4,013 matches
-
noaptea din sat. Patru tudureni au trecut și prin Dobrina, dar i-a pus meliția la popreală; două zile au stat căruțele în conovăț la școală; le-au dat drumul numai după ce au iscălit cererea. Cică și la Buda au picat, măsa-n cur de unde veneau, de pe la Focuri, patruzeci de haidamaci. Dormeau pe podele în școală, unde li se așternuse paie, și mîncau, din cutie, conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe gură reieșea că el obținuse totdeauna în circumscripție cincizeci de voturi de la patruzeci de alegători. Zicînd acestea, se uita cu mîndrie în jur. Pe la trei dimineața primarul închidea ședința. Odată cu cea dintîi babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ori ba, bade, să te înscrii?” Cei patru nu discutau. Nu se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile începură a curge. Cine le intra pe mînă afla cum se pune iscălitura pe hîrtie, dar, să-l fi picat cu ceară, nu sufla o vorbă despre asta. Curiozitatea sau furia nevestelor erau potolite cu înjurături. Îndărătnicii se lămureau după ce erau aduși la școală. Aici, doi din cei patru aveau la dispoziție o sală de clasă evacuată de copii. Sub
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în care locuiește. În bucătărie au ajuns chiar și pe masă, căci are obiceiul să citească în vreme ce mănîncă. De la un timp ține două pisici. Se uită cu înduioșare și la cele de pe stradă. Cam de două ori pe an îi pică în vizită mama, o doamnă venerabilă care rămîne la el cîte o lună. Gătește, deretică odaia și-l bate la cap să se însoare. Asemenea perioade corespund celei mai intense activități a profesorului la căminul cultural, unde montează un spectacol
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu le vadă pândarul IAS-ului că pășteau lucerna care era a statului, adică a noastră, a tuturor, a poporului. Că dacă le spui rudarilor că sunt țigani se simt jigniți și ofensați; dar fură și ei tot ce le pică sub ochi. Ciulino, ia ridică-te În picioare și recunoaște aici, de față cu toată lumea, că tu și cu ciurda de alde frate-tău mi-ați cules corcodușul din curte. Hai, zi, că nu-ți fac nimic! Nu vrei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă găinile care le ouaseră fuseseră hrănite cu scârnă de om amestecată cu paie tocate, făină de oase și ceva grăunțe refuzate la export. Culmea e că se găsea câte una care pica În extaz și lăuda În gura mare marfa mincinoasă pe care dăduse o grămadă de bani: „Ce Înseamnă, dragă, oul de țară: gălbenuș mai galben și gustos, albuș consistent, iar nu apătos, așa cum au alea din comerțul de stat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i-au prins meteahna și nu-l mai Îmbie; unii se păcălesc În continuare. Într-o zi cu ploaie mocănească, după un mutat de stupi din pădurea de salcâmi de pe deal În lanurile de floarea-soarelui din Balta secată de comuniști, picaserăm vreo cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de albine furioase se Împotmolise Într-o băltoacă - În casa stuparului. Femeia tăiase la repezeală un pui cam slăbănog și azvârlise În tigaie cele câteva ouă pe care le găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În care nu se făcuseră nici grâul, nici porumbul, boierul cu os domnesc Îi aștepta pe oameni să vină să se Împrumute de câte un sac de bucate, căci avea destule În hambare din recolta veche. A așteptat degeaba să pice vreun Înfometat de făină sau mălai ca să pună deștul pe Învoieli la muncă. Vechilul Îi adusese la cunoștință cum că, În loc de pâine și mămăligă, oamenii foloseau pește uscat. Înghițeau pește proaspăt și-l Însoțeau cu pește uscat. Boierul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mai vorbim - Doamne păzește - că acea fată s-ar fi putut Întâmpla să nu fi fost fecioară. Cătănuță răspunsese obraznic și primise două palme care-l amețiseră și-l trântiseră pe podeaua de scândură a odăii. Ordinul de Încorporare picase cum nu se putea mai bine și tatăl cu bucurie Îi mituise pe cei de la centrul militar să-i bage băiatul la Auto. Într-un an și jumătate de armată avea să uite de nevrednica fată (ori femeie - că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și slăbiciunea. Băiatul Își drese glasul: „Am crezut c-ai dat colțul, băi, Îmbătrânitule În rele, de-aia nu te-am căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru a și pregătit un butoi cu argăseală. Hoitul o să mi-l trimită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tale, ca doi pui gemeni de căprioară carii pasc În crini. Toată frumoasă ești, iubita mea, și Întinăciune nu este Întru tine. Mai frumoase sunt țâțele tale decât vinul și mirosul hainelor tale mai mult decât toate mirosurile. Fagur ce pică sunt buzele tale, mireasă , miere și lapte e sub limba ta. /.../ Grădină Închisă e sora mea, mireasa, grădină Închisă, izvor pecetluit. /.../ Intrat-am În grădina mea, beut-am vinul mieu cu laptele mieu: mâncați, prieteni și beți și vă Îmbătați, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă, ca să nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune. Ghinionul a făcut ca acele groase și prețioase baloturi să fie atacate de o colonie nemaivăzută de șobolani care distruseseră totul. Scârboasele rozătoare nu picaseră din senin: În urma denunțurilor unui cumnat cu care nu se Înțelegea În privința Împărțirii averii rămase de pe urma socrilor, vecinul care stătea gard În gard cu magazia Marioarei fusese călcat de milițieni. Se găsiseră la el zeci de saci cu soia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fiecare an. Marele vinovat se vădea șeful unei prăpădite de gări aflate la vreo douăzeci de kilometri peste codrul de la Asfințit de Satul cu Sfinți. Nu se știe cum - toată lumea, Însă, bănuia că prin furt -, funcționarului cu chipiu roșu Îi picaseră În mână sute și sute de metri dintr-un material aspru, ce ținea la tăvăleală și avea imprimate pe el, una lângă alta, Însemnele căilor ferate, folosit - Încredințau cei care se deplasau către marele oraș cu trenul - la croitul perdelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vadă pe el Însuși, ghemuit, cu ochii Închiși și cu palmele strânse pe urechi, așteptând, parcă, să se nască, dar purtând pe chip liniștea șovăielnică și mincinoasă a soldatului care, pitit Într-o pâlnie, Își face socoteala că obuzele nu pică niciodată exact În locurile unde căzuseră cele de dinaintea lor. * * * Nu cu multă vreme Înainte de a-și pierde sănătatea trupului și a minții, Tatapopii se pregătea să meargă cu pepeni galbeni Într-o piață din marele oraș. I se făcuse dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuvântul: „După cum vedeți, nici una nu are Încălțări. Trandafiro, un pas Înainte! Nu are ce-și pune În spinare. Garoafo! Nu are broboadă și fusta e numai găuri. Tudoro! Nu pot s-o trimit la școală Înfofolită În pătură. Zavastro! Îi pică mucii până pe piept de bolnavă ce e. Paraschivo! Trage dracu’ de cămașa aia mai jos că ți se vede - iertare, tovarăși - toată pizda!”. Apoi omul Își trimise fiicele În odaie și așteptă curios să vadă ce zic ceilalți. „Bine”, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-o scoată pe Marianti de sub puterea turcului și să fugă cu ea, orice s-ar fi Întâmplat, unde ar fi văzut cu ochii. Aveau cu adevărat să se Întoarcă, Însă n-o mai găsiseră. Nici unuia dintre ei nu-i picară sub ochi ziarele județene care descriau pe larg moartea mustăciosului turc - pusă pe seama unor ucigași din rețeaua traficanților de bijuterii din aur -, al cărui cadavru fusese găsit, mutilat de animale, Într-o crescătorie de porci intrată În faliment. Printre hârțoagele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Gândirea, Cele trei Crișuri, Ritmuri, Prometeu, Cosânzeana, Drum drept, Gând românesc, Transilvania, Viața Românească, Cuget clar, Năzuința, Patria, la care deține rubrica „Icoane fugareʺ. Debut editorial cu vol. de Poezii (1909). CÂNTEC Vezi, mamă, cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri și palate În van clădim, în van. Vezi, mamă, cine bate? E vântul, altul cine, E vântul călător. Copii trudiți ca tine, N‐ aștepte nici un bine
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Gând românesc, Transilvania, Viața Românească, Cuget clar, Năzuința, Patria, la care deține rubrica „Icoane fugareʺ. Debut editorial cu vol. de Poezii (1909). CÂNTEC Vezi, mamă, cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri și palate În van clădim, în van. Vezi, mamă, cine bate? E vântul, altul cine, E vântul călător. Copii trudiți ca tine, N‐ aștepte nici un bine Venind la pragul lor. Vezi, mamă, cine plânge? ‐ E
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Nou, când Nobuo juca mingea în grădina din spate cu pajii și doamnele de onoare, un samurai anunță că venise un vizitator. Era Gamo. Avea cu doi ani mai mult decât Nobuo și era căsătorit cu sora acestuia. — Gamo? A picat chiar la momentul potrivit, spuse Nobuo, lovind, cu grație, mingea. Va fi un partener bun de joc. Adu-l imediat în grădină. Mesagerul plecă, dar reveni curând, pentru a spune: — Seniorul Gamo a zis că e grăbit și că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aveți despre X, Y și Z?»; Cum vedeți rezolvarea problemei cutare?»; «Ce credeți despre cutare lucru?»; Cum ați face dacă ați fi în locul meu în chestiunea aceea?» și tot așa... Cum știam, de acum, mai totul despre el, n-am picat în cursa lui. Aveam de mult experiența cunoașterii lingăului, a lacheului. Eu îi spuneam problemele reale ale școlii de care răspundeam și-l forțam să se pronunțe, să caute el soluții... «Încătușat» astfel, otreapa și-a schimbat comportarea, m-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vieții, al existenței cotidiene. Eroului cărții și al nostru i se creionează un portret favorabil, ca astfel acesta să se poată situa în centrul volumului de față și să acționeze ca atare. Pe când eroul nostru dormea, visează că i-au picat ca musafiri înșiși Dumnezeu și Sf. Petru, doi bătrânei frumoși și simpatici și, din ce are, din ce nu are, se străduie să-i primească și să-i ospăteze corespunzător obiceiului nostru din popor. Impresionat de comportamentul gazdei, care continua
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
greșeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem care avea în grijă singura planetă unde creștea această plantă, habar n-avea de existența legii tutunului, că nu știa că îl prinsese pe căpitan în flagrant, ca și cum ar fi picat atunci de niciunde la bordul navei, chiar dacă la urma urmei nu era vorba decât de o mare prostie atât din partea lui cât și din partea celor care nu avuseseră grijă ca legea să dispară atunci când ar fi trebuit. Gândurile care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Ajungând în încăpere se așeză într-un jilț, inițiind în același timp secvența care îi proiecta holograma la locul de întâlnire. Preaonorabilul Poha privi atent înfățișările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
am Încruntat la ea. Tocmai invocase desertul meu preferat de la care mă abținusem jumătate de an. ― Haide, râse ea. E destul de cald afară. ― Credeam că am făcut un pact. ― Să nu mai mâncăm Înghețată până ajungem anorexice? Da, cred că pică Înțelegerea. Veni și mi puse În brațe blugii mei preferați. ― Îți va sta bine cu ăștia. ― Nu, nu, nu, Maria, ești nebună. A ieși cu tine la Înghețată nu e o soluție pentru problemele mele. ― Cel puțin le-ai putea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]