4,267 matches
-
ab bibliotheca Viennae P.S. Franciscane”) sosește o lucrare ce conține prelegerile teologice ale lui Tournely (editate la Köln, în 1726), „doctor al facultății pariziene”, „profesor emerit al Societății regale de la Sorbona”. Din Valahia provine un exemplar din Sacrae Scripturae Dogmatica Polemica Explicatae, redactat de P. Franc. tav. Widenhofer (ed. 1755), purtând următoarele indicii: a. „Dono oblatus a Pre Francisco Subotim Ministro Provinciali Provia Bulgaria, Patri Luca Ruszinovich ejusdem Provia Alumno 779 (1779) A. Carolina”; b. Pro usu Pios Fris. Luca Ruszinovich
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
conversației este monologul. El conține indici dialogali, dar cu sine: întrebări retorice, dileme, interjecții, reacții. 8) Figurativul Îl întâlnim ca atare foarte rar în presă. În schimb, e bine reprezentat în slogan, graffiti și proverb. 9) Discursul polemic Act reactiv, polemica exprimă dezacordul, contestarea. Are mai multe trăsături de bază: dezacordul; falsificarea conținutului; natura argumentativă (sofismele); descalificarea țintei (sancțiunea, până la anulare). 3.1.1. Discursul descriptiv și legea alternanței Viața este făcută din detalii, iar descrierea, la fel. Ceea ce ordonează aceste
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski, În Idiotul). Luca Însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena În casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio Încheind un capitol În care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează În cel mai Înalt grad (Luca 7, 36-50): „Iar unul dintre
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
congelator o vreme, nu Înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă mansucrisul ar fi fost achiziționat imediat după descoperire și dacă ar fi ajuns pe mâinile și sub ochii unor oameni pricepuți, polemica de acum, legată de conținutul Evangheliei lui Iuda, probabil n-ar mai exista. Evanghelia lui Iuda constituie „piesa de atracție” a Codexului Tchacos și asupra ei mă voi opri În continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa, la Washington, prima
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sensul de „a ierta”, ci și de „a lăsa”. De pildă, Matei (25,44) spune, despre Isus, În episodul Ghetsimani, că „i-a lăsat (baltă)” pe apostolii care adormiseră din nou. II Matei Fragmentul din Matei trebuie citit În contextul polemicii antifariseice. În ochii fariseilor, Isus profanează sabatul, Îngăduindu-le discipolilor, printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus Îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pecetea Duhului, care, odată Întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal el va privi chestiunea blasfemiei Împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi, plecând tocmai de la Învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „Împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând Însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, Întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
problemă a iremisibilității. Unele păcate nu pot fi iertate, și aceasta În ciuda afirmației lui Isus cum că toată lumea este chemată la mântuire. Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, Întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin Își construiesc reflecția În jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
român ; Grigore Papamihail (1874-1956), profesor de teologie fundamentală și autor al uneia dintre primele monografii moderne despre Palamas, publicată la Alexandria În 1911; În fine, Constantin Dyovouniotis (1872-1943), faimos scriitor În diferite genuri, autor a peste 250 cărți și broșuri. Polemica acestuia cu Androutsos, pe care-l considera prea scolastic și prea occidental În maniera de abordare a teologiei, l-ar fi putut determina pe Stăniloae să se distanțeze de profesorul său de dogmatică. Acestor patru nume, Îndreptățit menționate de Bielawski
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
propriile note ale lui Stăniloae. În ce privește influența exercitată de Pseudo-Dionisie asupra gândirii teologului român, există deja un studiu al lui Gheorghe Drăgulin, care trece În revistă câteva texte semnificative : 1) un articol din 1952, cu care Stăniloae participase la o polemică teologică privind locul Fecioarei față de ierarhiile Îngerești. După el, „Maica Domnului e socotită În viziunea ortodoxă cel mai Înalt arhiereu după Cristos. [...] În Maica Domnului omenirea și lumea Îngerească captează toată lumina dumnezeiască, de care este capabilă creațiunea”; 2) un
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas Îi oferă lui Stăniloae argumente puternice (sau cel puțin iluzia solidității acestor argumente) În polemica sa neobosită și adesea fără obiect Împotriva catolicismului. Reactualizând polemica dintre Palamas și Varlaam Calabrezul, Stăniloae poartă propria lui bătălie Împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una din cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas Îi oferă lui Stăniloae argumente puternice (sau cel puțin iluzia solidității acestor argumente) În polemica sa neobosită și adesea fără obiect Împotriva catolicismului. Reactualizând polemica dintre Palamas și Varlaam Calabrezul, Stăniloae poartă propria lui bătălie Împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una din cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici. Cauza este că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, Înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară Între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse În volumul al VII-lea din Filocalie, Stăniloae reia subiectul În cadrul unei Întinse polemici declanșate de Jugie, În 1925, prin articolul său „Grégoire Palamas” din Dictionnaire de Théologie Catholique. Este vorba de un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată, tonul lui Jugie capătă accente pamfletare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a-și pleda cauza. De asemenea, teologul român Îl acoperă cu reproșuri pe Jean Sergio Nadal, apărător al lui Akindynos, și pe Juan-Miguel Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile Împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului În general și a catolicilor În special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
americane, de pildă, care se arăta interesată de achiziționarea codexului, și dacă n-ar fi ținut cu dinții la o sumă halucinantă, astăzi am avea sub ochi un text complet, nefărâmițat, și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori Îmi vine să spun, e numai o supoziție de-a mea, neverificabilă deocamdată, că această distrugere s-a făcut cu bună știință, tocmai pentru a lăsa loc scenariilor deocheate. Dacă am avea la dispoziție textul integral, cu toate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
II-lea, după răspândirea creștinismului, evreii au Încetat să-și mai numească pruncii „Isus”, iar creștinii au pus la index numele „Iuda”. Or, Iuda trimite direct la numele unuia dintre cele douăsprezece triburi, la numele Însuși al poporului ales. În polemica antiiudaică Iuda a fost un element cheie. Ioan Gură de Aur merge până la contopirea celor două entități: Iuda, „trădătorul lui Isus”, și „poporul iudeu”, devenit el Însuși, În integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a Editurii Dacia, la Madrid (director Nicolae Roșca). Devine totodată coeditor și unul dintre principalii redactori și susținători financiari ai revistei „Carpații” și ai editurii acesteia. Până în 1979, este funcționar în Ministerul de Finanțe francez. În afara articolelor de doctrină și polemică legionară, în care se lansează în publicistica românească a exilului, B. este prezent și cu o serie de eseuri, cronici literare, comentarii teoretice. Semnează astfel un lung eseu despre poezia concretă, Concretism poetic („Carpații”, 22-23/1957) sau vorbește într-un
BRADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
se lansează în publicistica românească a exilului, B. este prezent și cu o serie de eseuri, cronici literare, comentarii teoretice. Semnează astfel un lung eseu despre poezia concretă, Concretism poetic („Carpații”, 22-23/1957) sau vorbește într-un comentariu interesant despre polemică și funcția ei socială modelatoare („Dacia”, 15/1954); altă dată, abordează într-o dezbatere nu lipsită de sugestii fecunde Tendința actuală a nuvelei („Carpații”, 34-35/1959-1960) sau caută să determine un misionarism critic contemporan (Funcția criticii literare, „Carpații”, 1959, 26-27
BRADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
este redactor al gazetei de propagandă românească „Die Kriegswoche”. După înfăptuirea Unirii, se întoarce în Brașov, lucrând ca notar, procuror delegat, traducător. Își susține, în 1921, doctoratul în drept la Cluj. Scriitorul Heinrich Mann îi prefațează broșura Deutschlands Wiedergeburt (1923) - polemici vizând intențiile agresive ale grupării „Renașterea germană”. Jurnalist foarte activ, B.-L. e unul dintre animatorii vieții culturale brașovene. Susține modelul ardelenesc în opera de regenerare morală a țării, scoate revistele tradiționaliste „Ritmuri” (1929-1930) și „Prometeu” (1934-1939); din 1920 până în
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
fondator este Gh. Petrescu-Prim, iar redactor-șef, Const. A. Calafateanu. Din noiembrie 1938, locul de apariție este Craiova, iar redactor devine Pamela Young. Într-un Cuvânt introductiv, se arată că scopul ei „nu este nici politic, nici social, nici de polemică” și că „a luat ființă din dorința vie a tinerimii de a cunoaște literatura engleză, de a descoperi «grădinile și comorile» culturii și civilizației engleze”. În ciuda posibilităților mai degrabă modeste, revista încearcă să-și atingă obiectivul prin publicarea unor traduceri
BRITANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285885_a_287214]
-
a artei. Tot aici începe o strânsă colaborare cu Petre Locusteanu, împreună cu care va înființa revista „Flacăra”, apărută, într-o primă etapă, din 1911 până în 1916. Criticată uneori pentru eclectism, pentru lipsa discernământului estetic, publicația a fost silită să susțină polemici, în special prin pana lui B. În această revistă îi apar cele mai multe scrieri: versuri, aforisme, articole literare, culturale și politice, semnate și cu pseudonimele Glaucon, Mefisto și, uneori, Al. Șerban, Const. Paul, Cronicarul Dâmboviței (ultimele, folosite și de P. Locusteanu
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
criticate era zadarnică, în schimb, principiile în numele cărora polemizează publicistul prezintă interes prin încercarea de a aduce în discuție un punct de vedere înnoitor, de rezonanță romantică, în aprecierea poeziei. Confruntarea dintre B. și A. Mureșanu este una dintre primele polemici literare din presa românească din Transilvania și dovedește creșterea interesului pentru problemele meșteșugului poetic, precum și pătrunderea unor tendințe estetice noi în judecarea poeziei. SCRIERI: Cauza limbelor și naționalităților în Austria, Viena, 1860. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 293; Iorga, Oameni
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
în judecarea poeziei. SCRIERI: Cauza limbelor și naționalităților în Austria, Viena, 1860. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 293; Iorga, Oameni, I, 250-251, II, 422-423; Ilie Gropșianu, Vincențiu Babeș, Timișoara, 1938; Vicențiu Bugariu, Figuri bănățene, Timișoara, 1942, 75-89; Mihai Zamfir, O polemică despre versificație la 1844, AUB, științe sociale - filologie, t. XII, 1963; Octavian Metea, Publicistica lui Vincențiu Babeș, O, 1970, 11; Corespondența lui Vincențiu Babeș (Scrisori primite), îngr. și introd. Mihail P. Dan și George Cipăianu, pref. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1976
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
Nu întâmplătoare sunt și replicile: „Păzește cineva. Întotdeauna păzește cineva” sau „Unde e un civil, trebuie să fie și un soldat. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul.” Transparentă în piesa scrisă și publicată înainte de plecarea din țară, polemica este ulterior directă și necruțătoare. A. tratează fără menajamente fapte și evenimente politice de notorietate, dezvăluind, sub bunele intenții ce le animă, contradicțiile, până la paradox, care le subminează. În Domnișoara Helsinka, aparența de onorabilitate a „pensiunii de familie” pariziene, unde
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
De disparitione angelorum, G. Călinescu abordează orientarea revistei „Gândirea” condusă de Nichifor Crainic, iar la rubrica „Bibliografie critică” recenzează cărți de Ion Călugăru, E. Lovinescu (Memorii), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), Urmuz (postumele). Problematica unor polemici se află în atenția lui I. M. Rașcu (Între Barbey D’Aurevilly și Gregory Ganesco. O polemică din 1867 asupra originii lui Ronsard) și a lui Al. Ciorănescu (Bibliografia unei polemici). Acesta din urmă panoramează critic discuțiile contemporane (purtate îndeosebi
CAPRICORN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286083_a_287412]