4,286 matches
-
iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul ciupercilor umezite de ploaie... Apoi pădurea ne inspira să ne clădim căsuțe în copaci. De-a ce vă mai jucați? — Gardianul nostru, pe nume Ghioacă, un meșter tare iscusit, îmi făcuse o pușcă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
eu cu dorul, tu cu sânii plini de mere și cu păr moale de aur, eu cu gândul peste vreme călărind pe un centaur... frunze galbene agale cad pe un pridvor de viță, moare-ncet o romaniță, sub culori autumnale. plopii-n zare-au rămas goi luna tremură-n răstoacă, vântul a-venit în joacă în cămașa de strigoi. ........................... toamna vine de departe, să-mi ureze bun găsit, cu alai de frunzele moarte, ei îi spun: bine-ai venit! pe zare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-ți va fi tors Fir-ar să-ți fie de gară Drum să ai numai de-ntors ... Beție Beau la crîșma gurii tale, Doru-mi ți-am legat de gard Ochii tăi mă dor, mă ard, Numai tu îmi ești în cale Plopii tremură la pîndă, Prin odaia-ți de felină într-adins au vrut să vină Două trupuri să se vîndă. De-i impozit de-asuprire: Condamnați-ne, iubire! Beau și nu-mi mai vin în fire Condamnați-ne, iubire! De-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
De-i impozit de-asuprire: Condamnați-ne, iubire! Beau și nu-mi mai vin în fire Condamnați-ne, iubire! De-i impozit de-asuprire: Două trupuri să se vîndă. într-adins au vrut să vină Prin odaia-ți de felină. Plopii tremură la pîndă Numai tu îmi ești în cale, Ochii tăi mă dor, mă ard Doru-mi ți-am legat de gard, Beau la crîșma gurii tale. Te am ... Te am în bătaie de pușcă Ți-s ochii căzuți în genunchi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
MARCEL TANASACHI Vor cînta plopi Spre cerul - zidire, Ploi, stropi, O limpezire. Din versurile unui poet nebun Pe drumul din pîclă se lasă noaptea. În abur, galben, se desface craiul. Cine ar putea, dimineața, să cînte stelele, din trifoiul înflorit, mai bine decît prepelița? Draga
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vile și al unei faimoase colecții de artă, individul ocupă acum un post important. Din păcate, frumosului său păr blond i-a luat locul o chelie la fel de luminoasă. 42 Sub rumena cenușă a asfințitului clocotea o inimă de aur. Printre plopi sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
merge la tîrg pentru „ochilari de pensionar”. Misterios, adăogă: - Dacă nu miști, nu piști! Măturătorul, care îl zădărîse mai devreme cu un „Hai să trăiești, moșu’, da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
două biciclete. Se Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune de metri unde era plin de plopi și de sălcii. Când apele dădeau Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși prin lăsături. Bălțile astea se umpleau de crapi și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nămol și scăpat ca prin minune de zecile de plase și de hodoroabe care Îl căutaseră. Roua se ridicase de pe frunze când ajunseră pe Dig. Nu se zărea nimeni nici printre lanurile de porumb dinspre Miazănoapte, nici prin pădurea de plopi și sălcii dinspre Miazăzi. Locurile păreau pustii, iar fâșâitul gâzelor prin iarbă nu putea să alunge teama nelămurită ce Îi necăjea pe băieți. „Unde mergem?” „La Canton!” hotărî cel scund. Cantonul era o odaie cu pereți de pământ și acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să știm cum e, ca să nu ne facem de râs când ne-o veni rândul.” Rudarul nu se grăbi să răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stomace În loc de unul. După masă ne cuprindea lenea mistuirii și câte unii chiar adormeau la umbra zidurilor cu mortarul ud. Clădirea s-a terminat, până la urmă, cu tot dichisul - zidarii nu uitaseră să Înalțe pe schelele acoperișului un pui de plop - și-n sălile de clasă au Început să se perinde generațiile de nerecunoscători. Eu eram, domnule, o persoană oarecum bună de șantajat. Pentru că, În urma strălucitelor mele studii universitare, nu obținusem - din motive de filozofie personală - acel nenorocit de carton pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Directorul, nebun cum era, obținuse, totuși, niște bonuri de lemne cu intervenții de pe la județ, În sfârșit, nu scăpaseră ăia de el decât făcându-i pe plac. Să nu vă Închipuiți că obținuse cine știe ce brânză de combustibil: câțiva metri steri de plop - cel mai nenorocit lemn pe care l-a lăsat Doamne-Doamne pe pământ. Arde greu, jarul se trece repede și nu dă nici pic de căldură. Oricum, era mai mult decât nimic: Îngrijitorii puteau aprinde focurile cu plop și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
metri steri de plop - cel mai nenorocit lemn pe care l-a lăsat Doamne-Doamne pe pământ. Arde greu, jarul se trece repede și nu dă nici pic de căldură. Oricum, era mai mult decât nimic: Îngrijitorii puteau aprinde focurile cu plop și ar fi continuat cu cărbuni. Președintele de CAP se Înduplecase - de fapt, fusese obligat prin lege - să ne dea un camion pentru transport. Șofer era unul, Oaie, un om cu ciudățenii: de câte ori se apropia din sens opus vreun vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
praf ne Îndemnau cugetele către damigeana de zece litri pe care Directorul o luase ca plocon pentru ăi de la Ocol, ca să grăbească lucrurile și să nu ne țină o săptămână pentru o Încărcătură de lemn - vai de mama lui! - de plop. Hristu a dat primul glas frământărilor noastre: „N-o să pupăm nici o Înghițitură de la ăsta!” zice el, făcând semn cu capul spre cabină. „Nici vorbă!” Întărește nea Mitu, care, pe atunci, n-aveți voi de unde ști, nu avea porecla de Păcătosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Balta era chiar o uriașă baltă, cu lacuri Întinse ori mai mici și care, În anii când Dunărea se umfla, se prefăcea Într-o mare tulbure și stranie, din care ieșeau la suprafață coroane de copaci - mai ales sălcii și plopi - și pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te las, cheflii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorba, deși omul trecuse de curând de șaizeci de ani, dar i se spunea tânăr pentru a putea fi deosebit de tată-său - se chinuia să spargă, cu un baros și câteva pene de fier, niște buturugi vânoase și mustăcioase de plopi scoși din rădăcină de pe malul Dunării. De prin scorburile lor ieșea câte un șarpe negru și amețit, care se repezea, după câteva clipe de rătutire, o Întindea grăbit, ca și cum ar fi știut drumul de când venise pe lume, către hățișurile Văii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce ardeau și dangătul ușor, tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce ardeau și dangătul ușor, tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la lumina plopilor aprinși, nea Mitu se străduia să lege cele patru colțuri ale plasei de vârfurile covergilor, ajunse la mal o cutie neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse el În casa mare a boierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omitatul Bistriț MAMA a‐Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița‐Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. În vaduri ape repezi curg și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se‐ mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine‐ntr‐o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme‐n vreme, Trei vreascuri rupte dintr
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din cele mai bogate acte. Uite cam ce spune vodă: „Am dat și am miluit sfânta noastră mănăstiri Galata cu un sat, anume Voroveștii, cu vii, și Mihăileștii, cu mori în Bahlui,... care sate au fost drepti domnești, și satul Plopii, cu hăleșteu, și Cârsteștii ce să numescu Pizdenii, și cu mori, și satul Belceștii, cu mori, și satul Sadna, cu mori și cu locuri de mori în Siret, și satul Tămășani, cu mori în Liudsca și cu toate bălțile,... și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, Șan Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate "Nu-nvie morții e-n zadar, copile". (1883) Mihai Eminescu Pe ling\ plopii f\r\ șo]... Pe lînga plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toții Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atît de des; O lume toată-nțelegea Tu nu m-ai înțeles. De cîte
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
din a vechimii zile, Șan Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate "Nu-nvie morții e-n zadar, copile". (1883) Mihai Eminescu Pe ling\ plopii f\r\ șo]... Pe lînga plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toții Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atît de des; O lume toată-nțelegea Tu nu m-ai înțeles. De cîte ori am așteptat O șoaptă de
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Old (Yeats) / 42 Loveliest of trees, the cherry now (Housman) / 43 To Helen (Poe) / 44 The Road Not Taken (Frost) / 45 Stopping by Woods on a Snowy Evening (Frost) / 46 Fire and Ice (Frost) / 47 Veneția (Eminescu) / 48 Pe lînga plopii fără soț (Eminescu) / 49 Trecut-au anii... (Eminescu) / 51 La steaua (Eminescu) / 52 Rondelul beat de roze (Macedonski) / 53 Rondelul cascadelor de roze (Macedonski) / 54 Rondelul rozelor de august (Macedonski) / 55 Rondelul crinilor (Macedonski) / 56 Rondelul rozelor ce mor (Macedonski
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]