5,851 matches
-
Se vede curbatura când privești la orizont. Priveliștea orizontului este unică și foarte frumoasă. Se vede uluitoarea schimbare de culoare de pe suprafața luminoasă a Pământului la cerul negru pe care se văd stelele. Linia despărțitoare este foarte subțire, ca o peliculă de film care înconjoară sfera Pământului. E de un albastru delicat și trecerea de la acest albastru la negru se face foarte treptat și minunat.“ Fiona își puse jos cuțitul și furculița în timp ce vorbeam și asculta cu bărbia cuibărită în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vesel Nu mai sufăr... Viața e doar un vis Nu mă mai tem... Viața e doar un vis ...pentru că vine un moment când lăcomia și nebunia nu se mai pot deosebi. Această linie despărțitoare e foarte subțire, asemănătoare cu o peliculă de film care înconjoară sfera pământului. E de un albastru delicat și această trecere de la albastru la negru e treptată și frumoasă. Lumea n-a mai putut aștepta. MOȘTENIREA FAMILIEI WINSHAW Cronică de familie MICHAEL OWEN PEACOCK PRESS Prefață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Helen i se părea ciudat, pentru o fată atît de frumoasă. Nu-i spusese niciodată c-ar fi pierdut un iubit În război, dar avea ceva, un aer dezamăgit, se gîndi Helen, cenușiu. Un strat de suferință ca o peliculă fină de cenușă, dincolo de suprafață. Dar pentru ea, fratele ei, Duncan, era marele mister. Era legat de ceva bizar, de un scandal - Helen nu-și putea da seama de ce anume. Nu locuia acasă, cu Viv și tatăl lor; stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trezit a doua zi dimineață. Era drapat cu dantelă italiană exact ca aceea pe care o folosește Dolce & Gabbana la corsete. Obloanele erau deschise și am putut să admir lacul și munții de afară, totul era albastru, ca pe-o peliculă Technicolor. Nu-i de mirare că-n Hamptons nu vezi deloc italieni. Eram destul de uluită de întorsătura pe care mi-o oferea viața. Vreau să spun, eram vie, evitasem o scenă de despărțire potențial neplăcută dintre Julie și Charlie - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
penibile ale unor hit-uri, din partea unor pseudo-star-uri de nouă generație), diverse șlagăre internaționale. Dar în film, atunci când scenariul o cerea, lucrurile se schimbau: în 1969 Luminița Dobrescu își face debutul în film, interpretând o melodie în limba franceză în pelicula “Pantoful cenușăresei”, în regia lui Jean Georgescu. În anul 1968 reprezintă România la Festivalul mondial al tineretului de la Sofia, unde cucerește medalia de bronz, iar la casa de discuri Electrecord îi apar, la scurte intervale, trei discuri de format mic
Primul ?Cerb de aur? rom?nesc (III) by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83442_a_84767]
-
flacăra sa apar și actori de teatru, precum celebra Aristizza Romanescu, divina diva, profesoară de Declamație la Conservatorul de Artă din București, al cărui recital în ploaie, șarjat dramatic se desfășoară fără știrea ei în fața unui aparat care nu funcționează. Pelicula care-l fascinează pe Leon prin fragilitatea ei, topindu-se lejer în flăcări stă sub acest paradox sensibil, enigmatic al dobîndirii eternității: "Filmul, ce ușor ia foc. Mai ușor ca pînza, mai ușor ca hîrtia. Oare se poate face ceva
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
modalități de expresie dramatică vetuste, dar de un farmec retro irepresibil, toate acestea conferind adîncime, o cameră de rezonanță filmului. Chiar și intertitlurile și chapourile introductive sunt "redactate" în maniera ceremonios-convențională a începuturilor. Un spirit al timpului prinde regizorul în peliculă, realizînd un film despre film, precum Nuovo Cinema Paradiso (1988) al lui Giuseppe Tornatore, o sensibilă punere în abis de reflex ironic, dar nu mai puțin "dramatică". Într-un gest faustic-sublim, aproape ruinat, Leon Negrescu pătrunde în subsolul teatrului liric
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
al lui Giuseppe Tornatore, o sensibilă punere în abis de reflex ironic, dar nu mai puțin "dramatică". Într-un gest faustic-sublim, aproape ruinat, Leon Negrescu pătrunde în subsolul teatrului liric pe care l-a cumpărat în incinta unde se află peliculele și le dă foc. Flăcările vor cuprinde nu numai clădirea, dar și pe unul dintre personaje, pe frumoasa Emilia în ipostaza de primadonă așa cum el consumă în melodramele sale atîtea trecute vieți de doamne și domnițe, precum și pe cele ale
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
de custode al garderobei relevă poate cel mai bine partea de magie neagră a cinematografului. Dincolo de istoria unui film, Independența României, realizat între 1911 și 1913, Nae Caranfil vorbește despre istoria secretă a filmului, - și nu doar filmului românesc, "condamnînd" pelicula la un prestigiu și relevanță locale -, cu luminile și umbrele sale, cu dramele și comediile ei și, așa cum încheie maiestuos actorul care-l interpretează pe Hamlet, după ce l-a jucat pe Carol I: Restul e tăcere...
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
și deodată îmi surâse. "Mergem la cinema", zise. "Mergem!" Iar în sală trecu multă vreme până să bag de seamă cum stătea ea în scaun: genunchii îi erau îndreptați spre mine și îi ținu astfel până ce se termină filmul (o peliculă senzațională despre felul cum fusese asasinat Kirov, "marele cetățean"; palpitant, patetic, bine jucat și mascat; ficțional, Kirov se numea Șatov și cădea sub gloanțele asasinului nu la sediul comitetului de partid din Leningrad, cum știam, ci într-o sală de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ștab ar fi fost mult mai bine", și își plecă fața și îi văzui ochii mari lângă fruntea mea aplecată, în timp ce își reașeza genunchii și mai aproape de ai mei. Trăgeam cu ochii spre ea în clipele când lumina pe care pelicula puternică o arunca din când în când asupra sălii și îi vedeam acești genunchi tot acolo, rotunzi și frumoși, strâns alăturați, fideli și frățești, îndreptați spre mine, în timp ce expresia chipului ei părea alterată și absentă, parcă adormită de istoria de pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clipelor mi-a devenit fatală și să dispar lăsând în urmă imaginea unei vieți de fapt împlinite. Singură această dispariție ar rămâne misterioasă. Ei și? Moartea nu e un mister? Nu văd întrucît degradarea treptată merită truda. Într-o grandioasă peliculă, numită La dolce vita, a lui Fellini, un tip care cânta la orgă Marea fugă a lui Bach (semn că individul avea graniță cu măreția creației) trăia în mijlocul unei familii exemplare într-o lume libertină, cu toții sub amenințarea nonumită a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înlocuiam o viață cu alta, realitatea cu un set de proiecții optice. Îmi iubeam senzațiile și percepțiile așa cum alții își iubesc copiii sau amantele. Trebuie să fii un mare estet sau un mic egoist ca să vezi lumea învelită într-o peliculă transparentă de forme și mișcări; eu mă consideram și una, și alta. Nu împărtășeam gusturile simple și rudimentare ale foștilor mei colegi de facultate, care mă invitau sâmbătă seara când în Buzești, când pe Ștefan Furtună: „Hai, băi Alecule, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic, probabil nici nu-și dădeau seama. Eu n-aveam nouă vieți, ca motanul lui Mihnea, și nici timp să-mi petrec vreo două din ele pe frigider sau sub plapumă. Moartea pândea cu fiecare zbatere a pleoapelor, cu fiecare peliculă de aer inspirată, cu fiecare deschidere și închidere a valvelor inimii. Supapele ei secrete umpleau plămânii cu oxigen, dar, în contact cu zecile de curenți electrici din organism, amestecul lua foc: focul se propaga la celulele vii, care, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți dezvălui emoțiile, o impolitețe să le faci publice. Bătrânul merita o medalie. Îl păcălisem și pe el: le țineam doar pentru mine și pentru toți ceilalți care mă însoțeau, dialogurile se purtau animat, cu multe gesturi, ca într-o peliculă mută din anii ’30. Nu eram în nici un caz singur, și nici nefericit. Toate lucrurile bune aveau însă și-un sfârșit, așa că Maria pleca înapoi în pat, toropită de dragoste și oboseală, iar eu rămâneam cu urma corpului ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adăugat Maria. „În cazul meu, chiar se-aplică chestia asta. Înțelegeți de ce...“ Înțelegeam. Am coborât în curte, direct într-un cub de frig. Nici n-am simțit când am ajuns acasă. Se zice că memoria nu minte, acționează ca o peliculă fotografică: tot ce imprimi pe ea acolo rămâne. Găsești ce îți trebuie și după douăzeci de ani. Începeam să am dubii cu privire la chestia asta. Dimineața, când a sunat telefonul, am tresărit. Nu știu dacă ați observat, dar telefoanele n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culorile se impregnau apoi în spațiul nou creat, iar desenul inițial era menținut intact. Nu-ți dădeai seama, nici dacă te uitai de la doi centimetri. Practic, în felul ăsta, între cele două desene apărea un fel de suspensie solidificată, o peliculă rezistentă și uniformă, ca un strat transparent de protecție. Pentru orice privitor, nu exista decât un singur tablou și-o singură pictură: cea vizibilă. În principiu, tabloul ascuns nu apare decât sub spectru de raze X.“ „Ca la poliție, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
putea întâmpla? Oricum, habar n-aveam cum funcționează drăcia lui Camil. Penciulescu mort, Cibănoiu îngropat; rămăsese doar tânărul Lupu. Până la urmă, i-am întins poza. A apucat-o cu delicatețe, ca un adevărat colecționar de ceasuri, fără să-i atingă pelicula. Apoi a întors-o cu fața în jos și-a trecut colțul cu code-bar-ul prin dreptul ecranului. Am observat cum dreptunghiul verzui se stinge și se luminează de câteva ori la rând. Nu se-auzea nici un sunet, tastele nu mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-am interesat, cu voce scăzută. „Priviți...“ Tânărul Lupu a împins cutiuța metalică spre noi, printre perne. Pe mijlocul ecranului, cu litere verzi-gălbui, lichide, apăruseră două cuvinte. Străluceau ușor, dar se puteau citi clar, fără nici o problemă. Literele alunecau sub pelicula de sticlă, mici, grăsuțe și înfoiate, cum era obiceiul pe vremea aia; majusculele lipseau. „alexandru dimitriu...“, am citit. „Ăsta cine mai e?“ Tânărul Lupu a ridicat din umeri. Își făcuse treaba, rolul lui se încheiase. A apăsat iarăși pe nu știu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Brothers“, tabloul lui Varo, hărțile misterioase și cutiuțele care schimbau istoria - toate urmau să se dezlege la întâlnirea cu impostorul. De nerăbdare, îmi venea să apăs pedala accelerației sau să fac un salt prin timp, să derulez gândurile, șoseaua și pelicula de apă și să fiu deja staționat în spatele sălii Uniunii, lângă Grădina de Vară. Știam bine Neptunul. „Perla Litoralului“, cum îl lăudau altădată în reclamă. Acum, un morman de blocuri în ruină: mai scria pe ele „Hotel“, dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sub pleoapele închise. O fotografiam pe Maria după ce-i atingeam sfârcurile cu două cuburi de gheață, pozam picioarele ei desfăcute și crupa doar puțin aplecată, o urmăream seara când lăsa chiloții roz să-i cadă la picioare și surprindeam pe peliculă momentul când pizdicul ei delicios se umezea, înainte ca jetul de urină să fie eliberat (întotdeauna asociasem momentul cu-o juisare). Puneam polaroidul să clipească în timp ce se mângâia pe canapea în fața mea (o dovadă a supremei sexualități, ce îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Economiștii l-au luat în calcul. Administrat în doze potrivite, face minuni, spui și ce n-ai vrut să gândești. De fapt, nici nu spui, se citește totul, ca pe-un fax.“ „Un fax virtual.“ „Exact.“, a recunoscut Grosescu. „O peliculă neuronală fină, pe care se află imprimate toate datele, de la gânduri la amintiri, și de la senzații la gesturi în curs de efectuare. Printr-o simplă accesare medicamentuoasă, se eliberează fluxurile celulelor cerebrale și poți citi totul, de la A la Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vito Corleone, piața culturală pentru povești cinematografice despre mafia italo-americană era deja bine conturată, nu mai rămânea, pe lângă rolul și Oscar-ul lui De Niro, decât să apară un șir întreg de filme cu mafioți interesanți, printre care o altă peliculă de Scorsese cu De Niro, Goodfellas, și ... The Sopranos (vezi). În 1979, Brando apare în Apocalypse Now, filmul lui Francis Ford Coppola ce transpune povestea incursiunii în inima întunericului a romanului lui Joseph Conrad, Heart of Darkness, în realitatea cel
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
alt actor ideologic major. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nu numai datorită faptului că marii proprietari erau de origine evreiască, ci și pentru că cerința era mare, inclusiv din partea statului, producția de film de război a fost considerabilă, producând pelicule memorabile, precum Casablanca (remarcabilă și pentru că l-a convertit la romantism pe Bogart, specializat până atunci în roluri de gangster). Chiar și studiourile Disney s-au implicat, devenind în timpul războiului și după aceea una din forțele majore ale fabricii de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
va dobândi În urma acestei inițiative va depăși Însă cu mult așteptările inițiale. Prin gestul său, monarhul va sădi adânc În conștiința mulțimii mirajul prestigiului și al bunăvoinței imperiale. Mărturiile de epocă Înregistrează (uneori cu o finețe apropiată de cea a peliculei sau a reportajului modern) emoția pe care Întâlnirea cu Împăratul o provoacă În sufletele celor prezenți la un asemenea eveniment. Peste tot, femeile sunt În primele rânduri, pline de Încântare și de cochetărie, Îmbrăcate cu tot ce au ele mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]