2,468 matches
-
ne facem meseria. Nu e chiar așa. Că mă uit în oglindă și văd că am omorât o persoană, ce mai trebuie una, vreau să mi se șteargă creierul de gânduri de-astea. Am vrut să-mi scot ochii cu pixul, mi-am băgat pixul în fălci. Mi-a venit pe chelie o dată, eram prea nebun, prea tâmpit. Se eliberează tata și până la sfârșitul lunii sper să-l văd, și de Crăciun sper să se elibereze și frati-miu și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e chiar așa. Că mă uit în oglindă și văd că am omorât o persoană, ce mai trebuie una, vreau să mi se șteargă creierul de gânduri de-astea. Am vrut să-mi scot ochii cu pixul, mi-am băgat pixul în fălci. Mi-a venit pe chelie o dată, eram prea nebun, prea tâmpit. Se eliberează tata și până la sfârșitul lunii sper să-l văd, și de Crăciun sper să se elibereze și frati-miu și să ne vedem cu toții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Pompilia Rădulescu educativ pe altă secție și comandantul, aștepta rezultatele și pusese la loc de cinste premiile: trei țiple de ness (adică țiplă de pachet de țigări în care se pune ness), șase pachete Viceroy și trei mape UNICEF cu pixuri de corespondență, plicuri, cărți poștale. Primul termină Remus Tudor. Apoi, ceilalți. Urmează rezultatele: Băbuș, A. E. și Gavrilă baraj. Czampar șase puncte, Dobrovolsky, 5. Remus, 0. Remus, tare-n gură: „păi, ce contează cărțile la comandanți? Nu ne manipulează ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe încercări, renunțând să se mai întrebe de sănătate. Dacă nu mișcă, nu și pace bună. *** Aveam parcă o dilemă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mă primeau la liceu, am strâns păpușoi și sfeclă și struguri, altfel nu rămâneam în facultate, am învățat Proust, am luat iod când cu Cernobâlul. N-am stat în casă, nu mi-a căzut părul, am furat Pif-uri și pixuri și bile de sticlă de la tipografie, dacă n-aveam o carie, m-ar fi pupat Ceaușescu când a venit la Iași, analizele erau bune, aveam sângele curat. Au dărâmat de tot școala și brutăria și casa Nadiei, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Criticul schimbă fețe-fețe și crede, în naivitatea lui, că va scăpa ușor. - Nu vreau să mă dau în spectacol... - Dar, Lenin dragă, tu însuți ești un spectacol! Un spectacol magnific, dacă-mi permiți. Un Lenin-critic literar, aplecat asupra foilor, cu pixul în gură, e un spectacol la pătrat. Cum adică nu vrei să te dai în spectacol? se miră ipocrit. Nu vrei atenție, nu vrei circ, nu vrei reprezentație? Păi atunci de ce-ai venit? De ce mai scrii? Către public: - Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între ele, degetele se întâlneau mereu din greșeală, printre registre, rețete. Sub fața de masă, genunchii, bine camuflați scăpărau scântei: Ăștia au doar două mâini: stânga asistentei și dreapta doctorului trebăluiau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crin veșted; sub grindă, într-un lăstar de răchită, respira gârla, brumă de octombrie peste chipul lui Dumnezeu. Deasupra mesei, calendarul: anul 1993, octombrie, pe 26, sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Sărbătorile. Praznicele împărătești, lăsatul-secului, dezlegările la pește subliniate cu pix roșu; posibil, toate calendarele aveau evidențiate îndestulările pântecelui: pește prăjit, borș de pește, chifteluțe de pește, icre de pește, saramură de pește, o cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
varul, în cămeșoiul de naștere, și geanta mea uriașă, în care băgasem și haine, și periuță de dinți, și hârtie igienică, și agenda cu însemnările de la cursurile Lamaze - că poate trebuia să mă uit pe notițe în timpul travaliului, nu? -, și pix, și telefon mobil, și încărcător, și o carte. Și bani. Împărțiți în bancnote de 5 și 10 lei. Și reportofon, mi-ar fi plăcut să am sunetul, atât, sunetul. Nu l-am pornit până la urmă. Mi-era groază că ar
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
un număr egal de plicuri și coli de hârtie de culoare violetă destinate următoarei operațiuni poștale, sau deces-prin-poștă. Moartea adăugă la listă numele persoanei căreia Îi era destinată scrisoarea care se Întorsese la punctul de plecare, sublinie cuvintele și așeză pixul În suport. Dacă ar fi avut nervi, am fi putut spune că era ușor incitată, și nu fără motiv. Trăise prea mult ca să considere returnarea scrisorii ca pe un episod fără importanță. E ușor de Înțeles, ajunge un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Italia și am privit-o într-un fel care trebuie să i se fi părut teribil. — Ce vreți să faceți, doamnă? — Vreau să mă duc acasă, bâigui. — Doamna semnează de ieșire, m-am adresat asistentului, dă-mi formularul. Am scos pixul din buzunarul interior al hainei și am completat eu însumi formularul, apoi l-am împins sub mâinile roase ale Italiei, întinzându-i pixul. Am privit-o, devenise din nou foarte palidă... Am tras înapoi pixul. Nu mai eram sigur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă duc acasă, bâigui. — Doamna semnează de ieșire, m-am adresat asistentului, dă-mi formularul. Am scos pixul din buzunarul interior al hainei și am completat eu însumi formularul, apoi l-am împins sub mâinile roase ale Italiei, întinzându-i pixul. Am privit-o, devenise din nou foarte palidă... Am tras înapoi pixul. Nu mai eram sigur de ceea ce făceam, eram un medic, nu puteam să risc. Dar dacă ar fi avut o hemoragie? Nu puteam s-o las să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dă-mi formularul. Am scos pixul din buzunarul interior al hainei și am completat eu însumi formularul, apoi l-am împins sub mâinile roase ale Italiei, întinzându-i pixul. Am privit-o, devenise din nou foarte palidă... Am tras înapoi pixul. Nu mai eram sigur de ceea ce făceam, eram un medic, nu puteam să risc. Dar dacă ar fi avut o hemoragie? Nu puteam s-o las să plece așa. Aș fi putut s-o chinuiesc mai târziu, acum important era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
semnala prezența Italiei. Omul de la pompe funebre hotărâse împreună cu paznicul cimitirului să fie pusă o placă funerară simplă, fără podoabe, care oricum nu ar fi fost gata mai devreme de zece zile. Îmi întinse un carnețel cu pătrățele și un pix. Ce vreți să fie scris? Am scris doar numele ei, găurind hârtia cu vârful pixului. Nu mai era nimic de făcut, priveam cu toții groapa acoperită, așteptând ca cineva să se hotărască să plece primul. Omul de la pompe funebre își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
placă funerară simplă, fără podoabe, care oricum nu ar fi fost gata mai devreme de zece zile. Îmi întinse un carnețel cu pătrățele și un pix. Ce vreți să fie scris? Am scris doar numele ei, găurind hârtia cu vârful pixului. Nu mai era nimic de făcut, priveam cu toții groapa acoperită, așteptând ca cineva să se hotărască să plece primul. Omul de la pompe funebre își făcu cruce și se mișcă. Încet, șchiopul îl urmă. Nu aveam gesturi de făcut, nici gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Dumnezeu, de pot unii să scrie mult și bine despre același subiect. Nu mă lămuriți și pe mine? E chestie de har, Gore. Gicu toarnă țuica În cești, apoi revine cu privirea la Gore. Tu nu le-ai avut cu pixul, le-ai avut cu șaiba. În loc să mâzgălești poezii pentru fete, puneai mâna pe șurubelniță și miroseai a benzină. Asta ți-a plăcut, poezia ți-a fost străină. Intervine și Sandu Șpriț: Dacă dădeai cu poezia În noi În fiecare zi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nici pudibond; impotent, sigur nu; nici agresiv, chiar dacă, neîndoielnic, era puternic; pectoralii se conturau proeminenți sub cămașa albă, subțire; sacoul, descheiat, lăsa posibilitatea privitorului să aprecieze și lățimea umerilor, chiar linia deltoizilor; da, prea multă putere pentru a mînui un pix ori o tastatură, dar el era o excepție, a, nu, Maricrisa și-a amintit, și Hemingway fusese jurnalist și - se spunea - se luptase cu leii, cu taurii, cu ticăloșii, dar fusese tandru cu femeile, o mulțime, vreo cinci Îi fuseseră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu te mai gândi la asta. Mă duc în bucătărie și deschid frigiderul. La naiba. Nu mai e lapte. Și nici cafea. Trebuie neapărat să găsesc o firmă care livrează alimente la domiciliu. Și un lăptar. Mă întind după un pix și scriu grăbită „47. Livrare alimente/lăptar?” la finele listei cu lucruri „DE FĂCUT”. Lista cu lucruri „DE FĂCUT” e scrisă pe o bucată de hârtie prinsă cu piuneze pe perete, și îmi aduce aminte de lucrurile pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cap. Iau un creion și încep să corectez textul automat, să-l reformulez, să tai și să adaug întrebări pe margine. După care mă opresc brusc. Ce naiba fac aici ? Iau o gumă și-mi șterg iute toate amendamentele. Iau un pix și mă duc drept la sfârșitul paginii, unde o bufniță ca din desene animate, în ținută de avocat, îmi arată spre o linie punctată. Nume : Samantha Sweeting Ocupație : După o clipă de șovăială, scriu „ajutor domestic”. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că o femeie brunetă, cu ochelari de baga, vine din când în când la ușa cabinei noastre și ascultă. Așa, spune Erin, când termin ce am de spus. Păi, aveți niște idei foarte interesante aici... Își lovește dinții ușor cu pixul. Mă gândesc... că avem o jachetă cambrată foarte drăguță de la Moschino, cu trandafiri pe guler... — O știu! zic încântată. Și eu mă gândeam la ea! — Pe care s‑o combinăm cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
făcut toate greșelile posibile, spune Clare Edwards din ecran. Ai auzit vreodată de depozite bancare? Cât despre reipotecarea casei, ca să‑ți iei o barcă... Nu, nu știu când se întoarce, spune Suze. Vreți să‑i lăsați un mesaj? Ia un pix și începe să scrie. OK... bine... da. Da. Am să‑i spun. Mersi. — Deci, zic în clipa în care ea lasă telefonul jos, cine era? Și, știu că e o prostie, dar, când mă uit la ea, nu‑mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
birou, ia o foaie de hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl împarte în șapte căsuțe egale. Deasupra fiecărei căsuțe, scrie câte o zi a săptămânii. Se duce în vestibul și prinde, cu patru piuneze, scadențarul deasupra oglinzii. Cu un pix, face un X în căsuța pe care scrie luni. Încă șase zile de trăit! Stinge lumina. Capitolul 2 în care madame Agnès are un pont pentru Lionel, Roman e beat mort, Claude și Clovis nu pescuiesc nimic și Liliane face
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se refăcea, ghipsul tăiat rămânea o amintire de neuitat. Pot? Amuzată de obiceiurile românești la ruperile de picioare, Liliane îi dă un pix și Lionel se semnează, după care adaugă: — Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-a ales praful. Dacă-l întrebi pe Clovis, Kiril și Roman nici n-au existat. Mă roade o întrebare: cineva cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încă profesorul?“, avea să întrebe ciocănitoarea Gina, dacă Tolea întârzia, cumva, și în această dimineață. Să întârzie, da da, nu avea nici un chef să se grăbească, freca încet încet, foarte încet, pudra neagră pe fundul ceștii. Gina, pregătindu-și registrele, pixurile, pliantele, perna pe scaun, telefonul în față. Gina își bea cafeaua la serviciu, toți își beau cafeaua la serviciu, deși nu există de cumpărat cafea nicăieri. Cum venea, Gina dispărea în spatele ghișeului, revenea cu ceașca umplută într-o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu există de cumpărat cafea nicăieri. Cum venea, Gina dispărea în spatele ghișeului, revenea cu ceașca umplută într-o mână și cu bluza vernil orange bordo în cealaltă mână, uitând că a rămas doar în sutien. Se apleca peste registru, aranja pixurile și abia într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]