2,745 matches
-
neam și limbă”, ci și acela care devenea „străin” printr-o gesticulație atipică. Cazurile extreme erau, bineînțeles, acei cetățeni români care voiau să se expatrieze și cărora, indiferent de vârsta sau de statutul lor profesional, li se Înscena un proces penibil, de tip medieval, chiar În cadrul de muncă al acestuia. El trebuia „ejectat” după ce i se ferfenițise onorabilitatea, iar foștii colegi sau chiar și prietenii erau Împinși pe băncile acuzării, devenind astfel complicii unei proceduri cvasi-raționale, cvasi-magice. În treacăt, amintim aici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ordine, inaccesibilă nouă, muritorilor de rând, proiectându-l În cosmosul de gheață al Istoriei!...Ă 5 ...M-am Întors la Paris atunci, În toamna gri bucureșteană În ’88, cum spuneam, Înfricoșat, Înfrigurat, de parcă vizitasem o zonă străină, de-un exotism penibil, lăsându-i pe colegi și pe vechii prieteni prizonieri ai unui „aer”... (voiam să scriu „irespirabil”, dar, În fapt, acest „aer” devenea din nou „respirabil”, așa cum trebuie să fie aerul infernuluiă, creând acea apatie și „veselie cinică”, de parcă oamenii, știind
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sensul „mi-este rușine de România”, alimentat În primii ani după revoluție și de unii intelectuali de vârf (tânărul și sagacele Patapievici, printre alții!Ă, care au descoperit cu sârg În istoria națională pete și mari lacuri de umilință, Înjosiri penibile, inomabile sau lașități jalnice de tot felul, folosind libertatea de exprimare și de publicare Într-un singur sens. După bucuria de nesuportat a revoluției, a răsturnării instituțiilor și vârfurilor statului polițisto-ceaușist, a apărut „trezirea” În aerul rece social, trezire ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
parte dintre bisericile și proprietățile confiscate; În loc de aceasta, I. Iliescu, temându-se de a-și pierde o parte din electorat, dar și răspunzând unor impulsuri mai profunde anti-bisericești, a lăsat această chestiune În suspensie, activând În acest fel disensiunile și penibilele certuri și uri Între slujitorii acestor două mari biserici, fracturând astfel unitatea națională atât de vitală, de necesară Într-un moment ca acesta, al reconstrucției!Ă Ura aceasta falsă Între „foști comuniști” și „anti-comuniști” nu s-a stins total nici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stins total nici azi și ține chiar loc de program, mai ales În zilele fierbinți ale campaniilor electorale, nu puținor politicieni. Fenomen similar cu cel al disensiunilor și urilor Între Nemții din Est și cei din Vest, fiecare alimentând acest penibil și colectiv diferend cu argumente din cele mai plauzibile, chiar și raționale. Dar nu e mai puțin adevărat că, și acolo, acest conflict de mentalitate, social slăbește enorm capacitatea unei națiuni (extrem de puternice, postindustriale, posedând cadre de nivel zero În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Păltiniș”, dând, vrând-nevrând, apă la moara demagogică și reacționară a puterii politice. Iar „tinerii, inteligenți și insolenți” care s-au grăbit, după ’89, să atârne pe umerii statuii naționale faldurile murdare ale unei istorii și ale unei firi românești jalnice, penibile, naționale nu au polemizat În fapt cu „adevărul” istoriei, ci cu minciuna și demagogia unui regim brutal, polițienesc, scurs din pliurile Încă vii ale unui medievalism românesc târziu! Noi nu putem ocoli, orice am face, această problemă a identității naționale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fi câștigat odată, Împreună cu părinții, prietenii și chiar cu unele dintre reflexele noastre de apărare sau de atac, necesare În mișcarea cotidiană. Exilul ne trimite Înapoi, mult Înapoi, poate și dincolo sau dincoace de naștere și ne lasă adeseori impresia penibilă de a ne fi pierdut calitățile prime și firești - ni se părea - de adaptare și Înțelegere. Da, exilul ne preface În handicapați, nu numai la nivelul lingvistic; trebuie să Învățăm, ceea ce părea că știam deja, tipul și „tonul” relațiilor interumane
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
1989 dar, ne atrage atenția autorul, a devenit mai acut actuală în condițiile unei surprinzătoare resurecții a "galaxiei Grama". Autorul ambiționează să pună o stavilă atacurilor sosite cam din senin împotriva lui Eminescu, iar momentul amintește de anii triști și penibili ai atacurilor proletcultiste. Deosebirile nu sunt de sens, ci de direcție. Față de cei care i-au refuzat lui Eminescu statutul de filosof, iar gândirii sale teoretice finalitatea practică, Theodor Codreanu avertizează: "Paginile care urmează încearcă să demonstreze, cu cărțile pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
odată cu declararea nebuniei lui Eminescu, a fost desființată și Societatea "Carpații", care avea ca obiectiv "unirea politică și culturală a tuturor românilor"? Sau faptul că numai cu câteva zile mai înainte de cea fatidică deputatul Petre Grădișteanu fusese pus în situația penibilă de a cere scuze cabinetului din Viena pentru că, în discursul rostit la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare de la Iași, amintea Regelui Carol I de cele trei mărgăritare (Basarabia, Bucovina și Transilvania) ce lipsesc din coroana sa? Manifestările lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marginalului, acest Vasiliu Gheorghe din Bacău, autor a cinci volume, patru de versuri și unul de poeme în proză, desenator de oarece talent și violonist pentru propria plăcere, lasă impresia unui poet minor, de o sărăcie lexicală împinsă până la marginile penibilului, de o șocantă lipsă de imaginație. De la volum la volum, o dată cu trecerea timpului, talentul inițial pare a "se degrada până la dispariție, ultimele versuri sucombând în nimic, în semne de punctuație, în anihilare totală". Sub pseudonimul George Bacovia nu prea se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
expectativă). De asemenea, surescitarea și perplexitatea poetului au atins cote alarmante când, cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare la lași (la începutul lui iunie 1883), Petre Grădișteanu, un antiunionist declarat, a ținut un discurs răsunător prin fariseismul său penibil, în care îl îndemna pe rege "să-și completeze coroana cu "diamantele" care-i lipseau: Ardealul, Bucovina și Basarabia". Demagogia momentului l-a determinat să renunțe la citirea Doinei în acel loc (a făcut-o mai apoi, dar la Junimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
exprimată și de Gabriel Liiceanu atunci când s-a referit, într-un dialog cu Andrei Pleșu, la cei care au studiat filosofia în vremea comunismului. Studenții nu ajungeau la operele filosofilor, ci numai la cursurile profesorilor lor. Acesta este un adevăr penibil. Lecturile literare îi răpesc autorului Labirintului... cea mai mare parte din timp. Surprinzătoare sunt observațiile subiective referitoare la conținutul cărților citite și la personajele, de cele mai multe ori memorabile. Este pusă în evidență capacitatea de analiză dovedită în studiile de mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar și a lui Eugen Negrici (" Performanțele mistificatoare ating cote incredibile") etc., și mai presus de toate, modul în care este prezentat Mihai Eminescu ("curios că "demitizarea" canonicității eminesciene se face fără argumentele estetice ale canonului, împotmolindu-se într-o penibilă sofistică, fals aureolată cu o "mândrie" critică îmbrățișată, în ultimii ani de tot mai mulți resentimentari"). Exegeza lui Theodor Codreanu trebuie înțeleasă ca un act de conștiință națională lezată, ce se pronunță fără menajamente și mai ales fără complexe, în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
caz" clinic. Nu e o întâmplare, cel mai mare articol polemic al cărții este "Cazul Patapievici". Nici o exagerare! Cazul este anatomizat cu scrupulozitate, pornind cu vrăjeala unui tată făcând închisoare politică și a unei disidențe autocrone, continuând cu o carte penibilă în care își varsă, visceral, "rușinea de a fi român" și terminând cu "avatarul" de la urmă (nu și ultimul, probabil), cel din 2008-2009, de "patriot", "naționalist" și "vrednic pașoptist". Partea cea mai extinsă din această biografie colorată se referă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pe de altă parte, slăbiciunile sistemului politic din România au permis perpetuarea unor acțiuni antinaționale în Dobrogea. Posibilitatea a fost creată de un sistem democratic imperfect, iar beneficiarii, în principal vecinii, au profitat la maximum. Astfel, s-au creat „situațiuni penibile care au putut fi exploatate de Bulgari în Dobrogea, în Bulgaria și în străinătate”, s-a permis bulgarilor să-și consolideze „și mai mult situația economică”, pentru ca, în Cadrilater, ei să se infiltreze „în toate domeniile, ca și cum s-ar găsi
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
acuzațiile, iar colonelul Petala ,,pune mai presus interesele personale, prin aceea că face importante cumpărături de cositor, cauciucuri, covoare etc.”, pe care le-a transportat în țară, însă ofițerii din subordine mai aveau un motiv de nemulțumire și anume ,,sunt penibil impresionați de apărarea elementului legionar”, pe care o promova în discuții șeful ierarhic. Starea de spirit a populației din Transnistria a reprezentat o preocupare importantă a conducerii statului român, care a utilizat serviciul de informații/ contrainformații al I.G.J. pentru a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
al nopții, continuă materialul luminos în rezervorul cu țiței și vagoane-cisternă roșiatice, Tutova, am înțeles în cele din urmă să tac, ai de ținut niște evidențe, mă dăruiam vorbelor cu încredere, în iluzia că aici!... tăcere, de n-ar fi penibilă, a omului de 62 de ani, inginer metalurgist, eu îmi zic fierar, din Reghin, îmi îngrop mîine fratele în Iași, nu prea știu la care biserică îl duc, am de înfruntat tipuri insidioase de tehnologie, în schimb accepți ideea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
talent poate deveni doar o iluzie. Nu vei ști cu adevărat dacă este sau nu un talent decât dacă-l pui în practică. Și mai important este să nu renunți doar că cineva (rău voitor) îți va spune că ești penibilă. Succesul constă în multă răbdare, înțelepciune și foarte mult în perseverență. Persevereaza, iar dacă ceea ce faci nu duce la un rezultat favorabil, înțelept este “să-i dai drumul”. Să poți renunța la un lucru care nu face altceva decât să
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
i va face să mănânce? are cu ce se îmbraca mâine, mai exact, hainele-i sunt curate și călcate? dacă nu curge mâine apa caldă și nu-și va putea face dușul de dimineață, se va enerva sigur! Deja este penibil, unde poate duce mintea unei femei doar pentru a-l păstra pe FătFrumos langa ea, dar care este de fapt un căpcăun. Dacă îi vei reproșa faptul că muncești prea mult în casă, deoarece el nu se implică și în
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Puteți eventual să începeți să spuneți o altă glumă care va distrage atenția celorlalți. De aceea, este bine să învătați și glume. Nu se știe niciodată! Pe lângă faptul că creează o atmosferă “veselă”, acestea te pot scoate dintr-o situație penibilă, sau pot elimina o posibilă ceartă. VESTIMENTAȚIA ESTE “ADIEREA PERSONALITĂȚII” Nu puține sunt femeile care nu știu să se îmbrace. Nu mă refer la faptul că nu sunt în pas cu moda, ci pur și simplu fac alegeri vestimentare nepotrivite
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
din 23 august, de ziua partidului etc. Decan la Facultatea de Istorie-Filosofie era un istoric cu multe demnități la vremea aceea, Ștefan Ștefănescu, care conducea repartizarea absolvenților, care i-a dat voie să-și facă pledoaria. A fost un moment penibil în anul acela, 1973. Asistența era uluită de curajul lui Dincă, iar eu am ridicat mâna și am întrebat de ce nu mi s-au dat cele cincizeci de sutimi. Imediat ce am formulat întrebarea, Doru Țigău, care era vicepreședintele Centrului universitar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
trecusem prin toate filtrele partidului: OK-ul lui Ion Iliescu, a secretariatului CJ al PCR, OK-ul de la UASCR... S. B.: Și cu toate astea, dosar blocat. D.T.: Da, era dosar blocat. Și am fost pus și într-o situație penibilă, că am fost la o plenară în "Azur", dar nu s-a ținut. S. B.: O plenară la care vă așteptați că sunteți uns. D.T.: Da. Așa mi s-a spus, am fost convocat: "Seara, la ora 23.00, va
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
băieții. (Boieru, Negoescu, țin minte, instructorul central: "Băi, nu cumva să faci prostii. Du-te acasă, odihnește-te. Hai, mai bea o votcă!". Le ziceam: "Băi, nu-mi mai trebuie nimic. Lăsați-mă în pace!".) S. B.: Era o situație penibilă care se repeta. Mișu v-a spus cine mai era pe liste? D. T.: Odată am văzut eu lista la domnul Mohora în birou, care era secretar organizatoric pe UASCR. S. B.: Vă aduceți aminte niște nume? D. T.: Anton
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
la casa fiului unei profesoare de la Chimie. Tânărul era șeful galeriei Politehnicii, un tip mai nonconformist, cu plete. S.B.: Ce însemna "cu verde" sau "cu roșu"? D.T.: Cu verde era de rău, cu roșu... mai mergea. A fost cel mai penibil moment al meu ca președinte. În contextul cu lectorii francezi, cu dosarul Cameleonii, cu apariția Solidarității poloneze și al comentariilor de la Europa Liberă, mai apărea acest caz. Mi-a arătat un raport operativ făcut de un securist, contrasemnat de un
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
persoane, nu știu dacă trei erau studenți la zi. Și am spus asta tare, că, chiar dacă nu erau membri ai asociației noastre, noi, ca asociație a studenților, luăm poziție pe linia partidului. Bla, bla, bla. Pasajul acesta mi-a fost penibil, recunosc. Martor îmi este Emil Răducanu, care, de câte ori mă vede, se oprește și mă salută și-mi spune că atunci i-am scăpat de la pușcărie. Am avut o mare jenă, pentru că a fost o chestie de incriminare stalinistă. Asta se
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]