2,535 matches
-
căci eu sunt un pic de modă veche. Știi, unul dintre acei oameni ciudați cu locuințe împrejmuite, genul care pune confortul personal înaintea adorării geometriei. Dar pariez că tu te simți foarte confortabil aici. Becker, cum crezi că o să-i placă pușcăria de la Alex? — Ce? Mititica? Foarte geometrică, domnule. Cu toate barele alea de fier. — Ca să nu uităm de toți tipii ăia boemi care vor fi acolo și care fac viața de noapte a Berlinului faimoasă în toată lumea. Violatorii, ucigașii, hoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ruj, Lange răcni puternic și vru să mă lovească. Nu, țipă el, nu o să port asta. I-am prins pumnul și i-am răsucit brațul la spate: — Laș nenorocit! Lua-te-ar naiba, Lange! O să o porți și o să-ți placă, sau Dumnezeu mi-e martor că o să te atârnăm cu capul în jos și o să-ți tăiem gâtul, ca la toate fetele alea pe care prietenii tăi le-au omorât. Și apoi poate o să-ți aruncăm cadavrul golit de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
răspuns? Un bărbat pe care l-am admirat. Un bărbat în care credeam. El m-a convins că ceea ce făceam noi e pentru binele Germaniei. Că era datoria noastră. Kindermann a fost cel care m-a convins. — Nu o să le placă asta în instanță, Reinhard. Kindermann nu joacă o Evă foarte convingătoare pentru Adam-ul tău. — Dar este adevărat, vă zic. — S-ar putea să fie așa, dar tocmai am rămas fără frunze de smochin. Dacă vrei o apărare, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde nisipul se agita ușor. Am mișcat buzele în surzenia apei. Am violat o femeie, am strigat. Și m-am întors sus, împreună cu bulele de aer, spre lumina care placa suprafața apei, ținând brațele deschise ca un uriaș pește alb. Când eram student, Angela, îmi era frică de sânge. În timpul lecțiilor de anatomie mă ascundeam în spatele cuiva. Ascultam sunetele forfotei aceleia interioare și vocea profesorului care dădea amănunte despre operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de acord, adăugă Leigh. — N-aveți decât să râdeți, spuse Adriana ușor iritată deoarece, ca de obicei, nu era luată în serios. Dar nu e nimic amuzant când e vorba de o piatră rotundă, de cinci carate, într-o montură placată cu aur de la Harry Winston. Chiar nu e nimic amuzant. Da, dar acum e, spuse Emmy în timp ce Leigh se strica de râs. Adriana logodită? E greu de imaginat. — Nu mai greu de imaginat decât o monogama convinsă care se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reală încântare, imaginându-și deja un pandant cu inițială sau poate o brățară drăguță de aur. — Deschide și uită-te, spuse el cu blândețe. Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la nebunie. — Leigh, deschide cutia. S-ar putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul de șampanie. Deschise capacul și, exact ca în comediile romantice proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Nu-i nicio problemă. Sunt la părinții mei și tocmai am terminat masa, așa că nu mă deranjezi. S-a întâmplat ceva? Henry oftă. Rahat. S-ar putea să fie mai rău decât crezuse. — Ești cu Charles? E perfect. O să-i placă la nebunie. Leigh inspiră adânc și se forță să vorbească. — Da? Păru mai degrabă un țipăt decât un cuvânt. — Te-ai așezat? N-o să-ți vină să crezi. Dumnezeu mi-e martor că nici mie nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
noua slujbă în ultimul timp și, până la urmă, merita să accepte fie și numai pentru că așa poate dădea de înțeles că se va duce cu noul ei iubit. — Pe bune, Emmy, du-te. Totul e aranjat și plătit. O să-ți placă, spusese Duncan când a venit să-și ia DVD-urile și lenjeria la o săptămână după ce ea se întorsese de la Paris. Fusese o călătorie perfectă în interes de serviciu, dar ea suferea încă deoarece Paul o respinsese clar — să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai întors și am să mă întorc și eu. Am ceva ce s-ar putea să te facă să te simți mai bine. — Ce? întrebă Emmy pe un ton nerăbdător, ca un copil încăpățânat și curios. Cred că o să-ți placă foarte, foarte mult. — Ce? Spune-mi! Ce? — Ei bine, mă întrebam dacă n-ai vrea să locuiești în apartamentul meu după ce plec. Și — făcu o pauză teatrală, apoi se întoarse spre Leigh care se holba la ea — și tu, querida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Înțelege prea bine, așa că oftează și mai ia un gât. Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul... Sandule, tu le știi pe toate ca un om mare, nu pot pentru ca să te contrazic. Da’ dacă era așa de bine atunci, de ce schimbarăm placa În optzecișinouă? Nu era mai bine să stăm dracului potoliți și să ne vedem de grătarele noastre cu mici? Aplecându-se să-și lege șiretul desfăcut de la adidașii Veer, achiziționați din piață, Sandu Șpriț ridică ochii și surâde. Bă, și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ați gândit bine ? Tarrou îl privea cu ochii săi cenușii. Ce părere aveți de predica lui Paneloux, domnule doctor ? ÎNTREBAREA ERA PUSĂ ÎN MOD FIRESC ȘI RIEUX A RĂSPUNS TOT LA FEL DE FIRESC. ― Am trăit prea mult în spitale ca să-mi placă ideea pedepsei colective. Dar, știți, creștinii vorbesc uneori în felul ăsta, fără să creadă într-adevăr vreodată în ceea ce spun. Sunt mai buni decât par. \ Credeți, totuși, ca și Paneloux, că ciuma are partea ei bună, că ne deschide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o să dea ochii cu mine. În plus, n-am nici cea mai mică intenție să-mi petrec toată viața într-un castel în care să mă tragă curentul, în timp ce mă uit la oi. Oricum, sunt convinsă că Zach o să vă placă ție și lui tata. Ce sunt părinții lui, iubito? — Habar n-am. E din Ohio și e un fotograf de mare succes. Ce-i drept e drept, nu știam mare lucru despre Zach, în afară de faptul că-i foarte atrăgător, locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Prietena mea Muffy organizează una și la New York. Toată lumea e amabilă cu tine când te logodești. E de-a dreptul copleșitor! Am văzut vreun film de-al tău? — Mă îndoiesc. Trebuie să le vezi de mai multe ori ca să-ți placă. —Sunt din alea cu pretenții de film de artă? l-am întrebat. Nu, comedii! exclamă el. Problema e că mie mi se par amuzante, dar nimeni altcineva nu consideră la fel. Cei mai mulți oameni spun că filmele mele sunt deprimante, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ceva, chiar dacă aș fi fost în stare să fac ceva regretabil. —OK, am acceptat, ghemuindu-mă în pat. Îmi place filmul ăsta. —Eu nu prea știu cum să-l iau, spuse Charlie. Dar m-am gândit că ție o să-ți placă. Poate că nu eram chiar așa în siguranță. A apăsat butonul PLAY pe telecomandă. —Hei, vino aici, spuse Charlie. Ai nevoie de-o îmbrățișare. M-am întors spre el. M-a luat în brațe. Nu cred că vreunul din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o sticluță de parfum din argint frumos lucrat, învelită cum s-a nimerit într-o bucată de mătase purpurie cu ape. — Poftim, zice bagându-mi-o în ochi. — Freya, spun răsucind-o între degete, e extraordinară. — Mă gândeam eu c-o să-ți placă. Își scoate mobilul din buzunar. — Bună ! spune impacientă în telefon. Uite ce e, Lord, o să vin, OK ? Numele complet al soțului Freyei este Lord Andrew Edgerly. Porecla pe care i-a dat-o Freya a început ca o glumă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai mai făcut niciodată ! Dar o să te plictisești de ele ! Nu-ți dai seama ? Simt o împunsătură de îndoială, pe care o ignor. — Ba nu. Amestec hotărâtă în sparanghel. Îmi place la nebunie viața asta. — Și crezi c-o să-ți placă la fel de mult și după ce-o să faci curat în baie zece ani ? Vino-ți în fire. Se apropie de aragaz și mă dau într-o parte. Am înțeles, aveai nevoie de o vacanță. Aveai nevoie de o pauză. De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cineva. Ieșim din restaurant și Judd a chemat deja un taxi pentru mine. — Ne‑a părut bine să te cunoaștem, Rebecca. Îl vom pune la curent cu întâlnirea noastră și pe vicepreședintele de la producție și... ținem legătura! Sperăm să‑ți placă la Guggenheim. — Categoric! zic, dând mâna cu fiecare dintre ei. Și eu sper. Și vă mulțumesc foarte mult! Aștept să se îndepărteze, dar ei rămân pe loc, așteptând să plec eu, așa că mă urc în taxi, clătinându‑mă ușor, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sigur că o rezolvăm noi. Se lasă pe spate în scaun și ia o gură de cafea. Washington‑ul nu e New York. Dar e un loc interesant. Politica e o arenă interesantă. Am sentimentul că s‑ar putea să‑ți placă. Iar salariul... ei, n‑o să fie chiar cel pe care ți l‑ar fi oferit CNN‑ul. Dar, ca punct de plecare... Scrie o sumă pe o bucată de hârtie, pe care o împinge spre mine peste masă. Nu‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare, își dădu seama că acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să sfâșie monstruozitatea placată pe fața lui. Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de partea cealaltă. Corpul lui Kane apăru în marginea găurii, atârnând parcă fără viață. Dallas se aplecă deasupra golului, cu o mână gata să-l înșface de harnașament pe "exec". Era gata să-l prindă când văzu creatura brună, nemișcată, placată în interiorul vizierei, acoperind toată fața lui Kane. Își retrase brusc mâna, ca ars. ― Ce este? întrebă Lambert. ― Atenție! are ceva pe față, în interiorul căștii. Ea ocoli gura puțului. ― Ce?... Văzu creatura înfășurată în interior, ca o moluscă în cochilia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Îl năpădea furia numai cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele și ei face nazuri“, pufni Goncea. „De-ar fi măcar vorba de avere, să fi avut dinți de aur, placă de-aia de inox în cap, sau mai știu eu ce, dar așa, o tijă. Le-aduc de la mecanică câte tije vor.“ Încercă să zâmbească. - Ei, cum stăm, tov. inginer? V-ați mai gândit, ați analizat problema în detalii? Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luminoși? Cu zâmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși, S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ. O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei - Ș-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei Ce-o-nconjoară, toți zicând că o iubesc - cât de naivă, Vei vedea că de odată ea devine pozitivă. Tu, cu inima și mintea poate ești un paravan După care ea atrage vre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! {EminescuOpI 200} IUBIND ÎN TAINĂ... Iubind în taină am păstrat tăcere, Gândind că astfel o să-ți placă ție, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar nu mai pot. A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere; Vreau să mă-nnec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. Nu vezi că gura
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din lădița verde ceea ce știa că trebuie să fie acolo: ciocan și cuie. Pe peretele pendulei bătu, la distanțe diferite, cui după cui și când se terminară înfipse piroane, scoabe, sule cizmărești, spirale, șpițuri și la sfârșit, după ce tot peretele placat cu lambriuri de cireș fu încărcat de țepii oțeloși, înfipse cu forță un târnăcop. Toată lada de scule, golită într-un ceas, oftă ușurată. Se uită mirată la așezarea asimetrică a cuielor și, desigur fără să se întrebe de ce, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înaltă de 4 m, groasă de 4 cm și lată de 0,35 m. Și se îmbracă, desigur, cu tablă galvanizată de 0,5. Bătută bine cu ținte, din doi în doi centimetri. Și se îngroapă în brâul de beton, placat cu pietre de râu. Și alături încă o scândură de fag, bineînțeles, ca și prima. Și tabla o va înveli bucuroasă și pe aceasta, cum cu bucurie vor fi bătute și cuiele, la aceeași distanță, păstrându-se simetria, simbolul perfecțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]