2,329 matches
-
a culturii multirasiale face posibilă expunerea unei bogății de imagini rezonante pe care producătorii au reușit uneori să le transforme într-un spectacol estetic de mare intensitate, extrem de fascinant și seducător. Povestirea destul de sinuoasă reproduce experiențe ale fragmentării, ale unei plictiseli care se instaurează lent, punctată de accente hegemonice. Adesea, imaginea capătă întîietate față de planul narativ, iar percepția vizuală și senzația devin elemente principale, adesea transferînd firul acțiunii și sensurile narative spre planul mai îndepărtat. Fără îndoială, acest stil postmodern discutabil
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
reușește să surprindă tocmai ceea ce este mai original în societatea americană, proliferarea noilor tehnologii și a noilor experiențe tehnologice, subiecte pe care le urmărise cîndva și le studiase cu interes și profunzime. 34 Gibson consideră că teroarea viitorului va fi plictiseala și conformismul induse de cei ca Jerry Falwell și de dreapta radicală (Mondo 2000, nr. 7: 59). 35 A se vedea atenția pe care Baudrillard o acordase în etapa anterioară politicilor culturale din The Mirror of Production (1975) și secțiunii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a fi analizate în laborator. Sunt trei variante posibile de rezultat: 1.plecarea acasă cu acte în regulă și definitiv; 2.plecarea în permisie numai pentru perioada sărbătorilor de iarnă; 3.rămânerea în acest loc până la noi ordine. Mor de plictiseală. Dorm destul de des și destul de mult pentru a scăpa de ea. Plecarea acasă m-ar scoate pentru câteva săptămâni (două la număr), din mediu acesta teribil! Depăn amintiri, împreună cu Marian Plop din comuna Izlaz, colegul meu de salon. Plop îmi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
singur, pustiit, dar știu că mă vei percepe, nu atît frumos, cît mai ales corect. "Hazardul-rege" ne-a întîlnit. Este bine că nu semănăm cu răutatea, cu egoismul subțire al celor plini de truisme. Corespondența noastră nu poate fi o plictiseală cu pene la pălărie, corespondența noastră are sens, ea va avea întotdeauna ceva constructiv în sine. Nu trebuie să spun că te iubesc. Dar e suficient dacă-ți spun: "cred în sufletul tău, în POEZIA ta!"?! Știi, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fiu prins de un timp al amărăciunii și nu prea te credeam. Acum, te cred! Este cel puțin straniu halul în care se petrec măgăriile la noi. Dar sînt în linia obișnuinței! Învăț (citesc, deci) pentru examene cu o evidentă plictiseală, cu memoria-mi discutabilă înstrăinată. Vreau să fac o grămadă de lucruri bune în acest an început aiurea și e un punct de la care nu mai știu pentru ce vreau să fac una sau alta. Aș pleca pentru o vrem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de ani și pe Henri Jenkins, un pescar sărac din York care a trăit 166 de ani. Îmbinând ca toți centenarii munca cu cumpătarea și înțelepciunea, cu toate că erau slabi, plăpânzi, au oferit urmașilor secretul vieții îndelungate și al sănătății. Lenea, plictiseala, generează boala. Lama plugului strălucește când ară. Când stă e roasă de rugină. Așa se întâmplă și-n satul meu. Chipul multor oameni de spirit, cu cât au înaintat în vârstă parcă s-a mai luminat, radiind pace, înțelepciune, moralitate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
La un moment dat, m-am întrebat dacă am făcut bine că am refuzat în 1990 două ocazii avantajoase de a rămîne în străinătate. Mi-am dat seama că am avut dreptate, într-o societate normală aș fi murit de plictiseală. M-am mai întrebat dacă am făcut bine că am pierdut vreo cinci-șase ani în politica propriu-zisă, de unde am plecat cu un diabet. După aceea, mi-am dat seama că experiența aceea m-a ajutat foarte mult ca om și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cele două fluvii care se întâlnesc la 20 km mai departe la "Unghiul German" din Koblenz. În rest un colocviu, o întâlnire cu alți scriitori, un congres sau vizite reciproce cu colegi și din țară și din Germania. Observ că plictiseala și dezinteresul cresc cu cantitatea paginilor scrise... vorba lui Schiller: Puținul e mult atâta timp cât multul pare puțin"! Ioana Pârvulescu Un mod de a crede în puterea bună, constructivă, ori dimpotrivă, distrugătoare, a cuvintelor. Asta stă la temelia scrisului profesionist, cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Popescu, Traian Coriciuc, Vasile Coriciuc, Mihai Nour, Victor Encea, Constantin Negoiță, Dumitru Stamu și Dumitru Străchinaru. Mihai Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru Ibănescu, fost sucevean, dar venit cu mult înaintea acestora. Lotul sucevenilor ar fi ajuns la Târgșor prin iunie 1950, cântând 'Bandera Rosa' și 'Imnul RPR'. Dintre ei, Ion Stoian, Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
împotriva mea... Îmi amintesc foarte bine seara când mi-a venit ideea de a apropia Brávellir și Kurukshetra: 31 decembrie 1959, pe când eram visiting professor la Columbia University. Eram singur, separat de familia mea și nu cunoșteam pe nimeni. De plictiseală, am împrumutat Saxo în ediția lui Holder, de la biblioteca Columbia. M-am închis în camera mea de la Butler Hotel cu un cotlet și un whisky. Am citit cu uimire frumoasele istorii ale lui Saxo, cu adevărat unul dintre cei mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sensibilitatea creatoare, dinamică. Nemulțumirea față de „ceea ce este”, uimirea activă a adultului care, după ce În marile și multiplele etape ale copilăriei „a creat și Înzestrat lumea cu mister”, se pomenește Într-o lume cuminte și previzibilă, „onestă” până la sațietate, mediocră până la plictiseala ce poate duce la sinucidere! Sensibilitatea - calitatea unui „defect”: de a nu avea, brusc, straturi protectoare, „piele”, „un écorché vif cum zic Francezii. De a fi „slab”, de a te „retrage” pentru a „Înțelege”, dar și pentru „a simți”. Și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a căscat după ce mi-a destăinuit titlul lucrării („Destinație inexistentă“), în indiferența studiată, în hohotele calculate, în „plictiseala“ ei - toate acestea simple mecanisme defensive - dar am avut răbdare, fiind atât de priceput în a părea cu adevărat interesat de femeile cu care nu voiam decât să mă culc, încât ajunsesem să joc la perfecție un personaj corespunzător: rânjetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rămas până azi neterminat și nu am aflat nici eu însumi prin ce aventuri mărunte, ciudate și traumatizante, dar într-un fel miraculoase, urma să mai treacă Herbert, cel care la 10 ani „suferea de teribila boală a eternilor puberi - plictiseala”! După apariția romanului, „spaima” mea nu a încetat; primele două cronici, apărute în publicații de mare tiraj - Flacăra și Informația Bucureștiului, au fost net negative. Apoi, explozia: Contemporanul - N. Manolescu, Gazeta literară - Lucian Raicu și Luceafărul - Cornel Regman, reviste ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de cărniță bună, mergeți repejor spre plaje, voi Ramblas și voi, esteți, spre galeriile de artă contemporană de la Tel-Aviv, unde veți găsi clonele operelor cu marca depusă Guggenheim, pe care le treceați în revistă cu tot atâta râvnă cât și plictiseală, la New York, Dűsseldorf, Bilbao, Paris și, în curând, le veți vedea și în Golf, pretutindeni unde consumatorilor solvabili li se propune aceeași mâncare cu tăiței, fără sare, botezată cu numele măgulitor și fără replică de modernitate. 5. În drumul spre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imposibilitate. UNRWA finanțează micile activități curățarea plajei, repararea năvoadelor, vopsitul bărcilor în cadrul unui job creation program. O notă de humor: ar exista pe undeva și un amiral palestinian. Sau până unde poate ajunge foamea de simboluri... În oraș, vidul, deșeurile, plictiseala. Nimic de făcut, puține feluri de mâncare. Și deloc alcool. În locul acestuia arme de foc. Puștii se fălesc în plină stradă cu AK 47, M 16, revolvere (rachetele Qassam nu-mi sunt arătate, nici Katiușele). Se trage în aer la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu-i o religie de vară (bufeul de căldură penticostal a făcut între timp să crească temperatura în ținuturile Reformei). De unde și clasica dilemă a diletantului: să mori de rușine în fața mâzgălelilor unui pictor catolic lipsit de talent, ori de plictiseală în fața constipatului hughenot. Ca să scăpați de această fatală alternativă, dacă rămâneți cumva de gheață în fața argintului aurit și a altor trucuri ornamentale, sau poate nedemni să vă luați zborul către cine știe ce lume de dincolo, vă sfătuiesc să închideți ochii și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-l pe bipedul himeric doar la inconstanta lui capacitate de a se abstrage din contingent. Pluralitatea lumilor, mozaicul credințelor fac parte integrantă din izbucnirea compactă a șuvoiului vieții, și fără de ele nu ne-ar mai rămâne decât să murim de plictiseală aici pe pământ. În felul lor, religiile întrețin animația în interiorul speciei și fac existența lui homo sapiens mai periculoasă dar mai puțin monotonă și mai picantă decât dacă, de la Pekin până la Lima și de la Capul Horn până în Alaska, singura noastră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înnaintea lui și s-a dus înnainte, tot înnainte spre ani de necunoscută soartă, spre câteva clipe de viforoasă fericire câteva clipe care prețuiau cât zeci de ani de soartă necunoscută și vrăjmașă poate. 18 Iunie, Duminică [BĂILE BĂLȚĂTEȘTI] Despre plictiseala Bălțăteștilor nimica nu pot spune. Nu înțeleg cum pot veni oamenii de la București și din alte părți ca să se găsească perfect în aceiași adunătură, cu aceiași viață; deosebire că e cu mult mai scumpă. Stupidul burghez care n-are viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au murit oamenii în ploaia, umezeala și glodul acela, nu înțeleg! La Balta de lângă Zimnicea am petrecut 8 zile, cu frumoase zile line cu răsărituri și asfințituri pe baltă, dar cu niște înspăimântătoare roiuri de țânțari și cu o grozavă plictiseală... Am avut și ploi viforoase în timpul nopții, cu inundația câmpului unde era bivuacul etc. Femeia cea inteligentă și cultă, din apropierea Șistovului; nemțoaică, care știe englezește, franțuzește, românește; valurile vieții au aruncat-o acolo în tovărășia unui bulgar prost și brutal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lumânare aprinsă. Mai degrabă poftesc o bucată de pâne decât vorbe frumoase. Voltaire: j'ai fait un peu de rien, c'est mon meilleur ouvrage. Cum dai, nu cât dai. Voltaire: La popularité c'est la gloire en gros sous. Plictiseala e fiica uniformității. Critica mai lesnicioasă decât creația. *1 Valul care l-a zvârlit la țărm s-a retras îngrețoșat. La Fontaine: Plutôt souffrir que mourir C'est la devise des hommes. Voltaire: Qui sert bien son pays n'a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o agendă de 200 de pagini, dar pe care-l asociez cu activistul de partid și cu inspectorul școlar, activistul din domeniul învățământului. Deci, exista o înțelegere, cum să spunem ? O colaborare e prea mult spus -, o relație normală, fără plictiseli, ar fi putut să fie plictiseli intense, ar fi putut să fie terorizări, chiar nu ținea, pentru că... cred că a avut respect pentru oamenii pe care îi avea în grijă - zic eu - fără să-i fac statuie, da, eh. Iată
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dar pe care-l asociez cu activistul de partid și cu inspectorul școlar, activistul din domeniul învățământului. Deci, exista o înțelegere, cum să spunem ? O colaborare e prea mult spus -, o relație normală, fără plictiseli, ar fi putut să fie plictiseli intense, ar fi putut să fie terorizări, chiar nu ținea, pentru că... cred că a avut respect pentru oamenii pe care îi avea în grijă - zic eu - fără să-i fac statuie, da, eh. Iată o temă, altă temă... N. D.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
biciclete și pescuind În iazuri și rîuri. La vremea aceea am fost puternic impresionat de autobiografia unui spărgător, intitulată Nu poți Învinge. Autorul pretindea că și-a petrecut o bună parte din viață În pușcărie. Asta-mi suna bine, În comparație cu plictiseala suburbiei din Midwest, unde orice contact cu viața era anihilat. Vedeam În prietenul meu un aliat, un partener de fărădelegi. Am găsit o fabrică părăsită și i-am spart toate geamurile și-am furat o daltă. Am fost prinși, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu singură hrană care este a mea și pentru care m-am născut. Acolo nu sunt rușinat să vorbesc cu ei, și să-i întreb despre rațiunile acțiunilor lor; iar ei, datorită umanității lor, îmi răspund. Și nu simt nicio plictiseală, câte patru ore-n șir. Uit de orice necaz, nu-mi este frică de sărăcie, moartea nu mă înspăimânta. Mă pun cu totul la dispoziția lor. Și pentru că Dante spune că ceea a fost învățat nu devine cunoaștere decât dacă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]