6,847 matches
-
zici, Kent? Șeful secției de chimie răspunse cu hotărâre, scuturând din cap: - Atmosfera ce ne-nconjoară conține mai mult clor decât oxigen, dar de fapt ambele elemente se găsesc în cantități neîndestulătoare. Oxigenul nostru ar fi ca o dinamită pentru plămânii monstrului. Grosvenor își dădu seama că uriașa felină nu se gândea la această primejdie, căci o văzu pășind pe urmele primilor doi oameni pe pasarelă, apoi pe poarta cea mare. Oamenii se întoarseră cu fața spre Morton, care le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de-a doua ecluză și lăsați-l să aspire puțin oxigen, ca să-i piară pofta. Peste câteva clipe, directorul exclamă, uluit: - Să mă bată Dumnezeu dacă pricep! N-a simțit nici o deosebire. Asta înseamnă că n-are nici un fel de plămâni, sau că plămânii lui nu se alimentează cu clor. Lăsați-l să intre! Iată, Smith, o adevărată comoară pentru un biolog! Și nu-i deloc periculos, dacă suntem prudenți. Ce metabolism! Smith era un individ înalt, subțiratic, osos, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ecluză și lăsați-l să aspire puțin oxigen, ca să-i piară pofta. Peste câteva clipe, directorul exclamă, uluit: - Să mă bată Dumnezeu dacă pricep! N-a simțit nici o deosebire. Asta înseamnă că n-are nici un fel de plămâni, sau că plămânii lui nu se alimentează cu clor. Lăsați-l să intre! Iată, Smith, o adevărată comoară pentru un biolog! Și nu-i deloc periculos, dacă suntem prudenți. Ce metabolism! Smith era un individ înalt, subțiratic, osos, cu o fața lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prefăcută mirare. - Ce se întâmplă, doctore? întrebă Kent, pe un ton plictisit. - Încă nu pot spune nimic. Vom vedea ce indică analizele de laborator. I-am luat toate probele posibile. Deocamdată, singurele simptome sunt febră și probabil puțin lichid în plămâni. Îmi pare rău, Greg, dar nu te pot lăsa să-i vorbești. S-ar putea să fie ceva grav la mijloc. - Trebuie totuși să ne asumăm acest risc! exclamă Kent. Domnul Grosvenor e în posesia unor informații prețioase și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
uitat la el batjocoritor, părea scos din fire, și i-a răspuns jignitor: „Ești un actor de două parale!“ Papa a replicat, serios, cum e el în orice situație: „Domnule, vă rog, nu sunt actor, ci medic!“ A adăugat că plămânii îi sună puțin înfundat, e foarte palid, dar boală serioasă nu-i găsește. Atunci bărbatul s-a calmat și i-a spus că vrea să fumeze, papa, care e contra acestui obicei, i-a adus totuși tutun fin și foiță
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se înroșise, eu simțeam că mă sufoc. Dar doctorul Gerota, cu aerul lui de nobil luptător, cu părul dat pe spate și bărbia voluntară, m-a executat cu liniște, fără să i se înmoaie inima de doctor: Uite cum gâfâi, plămânii dumitale sunt ca la presa de la închisoare, unde-i bagă pe criminali. Sigur ai migrene și amețeli, bănuiesc că și hemoragie nazală, iar sângele nu-ți ajunge cum trebuie la creier. Stimate domnule Margulis - m-a lăsat el pe mine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
m-a îndemnat fata mea, Iulia - cartea lui Stevenson despre curiosul caz al doctorului Jekyll, care ziua salva oameni și noaptea îi ucidea. La moartea lui Stevenson, îmi amintesc că ziarele au scris c-a fost toată viața bolnav de plămâni și că a avut mult curaj luptându-se cu boala. I-am cerut voie să-mi aprind o țigară din tabachera primită de la colegul Mirto, dar nu mi-a permis, a spus că în cabinet nu îngăduie cu nici un chip
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spune că eu nu sunt bolnav psihic, că par un om dintr-o bucată, cu capul pe umeri, deși crede că ar trebui să mă las de fumat, pe termen lung nu poate avea urmări bune atâta fum băgat în plămâni. — Și totuși - i-am spus, și greu m-am abținut să nu zâmbesc - și totuși, domnule doctor, lumea din care vin era la fel de reală ca asta. S-a făcut că n-aude, dar a căzut pe gânduri. Știi, aș vrea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu întoarse capul. Se mișcă... asta fu reacția lui la insulta și infamia la care fusese supus. Mergea mai departe, păstrându-și locul în șirul respectiv, și, cu fiecare pas pe care-l tăcea, frigul îi inunda întreaga ființă. În plămâni îi pătrundea aerul rece. Dinaintea lui, alți oameni simțeau aceeași constrângere. Începură să fugă. Treceau rapid pe lângă el, răsuflând zgomotos, răgușit, cu ochii scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea! Respiră îndelung, să își umple plămânii. Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și fuioare de abur îl bântuiau. Acolo, în fața câmpiei de gheață, se simți prima oară mai apărat, după atâta zbucium. În plus, crengile de ulm
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de-aceea nu îi spuse șoferului să-l ducă în bază, unde, probabil, așteptau să-l cazeze în vreo mehmansara, ci să-l lase la ceainăria englezilor. Dar nimic nu mai era așa cum fusese. Venise în orașul cu un singur plămân, unde oamenii umblau ca furnicile pe puntea vapoarelor și jos, pe ponton, dar nu era viață. Zburau avioane spre Teheran și treceau șalupe cu marfă, se scurgeau lumini și sclipiri de pe țărmul arab, dar ceva era prăbușit. Abadanul murise. Pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trezie iscoditoare sau, mai clar, un fel de numărătoare inversă către ceva iminent, de care prognozele medicale îl apropiau prin excludere: nu era cardiac, nu avea diabet, oasele îi erau încă tefere și la fel rinichii, ficatul, splina, urechea internă, plămânii - un punct de control ambulant devenise tot corpul lui. Ultimii rămăseseră ochii, fiindcă pe ei era înclinat să dea cel mai puțin vina pentru sincopele care îl făceau să alunece în beznă. Când, în fine, ajunse la un oculist se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui stau la ospiciu. Doamna Miga se aplecă peste masă. ― Sînteți amabil să-mi dați o țigară? Șoferul înclină capul și se căută în buzunarele hainei de piele. Scoase pachetul și i-l întinse. Femeia trase fumul inhalîndu-l până în adâncul plămânilor. Bărbatu-său o măsură stupefiat. ― Dar Florence... Știi că nu-mi place să te văd fumând în societate... Doamna Miga îi aruncă o privire iute articulând mut câteva cuvinte. Melania Lupu roși violent și-și coborî pleoapele. Inginerul intră zâmbind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în adâncul plămânilor. Eliberă și figura cârnului. Încercă să-și aprindă o țigară, dar chibritele i se frângeau între degete." Credeam că n-o să ajung niciodată... N-aș lua-o de la capăt pentru nimic în lume." Dascălu deschise ochii zâmbind. ― Unde sîntem? ― În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toate, mi s-a cultivat simțul datoriei. ― Și dragostea pentru semeni, bănuiesc. ― Vă obsedează caietul meu. Oamenii aceia au greșit. Nu puteau rămâne nepedepsiți. Dumneavoastră, în fond, procedați la fel. Îi sancționați pe ticăloși. ― Hm! maiorul trase fumul până în adâncul plămânilor. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să tai capul unuia care nu m-a crezut prea deștept. Și-or fi fost destui... ― Incidentul de la Sinaia a avut pentru mine consecințe dezastruoase. Iar capul nu i l-am tăiat. L-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a anunțat cu glasul lui hârâit și uscat că era de acord. Se simțea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu-și alunge clienții grăbiți. Am bătut până a venit o femeie în vârstă care șchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meșterul murise, răpus de boala lui de plămâni. "Și atelierul?" am întrebat. "Ce-i cu atelierul?" zise femeia cu voce moale, obosită. Cine cioplește crucile acum?" Ea își șterse o lacrimă cu dosul palmei, înainte de a-mi răspunde: "Nimeni". Și adăugă pe același ton, aproape indiferent: Dacă vrei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întîmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind. Eu cred că are plămânii ciuruiți. Cum să dormi, Doamne sfinte, când auzi pe cineva tușind încontinuu lângă tine? M-am dus de câteva ori la Moașa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap. Nu. Nu se poate. N-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
subțire. Foarte subțire. Ca un mănunchi de fulgi. Cerul albastru va exista mereu astfel. Eram gelos pe toți cei care vor privi după moartea mea cerul. N-am avut curajul să mă ridic. Mi se părea că la prima mișcare plămânii mei vor exploda. Moartea stătea cuibărită, ațipită undeva în pieptul meu, și-mi era teamă să n-o trezesc. Abia când soarele a coborât puțin după copacii din spatele lacului, m-am ridicat cu mii de precauții. Seara, m-am dus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îl lasă liber pentru curaj. În mod normal, n-ar mai trebui să fie timorat în fața destinului. A scăpat de mizeria ezitărilor ca de o infecție. Poate, în sfârșit, să calce în picioare vechile lui precauții și să-și umple plămânii cu aerul tare al tuturor pericolelor. Nu mai trebuie să asculte de sănătatea lui despotică, poate să acționeze și împotriva lui fără să clipească, să se distrugă fără să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am plimbat ceasuri întregi pe coridoarele din jurul laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod normal n-aveam ce căuta. Laura nu apărea deloc și simțeam un gol din ce în ce mai înăbușitor în stomac și în plămâni. Când, în sfârșit, a apărut, m-am fâstâcit. De data aceasta a zâmbit ea, amuzată, oprindu-se interogativ. "Ce doriți?" am întrebat-o și în clipa aceea m-am gândit că nu puteam spune ceva mai caraghios. Ea izbucni în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii cu aerul răcoros și sărat, uitîndu-mă cum marea se lovea ca un bețiv de stânci. Nu mai pusesem mâna pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și a fost prima oară când un cadavru mi s-a părut mai misterios decât moartea. Pieptul scobit, obrajii supți aparțineau unui om despre care nu știam aproape nimic și alături de care trăisem totuși o vreme; un bătrân, bolnav de plămâni, pe care nimeni nu-l iubise și care se prăpădise în timp ce eu mă culcam cu Marta, pentru că așa e făcută lumea asta, unii își dau sufletul, alții își umplu nările cu miros de busuioc. Cu câteva zile în urmă, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vai, era cam târziu. Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos. Mai e nevoie să vă spun că n-am avut timp să recuperez? În Grecia m-am împrietenit cu un poet bolnav de plămâni care muncea ca hamal în porturi ca să-și strângă bani, să-și tipărească plachetele de versuri. Era un tip ciudat și interesant. Plachetele de versuri le tipărea în câteva sute de exemplare pe care le împărțea străinilor, în port. "Ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de carnea lor, însă Laura și Dinu mă făcuseră să mă întreb dacă nu cumva avem doar ce iubim. În acest caz eram și mai sărac. Și nehotărât pe deasupra. Disperarea caldă care mă cuprindea la gândul că Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule". Dinu avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]