4,571 matches
-
șoseaua suspendată și trecem pe lângă casele roz-cărămizii care defilează ca o dantură știrbă kilometru după kilometru. Pe când trăiam Într-o astfel de casă, Crăciunul era Încă o treabă destul de simplă. Însemna un brad, un curcan dolofan, portocale Într-o plasă portocalie, poate niște curmale lipite Între ele Într-o canoe În miniatură și o cutie de metal plină cu bomboane de ciocolată Qualitz Street din care mânca toată familia În timp ce se uita la comicii Morecambe și Wise. Cadoul cel mare te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la bazin) Un pieptăn pentru lindini achiziționat pentru uz personal de la NY Un Tampax rătăcit și jerpelit O jucărie Pokémon hidoasă de culoare roșie-brună de la ultima vizită În situații de criză la McDonald’s, weekendul trecut Un pix cu gel portocaliu fără capac Cartea Cățelușul Pongy Pency Un teanc de șervețele Kleenex portocalii de la pix O cutie de bomboane Munchies cu aromă de banane și cafea, ediție limitată (oribile la gust, dar mai sunt doar trei) Apă de toaletă În miniatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
femeie“. Nu cred că m-a iertat de când cu Marea Ceartă a Pesto-ului. Nu pot să nu observ că Chloe-Zoe e Îmbrăcată mai degrabă pentru o petrecere a burlacelor decât pentru o dimineață geroasă de februarie. Poartă un maiou portocaliu pe care scrie cu paiete roz Cum Îți plac? chiar În dreptul sânilor micuți, dar obraznici. De când au Început prezentatoarele emisiunilor pentru copii să arate mai degrabă ca niște minore care te pot băga În pușcărie decât, să zicem, ca respectabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și-i cade un pantof, aterizând pe podea. (Să nu uit să fac ceva În legătură cu pantofii ei: pantofi joși, albastru Închis, care nu-i avantajează deloc laba piciorului, ea având niște piciorușe de balerină.) Cum stă Întinsă acolo pe cuvertura portocalie cu model cu spirale, se uită În sus la mine și oftează: —Nu te Înțeleg, Kate. Uneori am impresia că totul ți se pare o gogoașă umflată, iar În momentul următor pari că nu-ți dorești nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-a terminat hârtia igienică, s-ar fi ales praful de proiect. Femeile au În cap puzzle-ul vieții de familie, e un dat. În fiecare seară În drum spre casă, venind din centru, urmăresc femeile grăbindu-se, În lumina portocalie a becurilor de pe stâlpi, cu sacoșe de cumpărături, echilibrând serviete sau tresărind În stațiile de autobuz ca niște jucării cu cheie care au fost Întoarse prea mult. Nu demult, prietena mea Philippa mi-a zis că ea și soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noștri la o petrecere. Emily, cu părul nepieptănat, părea să aibă o cicatrice de la un duel pe unul din obraji - era ketchup de la prânz. Ben, la rândul lui, era Îndoit de mijloc, Îmbrăcat cu ceva foarte mic și cu buline portocalii pe care nu am reușit să Îl identific. La o inspecție mai atentă, s-a dovedit a fi un costum al uneia dintre păpușile lui Emily. Când i-am sugerat soțului meu că odraslele noastre arătau ca și când s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Tu dai de mâncare la porumbei, mami? Nu, eu chem bărbați să-i omoare. Da, sigur, iubita. Pot să vin la tine la serviciu? — Nici nu mă gândesc. Kirsty și Simon râd politicos. Kirsty se joacă cu bucățica de plastilină portocalie prinsă Între dinții furculiței pentru desert și se Întreabă dacă nu ar trebui să se pregătească de plecare. Să nu uit Să evit Întâlniri sociale care presupun haine curate sau mobilă curată. Lista cu bagaje pentru EuroDisney. Pâine? Lapte. Traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aer Închis al tovărășiei. Și apoi, după ce vom fi votat să strângem bani pentru cumpărarea de calculatoare și pentru planuri de Îmbunătățire a sălii de sport, vreau să-mi Încleștez degetele pe un pahar alb de plastic conținând o băutură portocalie cu bulbuci și să refuz un HobNob, arătând cu subînțeles spre talie și apoi să zic, „O, o să iau unul totuși!“, ca și cum să cedez În fața unui biscuit cu ciocolată ar fi lucrul cel mai inconștient și mai excitant pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
petrecerii lui Emily la capătul cu apă adâncă al pisicinei, Împreună cu Mathilde, mama lui Laurent, coleg de clasă cu Emily. Eu eram În partea cu apă mică, trăgând după mine zece copii urlători călare pe un șarpe făcut din tuburi portocalii. Pe drum spre casă, În mașină, Rich mi-a zis: —Franțuzoaicele se păstrează Într-o formă excelentă, nu ți se pare? A vorbit exact ca maică-sa. —Mathilde nu se duce la serviciu, i-am spus eu Îmbufnată. —Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Își pune o clipă capul pe volan. —Nu Încercam să te critic pe tine, Kate. Nu totul e o critică la adresa ta, știi. După ce am terminat de curățat bucătăria și m-am târât de-a lungul holului, adunând o chestie portocalie cu degetul mare și arătătorul - dacă aș folosi aspiratorul, i-aș trezi -, mă așez cinci minute În fața televizorului. O oră mai târziu mă trezește telefonul. E Barbara, soacra mea. —Katharine, sper că nu mă vei considera rău intenționată, dar Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și ne ducem să ne plimbăm În parc. Sau cel puțin eu și Em facem asta: Ben refuză să se plimbe, preferând să alerge până pică. A fost o vară indiană, și frunzele, cele mai multe Încă verzi și pătate cu un portocaliu de culoarea caisei, par ușor surprinse să se regăsească pe jos. Ne-am petrecut timpul — sincer, nu știu cât timp am petrecut - dând cu piciorul În ele. Lui Ben Îi place să se năpustească asupra lor doar de dragul zgomotului. Lui Emily Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Când s-au deschis ușile liftului, am fost înconjurată de liniștea aceea specială pe care o întâlnești doar pe holurile hotelurilor. Nu era nici cel mai mic zgomot, doar liniștea plăcută a somnului. Coridorul lung era luminat de o strălucire portocalie, soporifică. Am mers în vârful picioarelor până în capăt, dincolo de camera 606, până la 607, care era ultima ușă. Binecuvântare! Somnul era aproape. În apropiere, o fi și un mini-bar, iar ideea asta a avut darul să mă învioreze. Am trecut cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie, încetează! Ai un Ambien? am întrebat-o. N-o să reușesc să adorm fără un supliment chimic. — Sigur, răspunse Julie cotrobăind într-una din gențile de pe jos. Găsi un recipient micuț din plastic, îl deschise și-mi dădu o pastilă portocalie. Am strecurat-o în gură și am înghițit-o cu o dușcă de apă. Curată binecuvântare, mi-am zis în timp ce mă întindeam la loc în așternuturile irlandeze apretate ale mamei. De-aș putea lua încă o pastilă de Ambien mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care se sfărîmau unele Într-altele. Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi săturat În sfîrșit de propriul său joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei Estrella. Tocmai mă hotărîsem să plec, cînd o vîlvătaie de foc portocaliu izbucni pe mare, dezvăluind vederii crestele a o mie de valuri și pe pasagerii iahtului adunați pe puntea de la proră. Șalupa arzîndă continua să Înainteze Împinsă de motoarele Încă În funcțiune. Cu puțin timp Înainte de-a se scufunda, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se încheie la bluza de mătase portocalie și transparentă, și își întoarse fața spre boxer, cuprinzându-i bu zele într-un sărut pătimaș. Eduard se răsuci pe călcâie, fără nici un cuvânt. Intră înapoi în camera lui și se trânti înapoi în pat. Dădu drumul la casetofo nul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
turnă cafea în ceașca ei preferată, de porțelan albastru. Cafeaua se dovedi însă a fi neașteptat de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era acum acoperită (și cu siguranță zgâriată sau chiar zdrelită) de resturile de geam. Pe gura știrbă a ferestrei pătrundeau cu înverșunare apă și vânt. Apă cu miros de vânt turbat și vânt cu miros de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era În acel moment, ca și În altele, trecute, În care o urmărise cu privirea, o fată frumoasă și abordabilă, senzuală, având, adevărat, o pigmentație a pielii de-a dreptul stranie. Foarte pistruiată, pielea de pe chipul fetei bătea uneori În portocaliu și, Învăpăiată astfel, contrasta teribil cu o pereche de ochi sticliți și, hai să zic, albaștri. Sau cam așa ceva. Când am văzut-o pentru prima oară, mi s-a părut că seamănă cu o actriță, cu Molly Parker. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
n-a recunoscut asemănarea ei izbitoare cu actrița, dar asta se Întâmplă de obicei cu femeile, le e greu să recunoască În alte femei elemente ce le-ar știrbi unicitatea. Într-adevăr, personajul din film nu era chiar atât de portocaliu, totuși nu-i sigur că pentru Andreea coloritul ăsta era un motiv de orgoliu. Dar să revin la Leac zâmbindu-i Încurcat În ușa scării de bloc. Încercând nu prea convins s-o scalde cumva, Însă, după câte-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit! Chicotește ridicându-se În capul oaselor, cu o mână sprijinită de țeasta chelioasă a senatorului, cu cealaltă pe piept, Într-un vag gest de pudoare, la care până la urmă renunță. Așază palma pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care vor alunga spre seară liniștea, foșnetul ramurilor stârnite de-abia de vântul de la asfințit. Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu mâna pe ochi sub un soare orbitor, cu greu dibuind calea, Îmbrăcat Într-un costum portocaliu, cu pantaloni scurți, cămășuță cu cravată albastră, petrecută cu un elastic pe după gulerul tare. Țintind să ajung cât mai departe, departe de bărbații și femeile care mă priveau din spate, de pe terasa albă, strălucitoare, ca să fiu doar eu, cu costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se apropie. Pe stânga drumului, obturând neregulat zarea, se fac văzute primele case răzlețe ale unui sat din apropierea capitalei. Brusc, sunt copleșiți de zgomotul puternic al unor avioane. În acea clipă, cu un bubuit îngrozitor, în stânga lor izbucnește o flacără portocalie, încadrată într-o pânză neagră de praf. Schijele fluieră ascuțit, perforând tabla caroseriei. Un cauciuc explodează. Mașina derapează violent, oprindu-se cu un scrâșnet îngrozitor în șanțul de la marginea drumului unde rămâne încremenită. Printr-un reflex de vechi combatant Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coboară panta muntelui. Cei care își păstraseră capul pe umeri sunt lichidați rapid. Deodată, o explozie îngrozitoare alungă întunericul din cele mai ascunse unghere. Pentru o clipă parcă se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
odată. Schultz întoarce privirea spre transmisionistul care, așezat pe vine lângă mica stație portabilă, așteaptă cu ochii țintă la el. Face un semn scurt din cap apoi revine la observarea terenului. Asaltul, minuțios organizat, se declanșează instantaneu. Fulgere albastre și portocalii țâșnesc din armele atacatorilor către țintele lor. Focul concentric și bine direcționat al automatelor este punctat cu rafale nimicitoare plecate din țevile numeroaselor MG 42 ce toacă la milimetru terenul. Câteva lansatoare de grenade intră și ele în horă. Fuzeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
inelul care acționează detonatorul încărcăturii explozive, se ridică în picioare și năpustindu-se înainte reușește să arunce explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]