3,622 matches
-
internaționale bazate pe principiile incluse în Pactul Societății Națiunilor ca și destabilizarea situației europene și dincolo de frontierele continentului. Acordurile prin care s-au constituit acele alianțe erau de regulă însoțite de protocoale și alte instrumente cu caracter secret. În perioada postbelică, a „războiului rece”, fenomenul alianțelor internaționale s-a raportat la factori extrem de importanți, printre care: - bipolarismul ce a caracterizat sistemul internațional; - „războiul rece” instaurat în relațiile internaționale după încheierea celui de-al doilea război mondial; - apariția armelor nucleare și dezvoltarea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
parte a politicii de alianțe a unui stat poate fi reprezentată de alianțele bilaterale. Este de reținut că, în ceea ce le privește, termenul de „alianță”, datorită unei anumite imagini negative pe care o poate proiecta, a fost abandonat în perioada postbelică cu câteva excepții. Profesorul Zorgbibe distinge, în mare, trei categorii de alianțe bilaterale: 1. „angajamentele de neagresiune” sau de „nerecurgere la forță” care au, prin însăși natura lor, un caracter negativ, părțile obligându-se să se abțină de la „orice acțiune
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
sonore care uneori sunt însoțite de observații statistice. Remarcăm astfel Remus Azoiței sezoane în care soliștii Planetei, ca la un fel de misterioasă comandă, se concentrează pe un anumit autor sau relansează o lucrare care fusese abandonată în perioada imediat postbelică; observația se referă, bine înțeles, la dimensiuni temporale care însumează decenii, fiind vorba de istorie. Atunci când afișele Atheneului anunțau Concertul pentru vioară și orchestră op. 61 de Beethoven am constatat că, într-adevăr, această olimpiană lucrare solistică nu mai fusese
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
57 de ani. Acest fapt vă spune ceva, sper, despre cât de răsfățați am fost de regimul comunist... Nu, domnișoară Ioana Revnic, nu este o rivalitate între mine și N. Manolescu. Îl consider un mare critic, unul esențial pentru literatura postbelică. Nu avem totdeauna aceleași păreri și aceleași opțiuni, și este normal să fie așa. Ca președinte al Academiei Române, n-am ezitat să-l propun, atunci când faptul a fost posibil, membru al Academiei. După 1990, el a intrat în politica activă
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
nume de "caietiști". Cei mai mulți dintre ei lucrează azi în învățământ și în cercetare (la Institutul "G. Călinescu"). Sunt oameni serioși, știu carte, participă la proiecte de interes național, cum ar fi Dicționarul General al Literaturii Române sau Cronologia vieții literare postbelice. Am mare încredere în ei. Alții sunt, ca să zic așa, în sala de așteptare. Au toate șansele să intre în salonul literaturii în curând... Tocmai și-au susținut teza de doctorat sau se pregătesc s-o susțină. Au întocmit între
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
sau cum se cumințește o generație și apoi a citit cu interes eseul lui Andrei Simuț (care a obținut unul din premiile noastre pentru debut). Pornind de la constatarea că actualitatea literară românească din ultimii 18 ani cristalizează trăsături ale epocii postbelice americane, criticul explică influențele peste decenii prin "prăbușirea sau declinul accelerat al unui sistem de valori dominant, coercitiv, inhibant, așa cum este modernismul tîrziu european pentru cultura americană a anilor ^40 și neomodernismul românesc al anilor ^60. Prăbușirea unui astfel de
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
după Paul Goma, cel mai important caz de disidență din rândul scriitorilor, disidență exprimată înainte de exilare. 1977 și 1985 sunt cei doi ani de vârf al disidenței românești, deopotrivă vârfuri ale exilului prin numărul de cazuri. Reluând cronologia exilului literar postbelic, tabloul de după 1980 arată astfel, cu unele lacune inevitabile: 1981: Ion Caraion (Elveția), Roxana Eminescu (Portugalia), Mihai Ursachi (SUA); Florin Gabrea (RFG), Constantin Stoiciu (Canada), Vladimir Tismăneanu (Venezuela; din 1982 în SUA), Mihai Spăriosu (SUA); 1982: Georgeta Horodincă și Nicolae
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
numeroase pagini de restituție ale trecutului semnate de Niculae Gheran să aibă o alură de evocare prozastică, apelînd la imagini, la surprinderea "pe viu" a unei faune și a unei ambianțe. Interesul cercetătorului, axat pe epoca interbelică și pe cea postbelică, se orientează spre figura umană surprinsă pe cît cu putință în pitorescul său, în palpitul său anecdotic. Nu avem a face cu niște copii fidele, cu fotografii din a căror neutralitate s-ar evapora atmosfera unui contact subiectiv, ci cu
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Ion Simuț Cunoaștem proporțiile exilului literar românesc postbelic din mai multe surse, dintre care cea mai sistematică și mai bine documentată este Enciclopedia exilului literar românesc: 1945-1989, un dicționar cuprinzând scriitori, reviste, instituții și organizații, elaborat de Florin Manolescu (Ed. Compania, 2003). Exilul nostru literar este integrat, cum
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
Liviu Dănceanu A devenit o cutumă implicarea celor mai reprezentativi compozitori români în actul muzicologic, evidențiindu-se astfel strânsa împletire dintre activitățile de creație și de cercetare, conlucrare impusă aproape pretutindeni cu necesitate generațiilor postbelice. Dar, dacă în teritoriile europene intens și îndelung muzicalizate există, pe lângă tagma compozitorilor, și destui teoreticieni neaoși care investighează literatura sonoră a variilor perioade din istoria muzicii or (in)validează, grație unei docte argumentații, producțiile contemporane, la noi muzicologia se
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
cei care încearcă să obțină cu rigla și compasul cuadratura cercului sau trisecțiunea unghiului, la mult timp după ce aceste operații fuseseră dovedite imposibile. Dar acum, pentru prima oară, este vorba de o auto-satiră! A trăit tot timpul în acei ani postbelici într-o stare de frică, pe care nu reușea s-o disimuleze. L-au salvat două personalități: Alexandru Rosetti și Simion Stoilow (poate că au fost și alții), care aveau o anumită trecere la mai marii zilei. Dar de frică
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
competiției este între partidele democratice și cele nedemocratice. În Republica germană de la Weimar, partidele na-zist și comunist aveau un sprijin electoral considerabil, iar Hitler a ajuns la putere după ce naziștii au cîștigat cele mai multe voturi în alegerile din 1932. În Italia postbelică, comuniștii și catolicii erau cele două partide mari, iar alegerile erau "o luptă pe viață și pe moarte între moduri de viață opuse și ireconciliabile" (LaPalombara, 1965: 291). În alegerile prezidențiale din Rusia din 1996, a alege între Boris Elțîn
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
unei democrații incomplete este: în ce direcție se îndreaptă? CAPITOLUL IV COMPARAREA SOCIETĂȚILOR POST-COMUNISTE Compararea regimurilor comuniste a fost justificată de prăbușirea lor simultană. O mulțime de regimuri s-au autointitulat marxiste sau comuniste la un moment dat, în perioada postbelică; acest grup larg și eterogen cuprinde țări din Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America Latină, ca și din Europa. Astăzi, douăzeci și opt de țări post-comuniste, de la Republica Cehă și Polonia pînă la China și Vietnam, pot fi descrise ca trecînd de la o economie
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
acțiune de trafic valutar. Asta fusese doar o găinărie de-a lui Hitler, în stilul lui caracteristic. Ea ascundea altceva. Bernhardt Kruger a pilotat, de fapt, o rețea de trafic informațional care încerca să se opună influenței britanice în Europa postbelică. El și cu Krupp, industriașul economiei naziste. Și îți mai povestesc asta pentru că, printre bancnotele și obligațiunile deversate-n lacurile din munții noștri, se află o hârtie care cred că te-ar interesa. Un petic de ziar pe care unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cinci sau chiar șase luni, înainte s-o elimine. Intervalul era perfect pentru planurile lui Kruger; chiar și Nürenbergul putea fi trecut, fără hopuri. Partida fusese pierdută de naziști. Kruger, mai deștept, visa la reconstrucția economică și mentală a Germaniei postbelice. Ajutat de Krupp, bineînțeles.“ „O Nouă Economie a Minții.“, am comentat. „Mereu una Nouă. Și Ceaușescu a vrut un Om Nou, pe care să-l învârtă după bunul lui plac.“ „Și a și reușit!“, a exclamat inginerul Grosescu. „Eu, dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ele însele, nu pot depăși singure anumite probleme conjuncturale și perioadele de contracțiune ale ciclurilor economice. Este nevoie de intervenția statului pentru asigurarea intereselor publice. O dată cu aplicarea în SUA a keynesismului, începând cu anii '30, dar mai ales cu perioada postbelică, se constată o creștere spectaculoasă a sectorului public. Dacă în epoca liberalismului clasic, problemele publice vizau ordinea publică, apărarea drepturilor individuale și respectarea contractelor, în contemporaneitate aria acestora este augmentată, cuprinzând și educația, protecția socială, investiții în infrastructură, cultură. Pierre
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
făcută, mai rămâneau de făcut românii. Iar școala a fost instrumentală în acest scop. Educați într-un spirit militantist naționalist care îi introducea în tradiția istorică a "României eterne", țăranii ortodocși își descopereau sinele național și românitatea lor inerentă. În postbelic, regimurile socialiste au instrumentalizat la rându-le școala în sensul propriilor programe de antropomorfoză politică. Crearea "omului nou" (în specia homo sovieticus), un proiect urmărit și de filosofiile politice de extrema dreapta, a devenit noua finalitate a educației în spiritul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
neacoperite de reforma precedentă. Direcția generală indica modernizarea (cantitativă) și naționalizarea 21 (calitativă) a învățământului public românesc. Reforma din 1864, urmată de cele din 1896 și 1924 se așează toate într-o relație de continuitate. Noul regim socialist instalat în postbelic a rupt parțial această continuitate, dislocând tradiția învățământului românesc din matca maționalistă în cadrul căreia s-a configurat istoricește. Reforma învățământului din 1948 a produs o bifurcație în traseul evolutiv al educației românești. Pe plan cantitativ, în privința bazei materiale și a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Răscoală din 1907. Pentru fiecare din aceste evenimente explozive, manualul evidențiază natura lor socială. Acolo unde naționaliștii descopereau primatul conotațiilor naționale, socialiștii răstoarnă ierarhia, subliniind primordialitatea cauzelor sociale. În cazul răscoalei conduse de Horea, în care interbelicul repera sensuri naționale, postbelicul comunist nu îi detectează decât caracterul de clasă și trans-etnic, evidențiat de faptul că "țăranii unguri s-au unit cu țăranii români și împreună au început să pedepsească pe grofi (moșieri)" (Roller, 1952, p. 282). Revoluția națională a lui Tudor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
puține ori ia forma rusolatriei. Lovitura de ciocan percutată de manualul lui Roller viziunii tradițional naționaliste a trecutului românesc constituie o revoluție mnemonică prin care modul de raportare la trecut este dramatic redefinit în deplin acord cu noua agendă politică postbelică. După cum vom vedea în capitolul următor, lovitura percutată de Roller asupra istoriografiei românești, cu intenția subsidiară de reconfigurare radicală a structurii memoriei colective, poate fi catalogată folosind sintagma lansată de L. Eastman (1990) de "revoluție avortată" (abortive revolution). Cu o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conducător în societate, Partidul Comunist Român va asigura condiții optime pentru dezvoltarea pe o treaptă superioară a națiunii, pentru întărirea continuă a statului național, a independenței și suveranității sale" (Programul PCR, 1975, p. 145). Dacă în faza inițială a socialismului postbelic, naționalismul era o doctrină retrogradă, un alt fel de opiu cu care burghezia narcotiza masele, prevenindu-le astfel să conștientizeze adevăratele lor interese de clasă, precum și o unealtă ideologică de "învrăjbire a popoarelor", în faza secundă a socialismului matur ideea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca "întărirea națiunii" și a independenței naționale să constituie "o necesitate legică, obiectivă" (Programul PCR, 1975, p. 145). "Patria socialistă" este reformatată pentru a deveni "națiunea socialistă". Această transformare este semnificativă pentru ilustrarea naționalizării socialismului românesc. În primele două decenii postbelice, noțiunea de "patrie proletară" a luat locul celei de "națiune română", în același timp în care patriotismul sovietic substituia naționalismul etnic ca doctrină identitară. În tot acest timp, cuvântul "naționalism" a fost anatemizat ca blasfemie politică, iar cuvântul "națiune" a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
8). Expresie a "înțelepciunii colective a partidului, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii", în fapt, a întregii suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune a trecutului național, în care miturile naționalismului interbelic și miturile socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe, care redă panorama istorică a românilor. În chestiunea originii, Programul... statuează doctrina tracismului. Civilizația traco-dacă, în fondul căreia își are obârșia spiritualitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-au amestecat cu daco-romanii" (p. 19), însă influența lor asupra populației autohnone a fost neglijabilă. Ființa etnică a românilor era deja plămădită. Imaginarul istoric național-comunist elaborează doctrina minimalismului slavic în etnogenia românească. Slavismul manifest exprimat de concepția socialismului imediat postbelic se transformă într-un asimilaționism autohton al slavilor, proces în care ființa etnică autohtonă absoarbe influența slavă fără să sufere mutații substanțiale de natură a altera identitatea daco-romană. În aceste circumstanțe definite de imperativul politic al de-slavizării etnogeniei românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în special prin aripa fanatismului naționalistic (O. Goga, N. Crainic, N. Ionescu etc.), a distilat esența românismului în spiritualitatea creștin-ortodoxă. Credinței răsăritene și Bisericii Ortodoxe le-au fost conferite un rol cardinal, de călăuză spirituală a destinului istoric românesc. Socialismul postbelic, instalat complet după 30 decembrie 1947, a continuat pe calea istoriografiei critice maturizate în interbelic, procedând la destructurarea miturilor spiritualității românești (creștinismul "genetic" al românilor, românii ca botezatori ai barbarilor, Biserica Ortodoxă ca "azil" al sufletului românesc etc.). Pe de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]