4,896 matches
-
lucire din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele Însele ar fi venit de acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o lumină nu se zărea la ferestrele caselor. Asfaltul pustiu, strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor Învăluiți În ploaie de parcă porțile ar fi fost Încuiate pentru totdeauna treziră În Fima o spaimă vagă. De parcă propria sa viață se scurgea aici, sub ochii săi, În ceață și În ger. De parcă cineva agoniza În apropiere, În spatele unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
timpul, dar odată cu durerea scad și alte semne ale vieții. Emoțiile primare, simple, tăcute, care uimesc și vrăjesc orice copil, spre exemplu schimbarea anotimpurilor, trecerea unei pisici prin curte, răsucirea ușii În balamale, ciclul vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de rouă spre dimineață, miracolele respirației și vorbirii, licăririle asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când era profund preocupat de altceva, ca ieri, spre exemplu, când coborâse din greșeală la altă stație decât trebuia. Fima stătu două-trei minute pe strada cenușie, printre frunzele moarte și bucățelele de hârtie suflate de vânt, se concentră asupra foșnetului pinilor uzi din spatele gardurilor de piatră și privi În direcția autobuzului care se Îndepărta. Ce uitase de fapt În el? O carte? Umbrela? Un plic? Poate un pachețel? Ceva care-i aparținea Tamarei? Sau Annettei Tadmor? „Cocorii zboară și se rotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În stare să-și amintească nici măcar titlul articolului. 24 Rușine și vină În curte, mergând pe poteca pietruită ce Înconjura clădirea și ducea la intrarea În clinică, se opri puțin, pentru că de la etajul doi răzbăteau, prin geamurile Închise, prin foșnetul pinilor și al vântului, sunetele violoncelului uneia dintre cele trei bătrâne. Sau poate nu era decât un elev, care repeta același solfegiu, iar și iar. Fima se strădui În zadar să recunoască melodia, stând și ascultând concentrat, ca un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unde ești? Se opri și răspunse imediat, cu devotament: — Da. Sunt aici. Ascult. Dar dintre gardurile ude de piatră nu se auzeau decât miorlăiturile pisicilor În călduri. Urmate, ca un burete care trece și șterge tot, de foșnetul vântului printre pini În Întunericul curților părăsite. Sitra de-itkasia: partea ascunsă. Continuă să meargă Încet, trecu prin fața clădirii Terra Sancta, În care nu se zărea nici o lumină, așteptă trei minute să se schimbe culoarea semaforului din Piața Paris, apoi Începu să-și târșâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vecini. Dacă este sau nu este ceva Înăuntrul acestui Întuneric. În clipa aceea, Fima simți toată apăsarea beznei asupra Ierusalimului. Întuneric peste turle și cupole, Întuneric peste ziduri și turnuri, Întuneric peste curțile de piatră și peste păduricile antice de pini, peste mânăstiri și peste livezile de măslini, peste moschei, cripte și peșteri, peste mormintele regilor și ale profeților adevărați sau mincinoși, Întuneric pe străduțele bătute de vânt, Întuneric În clădirile guvernamentale și peste ruine, peste porți, peste câmpurile de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sa de lucru și o nemulțumire totală față de de zugravii și vopsitorii care Îi amenințau rutina vieții. Peste trei-patru ore se va auzi sunetul sirenei care vestește intrarea sâmbetei. Agitația de pe străzi se va domoli. Liniștea tandră și frumoasă, liniștea pinilor, a pietrei și a obloanelor din fier va coborî de pe dealurile care Înconjoară orașul și se va așterne peste Ierusalim. Bărbați și copii În haine de sărbătoare decente, purtând sub braț gentuțele din catifea brodată pentru filactere, se vor Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și neclară, de trotuarele pustii și parcurile părăsite În vânt. Îl cuprindea frica, strecurându-se uneori noaptea, În visele sale. Ca un fel de ultim avertisment În fața unei nenorociri care Începuse deja. Multă vreme nu Înțelesese ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un ton milităresc, cu o fermitate neobișnuită, să nu mai pierdem timpul. Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al chiparoșilor. Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acelea. Iar acum n-a mai rămas nimic din ele. Ben Gurion și Lupatin erau morți. La fel și erudiții refugiați cu pălăriile și papioanele lor. Iar Între ei și Yoezer, noi mințim, Înșelăm și ucidem. Ce-a mai rămas? Pini și tăcere. Și volume nemțești deteriorate de pe cotoarele cărora auriul literelor s-a șters de mult. Deodată Fima se văzu silit să-și rețină lacrimile de dor. Nu dor de cei morți, nu de ceea ce-a fost și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a lungul carosabilului, ca să ne continuăm căutarea comorii. La capătul superior creșteau trei plopi, la celălalt se afla un copac Ginkgo, iar între aceștia era un hățiș de tufe ce se pierdea într-un umbriș la adăpostul unei liziere de pini. Cei mai mari dintre băieți, din al căror grup făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră o comoară despre care ne spuneau nouă, celor mai tineri și mai neîncrezători, jurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
făcuserăm un semicerc în jurul aparatului care zumzăia neîntrerupt. Imaginile străluceau de parcă razele soarelui ar fi țâșnit din ziduri și de pe străzi, așternând o pojghiță alunecoasă pe frunzele palmierilor, pe leandri, pe umbrelele de soare și pe mese. Până și umbrele pinilor erau scăldate de o luminozitate atât de puternică, încât cerul părea întunecat. Aceste diapozitive aveau o intensitate care-l entuziasma pe tata, erau rezultatul lui „Reise mal Aparat“1 și culorile aveau o transparență care întrecea tot ce și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
susținea că cele două limbi erau ca roșul și galbenul pe pereții caselor, că nu s-ar deosebi prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a mânat benzile înspumate înspre uscat, când umbra umbrelelor se retrase într-un rotund care abia de mai prididea să te apere de soare, W. și Herr Saner s-au ridicat să-și ia aperitivul. Se așezară la umbra unui pin lângă Onkel Ralph care, îmbrăcat în costumul lui alb de pânză, citea ziarul în fața barului, sorbind din al treilea sau al patrulea espresso și fumând o Players Navy Cut. W. comandă un Martini cu apă minerală și un castronaș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu fel de fel de schițe desenate pe șervețele: se bucura de reputația de perdant, cu toate că era un meseriaș genial. Noi, băieții, ascultam și scurmam pietricelele cu picioarele pe sub masă. Pietrișul din grădina hotelului, peste care cădea la prânz umbra pinilor, era alb - și după vizita la carierele de piatră din Carrara îmi dădeam seama că era format din bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pantofii englezești, părând ceva mai puternic, se așeză în Studebaker și porni motorul. În vara asta sigur nu, dar poate în cea viitoare vom călători din nou în Italia, la Forte dei Marmi, la mare, pe plajă, la barul de sub pini, unde ne puteam lua aperitivul cu Hans Saner și măslinele aduceau în gură gust de viață adevărată. Pentru că fuseseră construite fabrici noi, cartiere de locuințe, orașe întregi, era nevoie de macarale, multe macarale, unele cu telescop, altele care se cocoțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu ajutorul valurilor artificiale. Și am plecat din nou în Italia, împreună cu Onkel Ralph, tante Doro, familia Saner, am locuit într-o pensiune confortabilă, nu departe de cea veche. După orele petrecute pe plajă, tata ședea lângă Hans Saner la umbra pinilor, bea Martini cu sifon ca aperitiv, mânca măsline, iar Onkel Ralph sorbea din al nu știu câtelea espresso. Herr Saner găsea că eticheta de pe sticla de Cynar era lipită în așa fel, încât scotea în evidență calitatea remarcabilă, și „doamnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Chasté, peninsula din Silsersee, respirând atât de greoi încât de pe fața lui parcă zburau zdrențe. Cărarea de deasupra malului am străbătut-o unul în spatele celuilalt, până în vârful peninsulei, unde ne-am oprit în dreptul unui golf. Din stâncă țâșnea trunchiul unui pin care se întindea ca un ștreang ruginiu și plin de forță deasupra apei, își desfăcea crengile cu acele prinse în smocuri, raze filigranate de verde, luminate de o dungă de zăpadă peste apa întunecată. Tata s-a oprit. A privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
văzut pe Lisa și Maria făcându-mi semne de încurajare. Întâi admirație, apoi aprobare. Oare va mai fi prietenia noastră vreodată la fel? — Se poate face destul de ușor. De fapt, am niște peisaje de țară pe masa de acolo, niște pini și un grup de trei dealuri. De ce nu arunci o privire să-ți faci o părere? —Mulțumesc. A părut suficient de puțin bucuros să plece și am simțit pe loc plăcere, care a fost însă înlocuită cu certitudinea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fiu față-n față cu ea, voiam să-i pot spune că am făcut tot ce am putut ca s-o găsesc. Am luat-o către Clapha Common, intrând în fiecare bar, cafenea, Starbucks, fiecare magazin care vinde conuri de pin pictate manual, tămâie importată din Mongolia și haine pentru bebeluși 100% naturale. Am dat roată spațiului public, am cercetat fiecare bancă, am intrat chiar și în WC-urile publice, și la casa de bilete a Circului. Nu am găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care o ocupaseră cu ocazia primei vizite, când Du Maurier Îi relatase povestea vieții sale. Nu era amplasată pe nici o Înălțime și nu avea dinainte vreo priveliște care să Îți distragă atenția, ci stătea ascunsă Într-o alveolă, mărginită de pini scoțieni, cu fața spre sud și ferită de vânt, o poziție care Îndemna la confidențe. De aceea, Henry o botezase „Banca confidențelor“. Când Își felicită prietenul pentru modul splendid În care se desfășurase nunta, Du Maurier oftă, clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Inițial, fusese un cartier rezidențial exclusivist, dar mai multe corpuri de clădire fuseseră ulterior unite pentru a forma un hotel, botezat oarecum oportunist după reședința reginei de pe Insula Wight. Semiluna era ecranată și apărată În spate de copaci, În majoritate pini scoțieni, deși În colțișorul acesta cald și umed din sudul Devonului creșteau și palmieri și alte plante exotice; mai departe, În spate, dealurile abrupte, cu vegetație densă, se ridicau În Întâmpinarea cerului, cu vile cu acoperișuri roșii și drumuri șerpuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vehicole blindate, avansând ca vârf de lance. Dar din aparatura radio pe care o căram cu noi nu venea nici o indicație, doar o salată de cuvinte și foșnete. De ambele părți ale drumului, fondul forestier se juca de-a repetiția: pini, numai pini, pini cu trunchiuri înalte pe stânga, pe dreapta. E drept că nu aveam de cărat armament greu, numai că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avansând ca vârf de lance. Dar din aparatura radio pe care o căram cu noi nu venea nici o indicație, doar o salată de cuvinte și foșnete. De ambele părți ale drumului, fondul forestier se juca de-a repetiția: pini, numai pini, pini cu trunchiuri înalte pe stânga, pe dreapta. E drept că nu aveam de cărat armament greu, numai că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca vârf de lance. Dar din aparatura radio pe care o căram cu noi nu venea nici o indicație, doar o salată de cuvinte și foșnete. De ambele părți ale drumului, fondul forestier se juca de-a repetiția: pini, numai pini, pini cu trunchiuri înalte pe stânga, pe dreapta. E drept că nu aveam de cărat armament greu, numai că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]