunt plasate „în pieptene”, ceea ce face ca înaintarea pelerinilor angajați în rând să fie dificilă, penibilă chiar pentru oamenii în vârstă care se împiedică în mustățile de fier-beton. Vorbesc cu un jandarm, am fabricat o voce simplă și modestă, „de ce nu faceți, domnu’ jandarm, mai mult loc pentru oameni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Curtea de Argeș și a dispunerii și geografiei rândului de așteptare este aceea că prin fața raclei nu putea trece decât o singură persoană, din cauza dispunerii unor bariere de metal, exact ca o strungă pentru oi. Nu este o comparație prea flatantă pentru pelerini, dar sistemul era exact același, strungă. Pe moment, nu-mi dau seama prea bine de ce ierarhia locală a cerut „rând strâns”. Este clar că este vorba de un pelerinaj calm, unde nu sunt probleme de ordine, de îmbulzeală sau altele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
calm, unde nu sunt probleme de ordine, de îmbulzeală sau altele asemenea. La prima vedere, cred că s-a dorit o încetinire voită a avansului în rând, o prelungire a timpului de așteptare. Coada trebuie să dureze mai mult, pentru ca pelerinii să simtă efectele oboselii datorate așteptării, să nu aibă sentimentul că totul a fost o excursie de plăcere și au „trecut” prea rapid prin fața raclei. În această logică se înscrie și felul în care televiziunile prezente acolo au reflectat evenimentul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că totul a fost o excursie de plăcere și au „trecut” prea rapid prin fața raclei. În această logică se înscrie și felul în care televiziunile prezente acolo au reflectat evenimentul în timpul jurnalelor de seară : vorbeau de o mare masă de pelerini, imaginile erau atent selectate din montaj, pe când timpul de așteptare efectiv nu a depășit niciodată o oră, o oră și jumătate. Ultimul dialog îl port cu proprietara unei librării- papetărie, afacere de familie, un loc unde găsești totul și nimic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Sfințișoara”, numele de alint pe care localnicii l-au dat Sfintei Filofteia, martirizată la vârsta de 12 ani, face cu adevărat parte din viața orașului, a regiunii chiar. Pare a fi destul de sceptică față de fenomenul mai nou al autocarelor cu pelerini veniți și din alte regiuni ale țării. „Multe microbuze cu moldoveni, eu nu am pomenit așa ceva până acum câțiva ani, dar să știți că au multă evlavie”, spune femeia aproape ca pe o scuză. Dar ceea ce mi s-a părut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am pomenit așa ceva până acum câțiva ani, dar să știți că au multă evlavie”, spune femeia aproape ca pe o scuză. Dar ceea ce mi s-a părut a fi cel mai interesant în vorbele sale este faptul că pentru ea „pelerinul” își pierde individualitatea, este topit în „mulțimea” pelerină, care acționează ca un personaj unic, colectiv. 7 decembrie 2010 Descrierea rândului și a stării sale de agregare. Cele două „demonizate” și reacția mulțimii. Convorbiri cu actorii pelerinajului. Cum arăta acest loc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
desfășurare (parc, alei pietruite, zid de incintă), îmi propun să observ cu atenție rândul de așteptare și caracteristicile sale generale. Există mai multe „niveluri de agregare” într-un astfel de rând. Primul nivel l-aș putea califica drept „activ”, sunt pelerinii deja angrenați în rând, aflați între gardurile de metal ale Jandarmeriei. Sunt în mișcare, discută între ei, citesc acatiste, uneori telefonează pentru a-și transmite impresiile sau pur și simplu pentru a anunța o prezență. Al doilea nivel este cel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și simplu pentru a anunța o prezență. Al doilea nivel este cel „pasiv”, format din cei care stau pe margine și nu doresc sau nu au „curajul” de a asuma timpii de așteptare aferenți. Printre ei se mai găsesc și pelerini care au fost deja în rând, s-au închinat (venerat) la moaște, și acum fie se odihnesc, fie mai vor să se impregneze cu atmosfera de sărbătoare și sacrul din jur. Dar marea majoritate dintre privitorii pasivi este formată totuși
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
locul unde este expusă racla spre închinare ; o categorie aparte în toate pelerinajele, cei care sunt și nu sunt de fapt prezenți în actul ritual. La ora 11.00, pelerinajul de la Curtea de Argeș atinge maxima lui desfășurare. Sunt prezenți foarte mulți pelerini locali, din satele din jur, îmbrăcați ca bunicii mei din fotografiile din anii 1960-1970 : haine de piele mirosind a naftalină, scorțoase, tari, căciuli de blană, uneori și „alendeloane” îmbătrânite, la fel ca și oamenii. Mai pot fi văzuți și țăranii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și „alendeloane” îmbătrânite, la fel ca și oamenii. Mai pot fi văzuți și țăranii din zona montană înaltă, care poartă ciorapi de lână colorați (femeile), înalți, sau căciuli de blană de oaie negre, așezate într-o parte (bărbații). Prea puțini pelerini de autocar. Așa cum se întâmplă de obicei, faptul că participanții la pelerinaj știu că timpul de așteptare este unul rezonabil, iar condițiile meteo sunt acceptabile induce o stare de calm și liniște nu doar în interiorul rândului, ci în ansamblul eve
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să realizez o serie de microinterviuri cu actorii pelerinajului. Primul este realizat cu un jandarm și o jandarmeriță, tineri amândoi, plasați chiar la capătul scării monumentale ce permite accesul către celebra „Fântână a lui Manole”, de altfel asiduu frecventată de pelerinii din alte localități, ce poartă după ei bidoane de plastic pline cu apa legendei celebrului meșter constructor. Mă recomand ca fiind „sociolog”, prezint legitimația mea de serviciu, și cei doi se deschid dialogului. Nu sunt din localitate, ci au venit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dar toate ploconelile, pupăturile astea de moaște... hai să fim serioși ! Unde-i credința aici, îmi spuneți și mie, mă lămuriți ?”. Confirmă la unison faptul că vin mulți țărani din zonă, mai puțin din alte părți din țară. Numărul de pelerini se menține constant, dar depinde în mod organic de criza economică, cu toate că „pelerinajul este încurajat de către autorități și episcopie, că doar se câștigă și bani mulți de aici. Numai că nu au curajul să o spună direct !”. Cel mai bun
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bun partener de dialog de pe teren mi s-a părut a fi însă un șofer de taxi, care pierdea timpul în lipsă de clienți într-o Dacie veche și ruginită, nu departe de poarta principală a mănăstirii. De fapt, aștepta pelerini pentru o cursă către gară, așa cum un păianjen își așteaptă prada pe colțul pânzei. A folosit expresia „curse de mănăstire” atunci când a venit vorba de lucrativa afacere a transportului de pelerini-turiști. Taximetristul încadrează fenomenul de aici într-un cadru social
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
neapărat demografic. Deplânge sincer decăderea economică a urbei, faptul că s-a renunțat cu prea mare ușurință la resurse industriale care ar fi putut deveni profitabile cu un minim de efort : Fabrica de Porțelan, Electrocasnica, Fabrica de Bioproteine. „Înainte de 1990, pelerinii, dar hai să nu le spuneam pelerini, ci credincioși, veneau cu trenul de departe, erau nouă curse pe zi la Pitești și București, dus-întors, acum mai avem maxim două, trei. Dar să știți că pelerinul ăla de care-mi amintesc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
urbei, faptul că s-a renunțat cu prea mare ușurință la resurse industriale care ar fi putut deveni profitabile cu un minim de efort : Fabrica de Porțelan, Electrocasnica, Fabrica de Bioproteine. „Înainte de 1990, pelerinii, dar hai să nu le spuneam pelerini, ci credincioși, veneau cu trenul de departe, erau nouă curse pe zi la Pitești și București, dus-întors, acum mai avem maxim două, trei. Dar să știți că pelerinul ăla de care-mi amintesc eu era mai tradițional, mai respectuos, mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Fabrica de Bioproteine. „Înainte de 1990, pelerinii, dar hai să nu le spuneam pelerini, ci credincioși, veneau cu trenul de departe, erau nouă curse pe zi la Pitești și București, dus-întors, acum mai avem maxim două, trei. Dar să știți că pelerinul ăla de care-mi amintesc eu era mai tradițional, mai respectuos, mai cum să spun... era parfumul fructului oprit, ce mai ! Când venea aici, simțea că face un lucru împotriva sistemului comunist, cum să vă explic eu ca să mă înțelegeți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înconjurul lumii în kilometri parcurși. Omul stă aplecat pe volanul uriaș, îmbrăcat în piele, trăgând cu poftă dintr-o țigaretă. Suflă fumul prin geamul întredeschis. Este ursuz, nu prea are chef de vorbă, dar dacă tot l-am întrebat ceva... „Pelerini de autocar ziceți ? Da, există, mai mult bărbați și femei în vârstă, prea puțini tineri.” Tace din nou, iar trage din țigară. Nu prea știu ce să-l întreb. „Cântă în timpul mersului ?”, întreb, mai mult la nimereală, îmi aduc aminte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
știu ce să-l întreb. „Cântă în timpul mersului ?”, întreb, mai mult la nimereală, îmi aduc aminte de excursiile noastre pionierești din anii 1980. „Da, mai cântă uneori câte ceva. Se înfrățesc.” Nu-și mai amintește când a avut prima cursă cu pelerini, să fi fost prin 2000 sau 2001... Apoi se grăbește să pună capăt discuției, „domnule, nu știu ce să-ți spun, eu am treabă cu condusul și atât, nu știu ce se întâmplă în jur”. Mulțumesc și plec, dar încerc un gust amar al
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la limita legii, în limita gri a economiei, nefiscalizate, iar curiozitatea unui străin ca mine nu poate trezi decât suspiciune și teamă. O ultimă discuție cu o țărancă bătrână, originară dintr-un sat din apropiere, aș putea afirma că reprezintă pelerinul tipic al locului, după felul cum era îmbrăcată, straița de lână, mâncarea pe care o consuma așezată pe o bancă, sub unul dintre brazii seculari din parc (zacuscă cu ciuperci și pâine de casă, mai exact). Vine de ani de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la Curtea de Argeș, „de când a apucat, de copilă”, adesea într-un grup mai mare, alături de preotul din sat, „un preot foarte bun, din familie veche de preoți, tatăl lui nici la botez măcar nu cerea un leu de la oameni”. Rândul face pelerinul ? Femeia regretă că anul acesta „nu am putut să țin canonul. Am venit cam târziu, rândul era pe terminate și am așteptat puțin, doar jumătate de oră, o nimica toată !”. Interlocutoarea mea îmi mai spune că a ajuns chiar și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]