3,143 matches
-
etc. Marți, 25 mai. Mihai face o vizită de rămas bun președintelui Moscicki. Apoi a plecat la gară, însoțit de șeful Casei Militare a Președintelui. În fața gării, o companie de cercetași și o companie de vânători au dat onorul. Pe peronul gării, Mihai - însoțit de ministrul Beck - a trecut în revistă o companie a Școlii de Ofițeri de Geniu. La ora 1535, trenul a pornit spre București, în sunetele imnului național românesc. Mihai era însoțit de Al. Duiliu Zamfirescu. În gara
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în gara Băneasa. (Mogoșoaia). Sâmbătă, 24 iunie. Mihai absolvă cursurile clasei a VII-a de liceu. Duminică, 25 iunie. La ora 5.30, trenul regal a sosit în gara Mogoșoaia. Mihai a coborât din tren la 730, fiind salutat pe peron de baronul de Flondor, mareșalul Curții Regale, gen. Ilasievici, mareșalul Palatului, Silviu Dragomir, ministrul Minorităților, gen. Argeșeanu, comandantul Corpului 2 Armată, col. Mihăilescu și maior Tomescu, adjutanți regali ș.a. De la gara Mogoșoaia, Mihai s-a deplasat cu automobilul la Palatul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pus într-o valiză câteva schimburi. Din nou la drum! Totul a rămas intact în urma noastră. Goneam din nou nebunește, mânați de un destin nemilos, plin de spaime. Ajungem la Bălți. În gară, o aglomerație infernală. Singura garnitură trasă la peron era inaccesibilă. Oamenii se înghesuiau, se îmbrânceau. Nu mai era loc nici pe acoperișul vagoanelor. Și dintr-odată începe să urle sirena. Alarma aeriană! Oamenii sar din tren și aleargă cu disperare spre un loc de refugiu. Aerul vibrează din ce în ce mai
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
destul spațiu, oxigen nu prea e, fiind foarte cald. Din loc în loc, telecabina are câte o oprire, timp în care este cercetată de o persoană, dar și aerisită. De fapt, este răcorită și aerisită de un ventilator uriaș aflat pe peronul stației de poposire. În această mică pauză, inspirăm adânc, oxigenându-ne plămânii până la următoarea oprire. Ajunși la destinație, ne-am îndreptat spre locul cu ape termale-sulfurose izvorâte din miezul muntelui. Mergem pe o alee îngustă, urcăm trepte, admirăm peisajul arid
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dar nu udate până la piele. Trebuie să recunosc că a fost o zi obositoare din cauza prea multor emoții, chiar dacă au fost pozitive. La întoarcere am luat un trenuleț simpatic, ce semăna cu un metrou, în care te urci direct de pe peron, apoi am coborât în gara Tokyo. De aici am continuat drumul spre Asakusa cu taxiul. În timp ce așteptam rândul la taxi, Criss a recunoscut o vedetă de la televiziunea japoneză. Pentru că nu era foarte sigură că-i acel V. I. P de la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
87) Prin praful stârnit de copitele cailor și de roțile căruțelor, de târșâitul picioarelor amărâților care mergeau pe jos ținându-se de loitrele căruțelor, am ajuns, cu chiu cu vai, la gară. 6. REPARTIZAREA ȘI ÎMBARCAREA La ambele capete ale peronului era câte un cordon de militari care nu permiteau nimănui accesul în incinta gării. La fiecare extremitate a peronului se aflau câte o masă și patru scaune. Acestea erau, de fapt, două puncte de verificare a persoanelor aduse de militari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ținându-se de loitrele căruțelor, am ajuns, cu chiu cu vai, la gară. 6. REPARTIZAREA ȘI ÎMBARCAREA La ambele capete ale peronului era câte un cordon de militari care nu permiteau nimănui accesul în incinta gării. La fiecare extremitate a peronului se aflau câte o masă și patru scaune. Acestea erau, de fapt, două puncte de verificare a persoanelor aduse de militari spre deportare. Aglomerația era mare, întrucât la halta comunei Gelu erau aduse și familiile din localitățile care nu aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
comunei Gelu erau aduse și familiile din localitățile care nu aveau gară. Prin urmare, afluxul de oameni era puternic. Fiecare familie ridicată de acasă și prezentată în fața comisiei respective era însoțită de militarii care o aduseseră. Puhoi de lume. Dar peronul era gol. Ordine și groază. Ordine și spaimă. Ordine și teroare. Am fost opriți cam la 20 de metri distanță de punctul de control. Ne-am dat jos de pe umeri desagile improvizate, punându-le înaintea noastră. În sfârșit, respiram mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chestioneze pe Țile, îndreptându-și atenția asupra noastră. Veți sta în stânga vagonului. Acum puneți-vă bagajele. Așa! Dar nu puteam urca în vagon. Era prea înalt. Neamțu a primit ordin să aducă un taburet. A traversat din nou liniile până la peron și s-a întors cu un scaun. Rând pe rând, mama ne-a sprijinit pe toți să urcăm. Pe Bebi, cel mai mic frate al nostru, caporalul l-a luat de subsuori și l-a trecut în mâinile mamei. Gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de gemulețul cu gratii, privind afară. Mama, sunt mai multe linii ferate. Cred că intrăm într-o gară. Da, mama, este o gară! Într-adevăr, era o gară: Timișoara. Însă garnitura fusese oprită la o distanță ceva mai mare de peronul propriu-zis, într-un spațiu de manevră, la triaj. Acum aluneca fără vlagă, încet, tot mai încet, silențios și lin pe șinele de oțel strălucitor, până s-a oprit într-un zgomot surd, provocat de izbitura înăbușită a tampoanelor unsuroase. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire dezordonată, inconștientă și nevinovată, cu mișcări din ce în ce mai slabe și neputincioase, asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire dezordonată, inconștientă și nevinovată, cu mișcări din ce în ce mai slabe și neputincioase, asemenea aripii unui porumbel lovită brutal de alica braconierului ucigaș. După câteva clipe, mama s-a întors spre noi și ne-a zis: Stați, copii, așezați-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
târa, nituite cu ciocanul de glezne, lanțurile umanismului socialist. Mama, vai de capul ei, vara mă ducea la oraș, mă urca, de la Piatra Neamț, într-un tren cu niște roți înspăimântătoare, roșii, și mergeam până la Bacău, apoi schimbam și coboram pe peronul gării Roman. Chiar în centrul urbei, în stânga intrării în catedrala episcopală, peste o stradă îngustă, se afla vila veche, boierească, a surorilor Agigea și Didina Coroiu, surorile bunicii după mama. Urmau câteva luni de trai orășenesc, de adevărate spectacole culinare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în bucătărie făcând un ceai și fumând tacticos o țigară. " Nu va ploua azi!" zice. "Știi, mi-e frică de tunete!" Vorbește la fel cu toți: cu librarul, poștașul, vânzătorul de la magazin, cu cel ce vinde ziare, cu controlorul pe peronul unei gări. Vorbește de parcă de asta ar atârna toată lumea ei. Ce și-ar mai dori? Poate, să mai vadă și alte lumi, alte locuri, apoi să se întoarcă și să povestească iar și iar, ca în filmul ei. N-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
domeniu. În ultimii 50 de ani numărul vacilor a rămas aproape același. A sporit Însă imens cantitatea obținută si calitatea. În niciun alt domeniu selecțiunea n-a dat rezultate ca aici. Dar iată-ne ajunși la Ithaca pe Înnoptate. Pe peron ne așteaptă prof. Dwight Sanderson, profesor de sociologie rurală la Cornell University din acel oraș. Ne salută cordial, constatând cu plăcere că exact cu două luni Înainte el descindea la București, la 14 august, din avionul ce-l aducea de la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu și-ar face planul în Valea Jiului. Puterea a fost și va rămâne veșnic ipocrită“. A fost un coșmar. Plecând, am văzut din tren cum feme‑ ile stăteau ciorchine pe podul de la gara Basarabi și acla‑ mau minerii care umpluseră peroanele. A.M.P. : Dacă era după români, l-ar fi votat de patru ori pe Iliescu, așa cum l-au votat oamenii din Belarus pe Lukașenko. Diferența a fost că, România fiind o țară cu legături tradiționale cu Franța, fiind mai aproape de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
noi îl va chema să semneze hîrtia". Va fi eliberat pe 31 ianuarie 1964 și, cum nu mai avea hainele civile, va primi o salopetă de vară și va fi condus de un caraliu la gară, unde, odată ajunși pe peron, va primi adeverința de eliberare și foaia de călătorie, și este anunțat că este liber: Nu i-am răspuns, dar nici nu a așteptat să i se răspundă. Mi-a întors spatele și a dispărut după colțul clădirii. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
abat de la linia dreaptă nici într-o parte, nici într-alta, revenind mereu în punctul din care plecasem. Repetam, de data aceasta în absența zidurilor, mișcările vechi din celulă. Ningea cu fulgi mari, gara era aproape pustie, pietrele din pavajul peronului se acoperiseră cu zăpadă. Doar locul bătătorit de mine rămînea o pată murdară, din care nu mă puteam smulge. Nu-mi venea să cred că îmi era atîta frică de libertate". Crunte, nesfîrșite și permanente erau bătăile administrate de personalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spre niciunde, străbătând o țară a nimănui, în plină transă creativă... Prima haltă în Spania, unde se întâmplă să stăm ceva mai mult, se cheamă Monfrague. O clădire mică, din cărămidă roșie, c-un aparat de epsi la intrare. Pe peron -, nici țipenie de om. Căldura teribilă și dispozitivele de aer condiționat montate la ferestrele catului de sus al stației îmi sugerează că impiegații trebuie să-și facă siesta, visând la coride. Cine știe? Fără vama de frontieră obișnuită pe la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
party într-un bar situat în renumita seră din Gara Atocha. O mică grădină botanică, în care sunt palmieri, ferigi și alte plante exotice, întreținută cu multă grijă de către specialiști (temperatură constantă, umiditate, lumină), care contrastează halucinant cu atmosfera de pe peron. Aer proaspăt, dens, ca după ploaie. Nu știu însă dacă acest climat e la fel de reconfortant și pentru cei cu probleme de respirație. Nicolae Prelipceanu îmi spune că astmaticii nu rezistă prea mult în asemenea condiții. Aici îl întâlnesc pe Javier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe propria piele. În aceeași zi am aflat că neplăcutele incidente începuseră încă din seara sosirii noastre la Gara Atocha, unde prima victimă a subtilizatorilor locali fusese Peter Pistanek, slovacul, care avusese imprudența să-și lase o secundă, jos pe peron, laptopul de câteva mii de dolari, pentru a studia un panou cu harta Madridului. Când s-a aplecat să-l ia - n-a mai găsit urmă de computer!... Gras, greoi, cu geanta la vedere, Pistanek fusese reperat, pândit și „rezolvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o mică reverență în fața orgoliilor locale. Plecăm pe jos într-o procesiune lungă, dezlânată, și în urma noastră timpul se face ghem... VASILE GÂRNEȚ: La gară, unde așteaptă trenul în care ne vom îmbarca spre Bordeaux, ne găsim bagajele aliniate pe peronul umed, aduse de la hotelurile unde le predaserăm de dimineață. Am o senzație de parcă ne evacuăm. Am sosit și plecăm de la Madrid în același fel, adică urât și dezorganizat... Garnitura cu care vom călători toată noaptea este dotată cu vagoane de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stăpânesc hohotele de râs, mai ales că Richard nu schițează nici o urmă de zâmbet. E calm și detașat ca întotdeauna. Alte două personaje de care mă feresc sunt un albanez și un grec, care fumează aproape non-stop: în vagon, pe peron, în autobuz, la recepția hotelului, la restaurant etc. I-am numit, răzbunându-mă, „cele două furnale cu foc neîntrerupt din Balcani”. Nu cred că-i deranjează prea mult etichetarea mea sau observațiile făcute de alții. Fumează înainte... Relația mea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zile, la Campionatul European. Ce-ar fi fost dacă barmanul ar fi rostit, prin minune, în locul lui Hagi, numele unui scriitor român? Joi, 15 iunie VITALIE CIOBANU: La Gara de Nord, în ziua plecării noastre, SNCF (recte: Căile ferate franceze) derulează, pe peronul 11, o mică ceremonie de inaugurare a unui tapet multicolor, numit „covorul mișcător”, executat de către artistul Pat Bruder, cu ocazia prezenței la Paris a Expresului Literar. Ni se oferă o demonstrație a funcției sociale a artei într-un spațiu public
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Paris a Expresului Literar. Ni se oferă o demonstrație a funcției sociale a artei într-un spațiu public. Și nu în ultimul rând, cum țin să precizeze organizatorii, o dovadă a deschiderii SNCF către cultură. Bravo, „ceferiști” francezi! Inaugurarea peronului pictat se face în prezența unor persoane oficiale, a unor ziariști și în sunetul unei fanfare de la Arte Frumoase. Încerc să evaluez dimensiunile locului de unde ne vom îmbarca în TGV-ul de Lille. La Gare du Nord e mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]