4,456 matches
-
poloneză sacadată, pătruns de importanța posturii sale, numerele artistice ce vor urma. Îl ajută un translator în engleză, care-l privește cumva contrariat. Am, la rându-mi, o acută senzație de impostură. Toată povestea asta cu teutoni, oricât se străduiesc polonezii, pare totuși o chestie furată, străină de firea lor... mai plebee. Spectacolul începe cu dansul unor fete îmbrăcate după moda veacului al XIV-lea, muzica e bună, autentică. Vine, imediat, și încăierarea cavalerilor, așteptată de spectatori. Terenul de bătaie, în preajma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au exagerat cu atențiile și, acum, nu mai știu cum să lege între ele diferitele piese ale acestui puzzle festivist, în plină disoluție. Pe drum, pe lângă zidul roșiatic al castelului, ne trec pe alături, venind din oraș, cete de tineri polonezi setoși de distracție. La spartul târgului, în plin reflux vesperal, li se permite și lor să ciugulească firimiturile unei chermeze „cu străini”. VASILE GÂRNEȚ: Dimineața, la micul dejun, constat că prețurile la bufetul hotelului au mai crescut comparativ cu ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lume. VITALIE CIOBANU: Ce diferență între rebotezarea Marienburgului în Malbork și a Königsbergului în Kaliningrad!... În ambele cazuri, istoria și-a schimbat cursul, iar noi culegem roadele unor întâmplări pe care nu le putem influența. Dar există metamorfoze și metamorfoze - polonezii au păstrat și au inclus în patrimoniul lor național vestigiile civilizației germane, rușii le-au sfărâmat cu buldozerul, de aceea Polonia aparține Occidentului, iar Rusia reprezintă antimateria Vestului! Dincolo de războaie și mutări de frontieră, moștenirea trecutului - ne place să credem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Varlamov. Mi-ar fi plăcut să observ rușii la Vilnius, pe „teritoriul” lor, pentru că altfel sunt foarte discreți în oraș. De altfel, dintr-o populație de aproximativ 600.000 de mii de locuitori ai capitalei, rușii constituie doar 19,2 %, polonezii - 4,8 %, evreii - 3,3 %, belarușii - 0,7%, iar restul, aproape 53%, sunt lituanieni. În întreaga țară, procentajul rușilor este și mai mic, de doar 8,4%... Control riguros la intrarea în Palatul Prezidențial, o clădire în stil neoimperial, construită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mari și mici, ceea ce-l face pe suedezul Hakan Sandell să spună că Riga seamănă mult cu Stockholmul, doar că e mai mică. Îl cred, pentru că n-am fost în capitala Suediei, dar am aflat că suedezii, ca și germanii, polonezii și, în mod obligatoriu, rușii, au cucerit de nenumărate ori Riga. Multe clădiri vechi. Surpriza și curiozitatea acestei prime plimbări prin oraș este să constat că valuta națională - latul - e mai puternică decât dolarul. Ca să fiu exact: un dolar era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din România. Afinități elective și opțiuni (geo)politice implicite. Seara e liniștită și caldă. Încercăm să urcăm pe un vaporaș care circulă pe râul Fontanka până spre Neva, dar e foarte scump. În urma noastră, contaminați de același „chef”, renunță și polonezii, probabil din aceleași rațiuni de preț, supraevaluate peste tot în acest oraș. 5 iulie, miercuri VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun în stradă, în fața hotelului. În cele trei zile cât am fost cazat aici, am mâncat în trei localuri diferite. Mâncare proastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce se perindă cu rapiditate și am senzația, pentru o clipă, că mă aflu în Time Square din New York. Viitorul bate la ușă, viitorul deja a sosit, e aici, alături de noi, ne face cu ochiul din interiorul acestei civilizații multimedia! Polonezii sunt dornici să recupereze uriașa paranteză totalitară, în care ei - popor mândru - au fost obligați să joace rolul unei națiuni subalterne, aservită marelui frate de la Răsărit. Trei săptămâni în urmă, la Malbork, ne dăduserăm rendez-vous cu trecutul medieval al Poloniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe care îl primesc odată cu tichetul, „cea mai frumoasă perspectivă asupra Varșoviei”. Pe platformă îl întâlnesc pe italianul Nicola Lecca, el este de mai mult timp aici și savurează o Coca-Cola la înălțime. Acesta îmi arată, amuzat, ceea ce scriu, autoironici, polonezii despre platforma din Palatul Culturii: ...after all, as some Varsovians remark sarcastically, it is the only place from which you cannot see the Palace (în traducere liberă, rezumată: „e unicul loc de unde nu se vede hidoșenia construcției staliniste a Palatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
strada Foksal 18, parte a evenimentului Literary Babel Tower. Protagoniști - o echipă slavă, din „zona de influență” poloneză: Eugenijus Alisanka, Laurynas Katkus, Herkus Kuncius - Lituania, Ales Steger din Slovenia, Andriy Bondar, Mykola Riabczuk și Yiuriy Andrukhowycz din Ucraina și, firește, polonezii Jacek Podsiadlo și Tomasz Rozycki. Recitalul lor, acompaniat de aplauzele și replicile strigate în gura mare ale celorlalți colegi, nu mai reușește să păstreze nimic din solemnitatea unor asemenea întâlniri din primele săptămâni. Mai mult decât explicabil. 13 iulie, joi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Distrugeri uriașe de localități, ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a nazismului, au avut loc și în alte părți. Mă gândesc la fostele teritorii din est ale Germaniei, care astăzi sunt integrate în Polonia. Însă polonezii care au preluat aceste orașe după război, Breslau din Silezia (Wroclaw astăzi), Danzig (Gdansk astăzi), au păstrat cât de cât tradițiile vechi ale orașelor, au și reclădit unele edificii vechi germane, n-au ras totul cu buldozerul, ca la Kaliningrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
berii din Flandra Margueritei Yourcenar; trecând în Belgia ca dintr-o localitate în alta, Bruxelles-ul agitat de febra campionatului de fotbal care tulbura grandioasa Piață a Primăriei, Dortmundul rezervat și auster, Hanovra trăind prin Expoziția 2000 universalitatea contemporană, Malborkul polonez sub semnul Cavalerilor Teutoni, încă viu, vizibil în Castelul-capitală medievală cu „cea mai frumoasă sală de ceremonii, gotică, din Europa”. O lume în câteva orașe emblematice. Și aceeași și alta, totuși, în enclava de timp, nu doar geografică, de la Baltică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de zece sau douăzeci de muncitori, ateliere etc., ca și mii de imobile dintre care multe aparțineau unor inși neînstăriți, simpli burgheji, simpli cetățeni. Iată prima mare eroare a comuniștilor români - în comparație cu tovarășii lor din nord, unguri, cehi, est-germani sau poloneji care, aplicând aceeași politică a etatizării forțate, s-au oprit la o anumită limită, neconfiscând mii și mii de imobile pe care statul nu avea cum să le administreze. (România e azi cutreierată de mii de procese, până la tribunalul de la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atât! Deoarece, după nici măcar un deceniu, așezându-se zgura infectă și noroiul ideologic stalinist, și comuniștii României, ca și cei de la nordul nostru geografic, distanțându-se mai mult sau mai puțin de modelul brut sovietic, de fapt diferențiindu-se - aici polonezii au fost ca totdeauna în istorie, cei mai expresivi, mai radicali! -, unii dintre criticii și teoreticienii care au bătut monedă forte pe realismul socialist ilustrându-se în atacurile furibunde la adresa personalităților și artei „burgheze, occidentale”, s-au pomenit „depășiți” de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oriunde în valorile ce nasc oamenii pământului românesc, îndoiala, de fapt, asupra capacității noastre de a crea artă majoră și universală?! Ungurii sau suedezii, de exemplu - vorbesc de cei care comentează și valorifică creația autohtonă - au oare același complex? Sau polonezii? Nu, nu cred și, de altfel, rezonanța valorilor lor vine în primul rând „de acasă”! Iar artiștii unguri, suedezi sau polonezi, în alte situații culturale, oricât de „arogante”, de vechi, trăiesc și „mărturisesc” în solidaritate exprimată și intimă cu valorile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un N. Manolescu ar trebui să împartă cu el meritul uriaș de a fi susținut și implantat în coasta dogmatismului comunist o literatură de primă mână, făcând astfel posibilă regăsirea valorilor și criteriilor antebelice. Dacă pe plan strict politic, în raport cu polonezii sau cehii, de exemplu, noi, românii, nu sclipim prea tare - a nu se uita totuși deceniul de rezistență în munți! -, în cultură, în creație, cred eu, a avut loc o luptă nu mai puțin semnificativă! Mulți uită că regimul comunist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
culturii, când acesta își afirmă cunoscuta teză a „rezistenței naționale prin retragere, prin boicotul istoriei”! Poate că am rezistat astfel, dar cred că adevărata rezistență a fost prin luptă, în „interiorul” diverselor ocupații și furtuni istorice, nefiind mai prejos de polonezi, de exemplu, în alte forme, e adevărat, unele ascunse, paradoxale. Dovada?! Păstrarea limbii, capacitatea unirii tuturor românilor de pe ambele versante ale Carpaților, în ciuda a trei imperii care ne-au „confiscat”, secole la rând, crearea unei culturi și științe majore, specifice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
există totuși puncte de sprijin raționale în explicarea acestui fapt care, vrem-nu-vrem, ne apasă și va apăsa dacă nu conștiința, oricum spiritele generațiilor care vor veni. - Constituirea târzie într-un stat centralizat al României, abia după 1918?! ( Spre deosebire de unguri sai polonezi ce aveau secole de existență statală, unitară, în spate?!...Ă - Absența mișcărilor de revoltă contra „domnului și a stăpânirii” în Principate, în istorie, încă o dată spre deosebire de polonezi sau unguri, ce au arătat în trecut mișcări organizate de luptă și împotrivire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
târzie într-un stat centralizat al României, abia după 1918?! ( Spre deosebire de unguri sai polonezi ce aveau secole de existență statală, unitară, în spate?!...Ă - Absența mișcărilor de revoltă contra „domnului și a stăpânirii” în Principate, în istorie, încă o dată spre deosebire de polonezi sau unguri, ce au arătat în trecut mișcări organizate de luptă și împotrivire, față de austrieci, în cazul maghiarilor, față de repetatele invazii ale austriecilor și rușilor, din partea poloneză? - „Paternalismul excesiv al românilor”? Credința lor, nevoia lor de un rege, stăpân protector
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trece. Independent de fondul biblic și de invocațiile oficiale adresate Celui de Sus, e vorba de două țări de imigranți veniți de pretutindeni, de două complexuri melting-pot, două societăți multiculturale (trăsătură încă și mai vizibilă în Israel, cu rușii, etiopienii, polonezii și africanii săi; lista e lungă). Este vorba apoi de gustul pentru acțiune, de mândria forței, de cultura frontierei și de aventura pionierilor ca saga națională. Realități de care un antropolog are toate motivele să se îngrijoreze, așa cum o probează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
viteji și pricepuți, mai ales în lupta cu turcii. Erau prezenți însă și românii din nordul Transilvaniei. Cele mai importante izvoare despre campania din 1467 sunt cronica lui Antonius Bonfinius (Antonio Bonfini), cronicarul de curte al lui Matei Corvin, cronica polonezului Jan Dlugosz, episcop, preceptorul copiilor regelui. Din cronica lui Dlugosz s-a inspirat și Grigore Ureche și mai toți istoricii români. În 1934, P. P. Panaitescu descoperă și publică scrisoarea lui Ștefan cel Mare către regele Poloniei, Cazimir al IV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
militare ale Imperiului sub comanda personală a sultanului (deci o companie sultanală). Împrejurările impuneau și ele încheierea ostilităților cu Imperiul Otoman. În luna iulie, la Pecs, se purtau discuții în legătură cu înnoirea armistițiului dintre Ungaria și turci. În vara anului 1486, polonezii cereau Senatului venețian, prin Filippo Buonaccorsi-Callimahus, să medieze o înțelegere cu Poarta. Cele două părți doreau să încheie ostilitățile, mai ales că interesele politice și militare turcești se orientau acum spre Orientul Mijlociu. De aceea, în anul 1486, se duc tratative
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a reproșat regelui că nu a ținut seama de semnele care prevestiseră dezastrul. De la Premislia, regele s-a îndreptat spre Liov, unde a așteptat să se adune toată oastea. La 18 iulie, când regele ajunsese la localitatea Mogilnica, de pe Siretul polonez, Ioan Albert declara că a pornit contra turcilor, ca să elibereze Chilia și Cetatea Albă. Bănuind că regele nu se va ține de cuvânt, Ștefan a trimis ca sol pe Isac vistiernicul ca să-l ispitească pe rege în legătură cu planurile sale. Regele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
decembrie 1497 că „domnii și oamenii buni ai Ordinului nostru [...] au fost uciși în cea mai mare parte și nu s-au mai întors [...]. Ai noștri, atâția câți am mai rămas, n-au adus decât cai răniți și platoșe găurite”. Polonezii n-au pierdut doar câteva care, ci „6.000 de care acoperite”, iar teutonii „toate carele lor”. Chiar Wapowski scria că polonii care au reușit să scape, „Ieșind din pădure, plini de rănile pe care le primiseră în lupta de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Și-n ispita turcilor-u./ Bată-s turci după uscat-u/ Și frânci după Marea Neagră” (Tulucești - Galați). Petru Caraman încadrează tipul acesta de colindă celor eroice, de flăcău, notând că „se bucură de o răspândire în adevăr uriașă la bulgari, români, ucraineni, polonezi, bieloruși”. Rezistența simbolică a cetății determină fata să lanseze acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea să-mi prididească!” (Atârnați). Flăcăul ales respectă și aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intenția să abordeze vreun diplomat, l-am îndemnat să mergem să discutăm cu unul dintre șefii de misiune ai țărilor socialiste, crezând că poate aceștia îi sunt mai apropiați. Haideți, tovarășul ambasador, să discutați cu cehul sau bulgarul, eventual, cu polonezul. Nu, dragă, nu mă simt prea bine. Du-te dumneata, pe mine mă găsești aici. Dar nu pot să vă las singur, nu e politicos din partea mea. Mergi, nu-ți face griji, nu este nici o problemă, mă descurc eu. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]