2,179 matches
-
am plecat." "Cu toate acestea, destinul meu..." Nu, lăsați-mă mai întâi să vă spun cum ne-am întâlnit!" S-au cunoscut întâmplător după Myungwoo a fost confundat cu hoț de poșete dovedindu-și totuși destul de greu nevinovăția în fața tinerei polițiste. Cei dezvoltă o puternică prietenie finnd de nedespărțit chiar și în misiunile de cercetare ale lui Kyung-jin. Din pacate pentru Myungwoo se află într-un loc nepotrivit atunci când Kyung-jin și colegii ei sunt în căutarea unui infractor deosebit de periculos. Astfel
Windstruck () [Corola-website/Science/327035_a_328364]
-
De fiecare dată planul său a eșuat și astfel a început să creadă că Myungwoo nu a părăsit-o, ci o veghează în continuarea, acesta fiind prezent sub forma vântului. Consolându-se cu aceste gânduri, Kyung-jin își reia activitatea de polițistă sub comanda inspectorului Kim care s-a gasit extrem de surprins de alegerea șefului său, cât și de nivelul de pregătire al fetei. După o acțiune complexă de urmărire, criminalul din pricina căruia Myungwoo a fost omorât, este împușcat de inspectorul Kim
Windstruck () [Corola-website/Science/327035_a_328364]
-
sărăcie de idei în limbaj cinematografic și de un didacticism respingător. Filmul lasă o penibilă impresie de încropeală continuă care nu dă nici o speranță.”" Criticul de film Valerian Sava de la revista "Observator Cultural" a criticat filmul, numindu-l "„un film polițist subartizanal, compus din replici explicativ-tautologice în cadre și secvențe amorfe, cu o distribuție în care Mircea Diaconu ne surprinde, iar Șerban Ionescu recidivează în susținerea unei stupidități: happy end-ul titular constă în faptul că sinuciderea pe înserat a unei
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
care ne va plăcea cel mai mult va primi un fel de premiu fabulos”. În 2007, câștigătorul, Jordan Pascual, a fost anunțat pe site-ul McSweeney și a primit diverse premii. Snicket a mai scris "Compozitorul este mort" ,o poveste polițistă scrisă pentru le a introduce tinerilor cititori instrumentele orchestrei; fusese inițial făcută ca o lucrare de orchestră de către San Francisco Symphony Orchestra, cu Handler povestind drept Snicket, iar o înregistrare a interpretării a fost inclusă în fiecare copie a cărții
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
a predat Hertei Spuhn manuscrisul în starea în care se afla. Unii cititori și critici au fost dezamăgiți de faptul că, din acest motiv, finalul romanului ar fi avut de suferit, deoarece mulți dintre ei l-au considerat un roman polițist, nu unul științific. Alexandru Mironov a fost de părere că acest roman, alături de "Ferma Oamenilor de Piatră", sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești. Traductibile (dar netraduse încă) în orice țară cu piață serioasă pentru Science-Fiction (U
Paralela-enigmă () [Corola-website/Science/327160_a_328489]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe. Ea este ultima dintre cele trei povestiri polițiste cu detectivul ficțional C. Auguste Dupin, celelalte două fiind „Crimele din Rue Morgue” și „Misterul lui Marie Rogêt”. Aceste povestiri sunt considerate a fi importantele predecesoare timpurii ale literaturii detectivistice moderne. Ea a fost publicată pentru prima dată în almanahul
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
Constelația din ape" și "Doando", a căror temă principală era una de natură science fiction, în cartea de față elementul fantastic este unul secundar, accentul fiind pus pe descoperirea unui tezaur dacic într-un cadru care folosește recuzita specifică operelor polițiste. În plus, întreaga acțiune este presărată cu elemente umoristice, ale căror accente se regăsesc pe alocuri și în "Constelația din ape". Aurel Cărășel a fost de părere că romanul este "bine realizat d.p.d.v. stilistic, dar împrăștiat în prea multe planuri
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
experimentelor lui cu notația grafică nelineară care conducea la înlocuirea cuvintelor cu definițiile lor. A câștigat recunoaștere internațională că autor de române, române scurte și eseuri, amestecând grotescul cu filosofia și depășind ușor limitele genurilor literare (de exemplu, în românul polițist "Tom Harris"). Opera lui a fost tradusă în opt limbi și a avut multe ediții în toată lumea.
Stefan Themerson () [Corola-website/Science/330719_a_332048]
-
lui Dinu Săraru „Ciocoii noi cu bodyguard”. Cu acest film realizatorul se postează mai aproape ca oricând de obiectivul multor regizori din generația să, jurnalistică, însoțită de versatilitatea-i caracteristică. La liziera dintre ficțiune și realitate, Marinescu își înconjoară acțiunea polițista cu elemente de autenticitate perimata precum comentatori reali de TV, mediu care acoperă oricum un mare spațiu din imaginea cinematografică a filmului, cu VIP-uri smulse direct din realitate, de la Octavian Paler la Mircea Vintilă, Nelu Ploieșteanu și Dan Diaconescu
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
NRF)". De aici derivă logo-ul stilizat "nrf", care poate fi încă găsite astăzi pe multe titluri ale editurii. După al doilea război mondial, a fost fondată de către Marcel Duhamel în editură Gallimard, Série noire, o serie franceză de române polițiste de origine americană, așa-numitul "thriller". Acest gen independent, francez a fost în mare măsură responsabil pentru dezvoltarea rapidă a Român noir („Român negru”) în Franța. Din anul 1992, aparține de Holding Groupe Madrigall. Societate de care, în 2015, alături de
Éditions Gallimard () [Corola-website/Science/328706_a_330035]
-
În 1999 a trecut la canalul 2, unde a condus un talk show. În 2008 a prezentat pe acelaș canal emisiunea Ulpan Shishi (Studioul de vineri), un program de informații foarte popular. Lapid este autorul a 11 cărți,inclusiv romane polițiste, doua cărți pentru copii și recent, o carte despre viața tatălui său. De asemenea a scris textul unor cântece de muzică ușoară, precum și scenariul unui serial de televiziune difuzat pe Canalul 2. A fost o vreme presenter în mass media
Yair Lapid () [Corola-website/Science/328879_a_330208]
-
suspans "Codul lui Alexandru", cu care Gelu Negrea și-a făcut debutul ca prozator (în volum), mari enigme ale istoriei (moartea lui Alexandru cel Mare, uciderea în masă a Cavalerilor Templieri etc.) își găsesc o insolită dezlegare, într-o narațiune polițistă, cu fine inflexiuni parodice. Dincolo de acest prim nivel de lectură (la apariție, "Codul lui Alexandru" a fost considerat „primul thriller din literatura română”), romanul se înscrie pe coordonatele a ceea ce critica recentă definește și consacră drept „realismul magic românesc” (vezi
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
(pronunție italiană: [dʒallo], plural "gialli") este un sub-gen italian slasher din secolul al XX-lea al literaturii și filmului. În Italia, termenul pur și simplu se referă la thrillere, de obicei, de ficțiune polițistă/crimă, mister și sub-genuri de groază, indiferent de țara de origine. Cu toate acestea, în țările vorbitoare de engleză, termenul "" este folosit pentru a desemna un anumit stil de filme italiene polițiste/de crimă care adesea includ elemente de ficțiune
Giallo () [Corola-website/Science/334931_a_336260]
-
se referă la thrillere, de obicei, de ficțiune polițistă/crimă, mister și sub-genuri de groază, indiferent de țara de origine. Cu toate acestea, în țările vorbitoare de engleză, termenul "" este folosit pentru a desemna un anumit stil de filme italiene polițiste/de crimă care adesea includ elemente de ficțiune de groază și erotism (similar cu genul francez fantastique). Genul a început la mijlocul/sfârșitul anilor 1960, a atins punctul culminant în popularitate în anii 1970, și, ulterior, a scăzut în următoarele decenii
Giallo () [Corola-website/Science/334931_a_336260]
-
din telenovelă „Familie”, unde interpretează personajul Charlotte. A participat și la Vocea Flandrei, unde a ieșit pe locul al doilea. s-a născut la 19 august 1996, în Flandra. Primul rol pe care l-a jucat a fost în dramă polițista „Witse”, interpretând rolul lui Evy Cuypers, în 2008, continuându-și aparițiile și în musical-urile „Annie” și „Domino”. În 2012, a apărut în telenovelă „Familie”. În 2014, a participat la cel de-al treilea sezon al competiției muzicale "Vocea Flandrei
Laura Tesoro () [Corola-website/Science/335441_a_336770]
-
exprimarea adevărului introdusă în "Planeta exilului" și în modificările ambigue făcute de shingi asupra ei. Prin extensie, alte teme prezente sunt iluzia și ambiguitatea. Romanul este, în același timp, o poveste SF a unui colaps post industrial și un text polițist. El începe cu un om care nu are amintiri și ai cărui ochi sugerează că n-ar fi uman, ceea ce ridică întrebări privind adevărata sa natură: dacă este om sau extraterestru și dacă este unealta sau victima shingilor, dușmanul omenirii
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
yankeul", adaptare după "Un yankeu la curtea regelui Arthur") și Ion Creangă ("Un boț cu ochi din Humulești" și "Harap Alb"). Piesele sunt alegorii fantasmagorice cu personaje simbolice care alunecă spre tărâmul suprareal ("Constelația Ursului", "Balansoar pentru maimuțe") sau drame polițiste cu accente etice ("Dubla dispariție a Marthei N...", "Plus sau minus viața"). Personajele predilecte ale lui Ștefan Oprea sunt tineri idealiști însetați de adevăr și adversari ai falsității și imposturii, plasați într-o luptă inegală, sumbră sau uneori chiar sinistră
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
sunt tineri idealiști însetați de adevăr și adversari ai falsității și imposturii, plasați într-o luptă inegală, sumbră sau uneori chiar sinistră, cu lașitatea și obtuzitatea societății. Romanele "Procesul manechinelor" (1974) și "Plus sau minus infinitul" (1978) conțin o literatură polițistă teatrală ce combină investigația proprie genului cu analiza psihologică, conturând un „joc al ipotezelor” și trecând dincolo de aparențe. Criticul Florin Faifer constata că romanele sus-menționate conțin clișeele specifice genului, manevrate însă cu o luciditate ironică, iar pasajele descriptive sunt impregnate
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
al cărui portar este un japonez căruia nu i se cunoaște numele exact și care îi salvează viața eroului în schimbul rezolvării unei probleme căreia "administrația blocului" nu-i dă de capăt. Nuvelele împletesc astfel ideea science fiction cu o intrigă polițistă, narațiunea fiind tratată într-un mod umoristic. Textul lui Anania explorează problematica viitorului distopic al unei societăți de ciborgi, amintind de povestirile cu roboți ale lui Isaac Asimov și de curentul cyberpunk. De cealaltă parte, textul lui Bărbulescu tratează virusologia
Cât de mic poate fi infernul? () [Corola-website/Science/328498_a_329827]
-
moartea suspectă a unuia dintre acești oameni, fiind ajutat în demersul său de douăzeci de polițiste-ciborg. El își dă seama că acestea fuseseră infiltrate de ciborgi în apartamentul respectivului om, pentru a spiona ceea ce se bănuiau a fi activități subversive. Polițistele fuseseră convertite ulterior de om, care le folosea pentru a-și răspândi mesajul printre ceilalți oameni. Șeful poliției ciborgilor îl omorâse pentru a pune capăt acestei acțiuni, sperând că vina va fi aruncată pe cele douăzeci de femei, a căror
Cât de mic poate fi infernul? () [Corola-website/Science/328498_a_329827]
-
Arnaldur Indridason, care deschide o serie de române de acest gen cu denumirea "Crimele din Reykjavik". Românul a fost publicat în anul 2011, la Editură Trei, București. Cartea câștigătoare a "Nordic Crime Novel Award", este mai mult decât o poveste polițista, un caz rezolvat de inspectorul-șef Erlendur Sveinsson, este și un captivant thriller psihologic. Atunci cand un septuagenar solitar este ucis în apartamentul său din Reykjavík, cazul este predat inspectorului-șef Erlendur Sveinsson, un detectiv foarte competent, tăcut, ursuz și cu
Orașul borcanelor () [Corola-website/Science/330512_a_331841]
-
multe generații. «Un roman întunecat, a cărui poveste ajunge să te bântuie, cu un protagonist care cercetează o crimă și ajunge să-și descopere propria umanitate. Finalul emoționant m-a luat pe neașteptate și m-a impresionat cum puține române polițiste o fac.» scrie The Boston Globe. Într-o manieră inedită, Indridason nu ridică doar problemă paternității într-o națiune mică, ci și chestiuni de interes mai larg, cum ar fi utilizarea informației genetice. Românul culminează cu un final care se
Orașul borcanelor () [Corola-website/Science/330512_a_331841]
-
larg, cum ar fi utilizarea informației genetice. Românul culminează cu un final care se dovedește nespus de tulburător.» consemnează Time Ouț London. «Ingenios construit și cu o scriitura elaborată, Orașul Borcanelor operează la un nivel mai profund decât majoritatea romanelor polițiste: exprimă sentimentul dureros al fatalității cu care sunt impregnate vechile povești pe care islandezii din Evul Mediu le relatau în lungile nopți de iarnă.» (The Independent)
Orașul borcanelor () [Corola-website/Science/330512_a_331841]
-
lui Franck. La aflarea veștii, Franck fiind ajutat de Manuel Carrega (Sergi López), un fost polițist, evadează și caută să-și regăsească fetița și să răzbune moartea soției sale. În acțiunea sa de căutare a lui Maurel, este împiedicat de polițista Claire Linné, care-l bănuiește ca făptaș al crimelor comise de Maurel. În cele din urmă Franck găsește fetița, dar este împușcat de Maurel, care va fi împușcat și el de polițiști. Filmul se termină cu o scenă în care
La Proie () [Corola-website/Science/331030_a_332359]
-
filmului a fost revizuită. Așa cum fusese ulterior anunțat în 2013 filmul va urmări povestea captivantă a unei vulpi vorbitoare, Nick Wilde, care încearcă să scape după ce a fost acuzat de o crimă pe care nu a săvârșit-o. Cinstitul iepuraș polițist, Judy Hopps va face echipă cu Nick, și după ce devin țintele unei conspirații vor descoperii că dușmanii naturali trebuie să se alieze pentru a câștiga ce contează cu adevărat. Pe 6 mai 2015, atât lui Bateman cât și lui Ginnifer
Zootopia () [Corola-website/Science/334374_a_335703]