2,472 matches
-
Leny Pipersberg mi-a vorbit într-o noapte despre suflet. Căsătoria ei cu maiorul Mentz se oficiase pe neașteptate. Pensionarii se găseau în mare fierbere în ziua când omul mărunțel își aduse bagajele compuse din treizeci și nouă de covoare persane, optsprezece perechi de cizme cu carâmbii moi, o ladă cazonă cu uniforme reformate, un vultur împăiat cu aripile întinse, un binoclu de câmp și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de mi-o săgeta (88, p. 27). Pun în paranteză faptul că această imagine nu îmi aduce aminte doar de celebrul rit al geto-dacilor de a săgeta norii pe timp de furtună, dar și de un gest magic al suveranului persan Xerxes I care, fiind surprins de o furtună pe mare în anul 480 î.e.n., a pus să fie biciuite vânturile și aruncate în mare lanțuri pentru a-l încătușa pe daimonul marin care provocase furtuna (vezi Herodot, Istorii, VII, 35
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Plinius, Naturalis historia, XX, 259) ; - fie tracii reușiseră să aclimatizeze varietatea Cannabis indica. „Multe plante au trecut din India în Persia, iar de acolo [...] în Europa”, scria Mircea Eliade la Calcutta, în 1931. În secolul al X- lea e.n., medicul persan Abu Mansur dădea exemplul Cannabis indica (bhang) ca plantă care a migrat pe această direcție, din India în Iran (64, p. 223) ; - fie își procurau semințe ale acestei varietăți de la alte populații, din Răsărit (probabil de la sciți). Obiceiul fumigațiilor de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
psihotrope. În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân vorbea despre diverse „ierburi magice” și „plante miraculoase” pe care le utilizau magii. Ele ar fi ajuns la cunoștința naturalistului roman prin intermediul lui Pitagora și Democrit, „care au călcat pe urmele magilor persani”. Poțiuni din aceste plante provoacă „vedenii îngrozitoare și amenințătoare”, „delir și viziuni miraculoase”, „puteri divinatorii” etc. Una dintre aceste plante - identificată de cercetători cu cana- bisul (82, p. 156) - ar crește în nordul Persiei (Bactria), dar și în estul continentului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de opium „socotit [= preparat] ca pentru noi înșine, când eram la Cotroceni” (194). Obiceiul de a face acest tip de daruri l-a preluat fanariotul Mavrocordat de la înalta Poartă, unde exista o asemenea tradiție, mai ales cu ocazia anului nou persan, Nevrűz (21 martie). Cu acest prilej, „medicul- șef al palatului (hekîmbași) - scrie Luminița Munteanu - prepara o pomadă pe bază de ambră, opium și diverse plante aromatice, pe care o oferea sultanului, marelui vizir și celor din anturajul acestora, în schimbul unui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din spațiul carpato- danubian ar fi pornit : latina, greaca, slavona, idiomurile indo-europene și toate celelalte limbi, dialecte și graiuri cunoscute. În aceeași vatră s-ar fi mani- festat epicentrul culturii universale, în care își au rădăcinile cea egipteană, indiană, babiloniană, persană, chineză, greacă etc.” (6). Am citat mai mult din acest articol, pentru a arăta că protocronismul românesc, activ în epoca național-comunismului, dăinuie - și încă în forme dintre cele mai radicale și ridicole. Limba română a intrat în competiție mult mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt evocate foarte sugestiv de o altă deținută care a trecut prin această închisoare în anii '50, artista Lena Constante: "Mislea era singura închisoare manufactură din țară. Femeile țeseau acolo covoarele înflorate ale tradiției populare. Învățau să facă nodurile covoarelor persane. Munca cea mai grea era confecționarea plaselor de pescuit. Picături de sânge pătau, adesea, cu urmele lor uscate, sfoara ochiurilor. Dar majoritatea femeilor lucrau în atelierele de lenjerie masculină. Tăiau și coseau miile de cămăși vândute în marile magazine din
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
spunea el - nici pentru lucruri bune, nici pentru lucruri rele<footnote Antoniu, G., Popa, M., Daneș, S. (1970), Codul Penal pe înțelesul tuturor, Editura Politică, București, p. 210. footnote>. Pedepse deosebit de aspre primeau și magistrații corupți. Herodot arată că regele persan Cambise a poruncit executarea unui judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia și-a tapisat scaunul. Pedepse la fel de aspre erau aplicate și de regele persan Darius, care obișnuia să-i condamne la moarte prin crucificare, pe judecătorii corupți. În
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
isterică, Îmi repeta iar și iar: Înțelege. Totul s-a terminat. Nu plâng de furie, Efraim, ci din cauză că mă simt jignită, umilită. În urmă cu două săptămâni mi l-a trimis pe micul său avocat, foarte manierat, probabil de origine persană, care s-a așezat direct În fotoliul lui Yeri, aproape m-am mirat că nu ciocănea În brațul lui și că nu șuiera la mine printre dinți, și a Început să-mi explice: Uite ce e, doamnă, primești de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o lume, o inimă se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă.” Mihai Eminescu 754. „Nu lua comoara, ia cartea.” Proverb persan 755. „Cartea e izvorul cunoștințelor.” Proverb persan 756. „Cartea-i mai scumpă decât o comoară.” Proverb persan 757. „Cartea e cheia științei și a înțelepciunii.” Proverb persan 758. „Neștiutorul de carte e la fel ca orbul la drum.” Proverb persan 759. „Copilăria e vremea când se învață cartea și respectul.” Proverb persan 760. „... nimeni nu-i azi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete de lumină pe covorul persan, trezind la viață culorile și formele geometrice. — Sună ocupat, spuse ea. — Da, știu. — Oricum, se Întâmplă ceva cu telefoanele În tot New York-ul. Specialiștii se ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler Încercă din nou să sune la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
curgea ca un fluviu, același și mereu altul. - Programul fiecărei zile cuprinde ore de meditații, ore de antrenament, ore de studiu și ore de activități gospodărești, Îi spunea Liu Huang. Se citesc cărți clasice În limba chineză, japoneză, turcă și persană. Se pictează miniaturi, iar unii călugări au darul sculpturii. Sunt respectate cele opt ore de somn necesare organismului, dar se practică și tehnici yoga menite să alunge oboseala. Uneori, cei care urmează să plece În misiuni aplică și tehnicile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptă, ci și loialitatea față de Ordinul Cuceritorilor. Ai de Îndeplinit o misiune care pare simplă, dar te va duce dincolo de limitele tale fizice și spirituale. Liniștea se lăsă din nou În aerul moale al Încăperii, cu pereți acoperiți de covoare persane. Nimeni nu mișcă și nimeni nu interveni cu vreun cuvânt. Așezat pe genunchi, cu spatele drept, Amir aștepta. Primul Cuceritor continuă: - Împreună cu cei o sută de războinici ai tăi, Între care se află cei mai buni arcași pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care făcea ca totul să pară neînsemnat În raport cu revenirea copilului cu ochi albaștri. Nu Înțelegea ce se Întâmplă, dar era fascinat de această clipă, la care se gândise șaisprezece ani. Revenirea lui Anda. Închiderea cercului. Pereții camerei, acoperiți cu covoare persane În culori roșiatice, deveniră parcă mai roșii. Căldura era aspră, ca cea a unui deșert. Aerul se transforma, parcă, În nisip. Devenea material. Otrăvitor. Își dădu seama că, indiferent ce ar fi vrut să facă, n-ar fi fost capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul stâng În covorul moale, persan, și ajunse În picioare, clătinându-se ușor de amețeală. - În genunchi, am spus! repetă vocea ienicerului, și brațul se ridică din nou să lovească. - Ajunge! Glasul venise din umbrele interiorului. Căpitanul nu putu distinge cu claritate chipul celui care vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar a spus "kitsch glorios" și nu s-a ostenit să privească înspre obiect, care era așezat printre celelalte premii pe o masă acoperită cu o carpetă persană, în restaurant. Eu, totuși, mi-am lăsat mîna să alunece pe materialul răcoros și în cursul după-amiezii am trecut de mai multe ori prin dreptul său astfel încît să mă pot bucura de el cu coada ochiului. Știu că secretul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după-amiaza, eram mai neliniștit. Era ca și cum sugestiile lui Schneiderhahn ar fi funcționat numai pentru un timp limitat. Pe tabela de rezultate am văzut că înregistraserăm cel mai rapid timp în dimineața aceea. Atunci am văzut statueta lui Neptun pe carpeta persană. Așa cum stăteam la start și arbitrul ne striga să ne aliniem prorele bărcilor, am realizat brusc că celelalte două perechi procedaseră probabil la fel ca și noi. Vîsliseră, desigur, fără să se obosească cu adevărat. Prin timpul nostru rapid, am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era folia care le acoperea. Ferestrele casei erau netede ca oglinda și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ajuta... Gustavo Barceló era un vechi coleg al tatei, proprietar al unei librării cavernoase de pe strada Fernando, aflată În fruntea frunții tagmei librarilor de modă veche. Trăia de-a pururi atașat de o pipă stinsă ce emana efluvii de piață persană și se descria pe sine ca fiind ultimul romantic. Barceló susținea că În genealogia sa exista o Înrudire Îndepărtată cu lordul Byron, În pofida faptului că el era de fel din localitatea Caldas de Montbuy. Probabil În intenția de a evidenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
celelalte clădiri te scutea sau te priva complet de vecini. Femeia își ducea zilele plimbându-se ca o deținută pe alei de lux, măsurând curtea în lung și-n lat. O dată pe săptămână ieșea să își țină cursul de cultură persană unei grupe exclusiv de fete de la universitate, însoțită de bodyguardul care avea grijă ca nimeni și nimic să nu o atingă pe Doamna, inclusiv posibilele priviri ale bărbaților conjunctural prin preajmă, care îi puteau vedea doar ochii, și aceia plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seca dorul de copila lor. Cu ei aveau doar băiatul care, și dacă prindea ceva deprinderi rele, știa să le înfrâneze, nu ca acefalele de femei. Am vorbit lung, poticnit și dificil. Femeia era o comoară de cunoaștere a artei persane. Dar în rest, am vorbit de copii și de feluri de mâncare. Ea politică nu putea face (nici țipenie de televizor sau radio la reședință. Lucruri drăcești!!) și nu era învățată cu nici un fel de polemică sau dispută. Eventual răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
colegiului. - Ați fost happy de experiența londoneză? - Nu, deloc. Suntem supărate. Am ridicat din sprâncene: - Dar de ce? - Fiindcă ne-au dus la Foreing Office și la BBC, acolo ne-au arătat aparatură, ne-au dat pe mâna stafului care vorbea persană, ne-au povestit despre dotările lor tehnice și iar ne-au întrebat despre Afganistan. Toți ne scormonesc. Noi voiam să vedem viața adevărată din Londra, să mergem pe străzi, să intrăm în galerii de artă și în magazine, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
propus o Înțelegere În dinari? Nu puteam spune nu dintr-un cuvânt. Nădăjduiam ca sultanul să fi Înțeles din atitudinea mea că nu putea pretinde un asemenea sacrificiu. Ție pot să ți-o spun, niciodată ceilalți sultani, fie turci, fie persani, n-au cerut un asemenea lucru din partea unui calif. Trebuie să-mi apăr onoarea! — Acum câteva luni, când am simțit că răspunsul ar putea fi negativ, am Încercat să-l pregătesc pe sultan pentru acest refuz, i-am explicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]