2,352 matches
-
își reconsidera, energetic vorbind, startul, și se avânta atât de năvalnic, încât nu se oprea decât în ușa de la intrarea în bloc, dacă aceasta era închisă. Impactul cu neașteptatul cerber producea un zgomot destul de neplăcut, motiv pentru care soția lui Potop, pentru a arăta că are o deosebită considerație pentru locatarii treziți din primul somn al nopții, încerca să-i spună lui Vasile că ar fi fost bine să evite întâlnirea cu neprietenoasa ușă: "Dar nu ajungi tu în casă, nenorocitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu ajungi tu în casă, nenorocitule?! De ți-o mai trebui ție plimbare nocturnă pe două cărări, să nu-mi zici mie Eufrosina, strânge-te-ar să te strângă Cel de Sus de pe pământ!" Când a sosit clipa ca Vasile Potop să dea ortul popii, bineînțeles că am fost și eu la înmormântare, pentru că așa e frumos și civilizat, mi-a explicat mama, că nenea Vasile Potop a fost un vecin bun, săritor și civilizat, că era singurul vecin care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să te strângă Cel de Sus de pe pământ!" Când a sosit clipa ca Vasile Potop să dea ortul popii, bineînțeles că am fost și eu la înmormântare, pentru că așa e frumos și civilizat, mi-a explicat mama, că nenea Vasile Potop a fost un vecin bun, săritor și civilizat, că era singurul vecin care spunea, din inimă, și săru' mâna la doamne, și, cu siguranță, pentru a răsplăti toate acestea, și eu mă voi comporta evlavios, mergând în urma carului mortuar. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că era singurul vecin care spunea, din inimă, și săru' mâna la doamne, și, cu siguranță, pentru a răsplăti toate acestea, și eu mă voi comporta evlavios, mergând în urma carului mortuar. Eu, sincer să fiu, cunoscându-l pe vecinul Vasile Potop din caracterizările de seară/noapte ale soției sale, am crezut că este vorba despre un alt Vasile Potop care a murit, dar tata m-a adus imediat cu picioarele pe pământ, cu "dar taci odată tu-ți Dumnezeii mă-tii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
răsplăti toate acestea, și eu mă voi comporta evlavios, mergând în urma carului mortuar. Eu, sincer să fiu, cunoscându-l pe vecinul Vasile Potop din caracterizările de seară/noapte ale soției sale, am crezut că este vorba despre un alt Vasile Potop care a murit, dar tata m-a adus imediat cu picioarele pe pământ, cu "dar taci odată tu-ți Dumnezeii mă-tii, și ascult-o pe mă-ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
despre un alt Vasile Potop care a murit, dar tata m-a adus imediat cu picioarele pe pământ, cu "dar taci odată tu-ți Dumnezeii mă-tii, și ascult-o pe mă-ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ascult-o pe mă-ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în sfârșit, am priceput eu adevărul despre soțul ei: Că n-a fost soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în sfârșit, am priceput eu adevărul despre soțul ei: Că n-a fost soț și tată mai vrednic decât tine, Vasile! Că numai eu știu, Vasile, eu și copilașii, câtă dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toate și ne luminai sufletul, ne aduceai bucuria vieții în casă, Vasile, Vasile..." La atâta durere și revărsare de laude, să mă ierte Dumnezeu, dar iar am căzut în păcatul de a nu crede că mortul este chiar nea Vasile Potop, omul caracterizat altfel, de la fereastră, de madam Potop. Atunci m-am apropiat și mai mult de sicriu. Surpriză: era chiar el. Parcă-l și vedeam cum voia să cucerească scările de la intrarea în bloc. Omule, mi-am zis, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vieții în casă, Vasile, Vasile..." La atâta durere și revărsare de laude, să mă ierte Dumnezeu, dar iar am căzut în păcatul de a nu crede că mortul este chiar nea Vasile Potop, omul caracterizat altfel, de la fereastră, de madam Potop. Atunci m-am apropiat și mai mult de sicriu. Surpriză: era chiar el. Parcă-l și vedeam cum voia să cucerească scările de la intrarea în bloc. Omule, mi-am zis, dar poate că doamna care jeluiește de mama focului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult de sicriu. Surpriză: era chiar el. Parcă-l și vedeam cum voia să cucerească scările de la intrarea în bloc. Omule, mi-am zis, dar poate că doamna care jeluiește de mama focului, la căpătâiul lui, n-o fi madam Potop, cea de la fereastra mereu nervoasă. Am privit-o și pe ea cu mai mare atenție și mi-am dat seama că era, neîndoielnic, aceeași madam Potop, care, în sfârșit, se hotărâse să spună adevărul gol-goluț întregii lumi, despre soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că doamna care jeluiește de mama focului, la căpătâiul lui, n-o fi madam Potop, cea de la fereastra mereu nervoasă. Am privit-o și pe ea cu mai mare atenție și mi-am dat seama că era, neîndoielnic, aceeași madam Potop, care, în sfârșit, se hotărâse să spună adevărul gol-goluț întregii lumi, despre soțul ei. Iată, mi-am zis, înțelegând în sfârșit totul, că moartea este o adevărată mană cerească pentru om. De-atunci nu m-am mai temut niciodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ei. Am încercat s-o potolesc, dar cu slabe rezultate. “Amice, pune-i frâu inimii, că altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în primire gândul de veghe. Și câtă dreptate avea mehenghiul! Privirea unduia în toate părțile, poate-poate o va descoperi pe Zâna. Dar, prin întunericul care își țesea deja pânza, am bănuit doar o umbră pe albul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îi vor tăgădui, unii ca aceia... să fie blestemați”... Și de aici înainte blestemul se rostogolește ca un bulgăre, până la ultima silabă. ― Din câte se vede, această pacoste a blestemului este îndreptată împotriva oricui, chiar și asupra mănăstirilor! La sfârșitul potopului blestemului, “smerenia” sa patriarhul acordă totuși oarece clemență celor care “vor urma dreptății, mărturisind cine ar fi știindu de acești țigani, ori boieri, ori călugări ori alții din cei mai de gios pământeni din Moldova, mărturisindu adevărul cu cugetu curat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de oameni, în timp ce pentru Marele Preot și pentru cei mai sceptici navigatori trebuia să fie vorba despre Arca Zeului Tané, care, conform legendelor, avea să pornească într-o zi peste ocean pentru a le vești oamenilor venirea unui nou Mare Potop. În această arca uriașă avea să-i strângă pe cei drepți, pe care avea să-i pună la adăpost pe creasta unui munte în ziua în care va reapărea curcubeul. Orice ar fi fost, cert era că există cu adevarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oamenii s-au rugat cu ochii plini de lacrimi și parcă, parcă, Dumnezeu s-a îndurat de ei. Din vest au apărut nori negri și grei, ca niște bivoli uricioși, care păreau gata să slobotească din bîrdihanele lor un adevărat potop. Noaptea și-a intrat în drepturi și sătenii s-au închis în case, așteptînd slobozirea puhoaielor cerești. Un băietan negricios la față și negru la suflet tremura de emoție și frică. Venise seara potrivită pentru a fura Icoana Făcătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doctor. — Să beau asta? — Da, trebuie să bei conceptul de apă, ca să-i poți simți gustul și să te răcorească. — Și cum să fac asta? — În lume sunt două feluri de oameni, Eric. Sunt cei care înțeleg instinctiv că povestea Potopului și povestea Turnului Babel sunt una și aceeași, și sunt cei care nu înțeleg asta. Eram pe cale să vorbesc, dar... — Până mâine dimineață trebuie să bei apa și să-ți scrii povestea. Apoi o să vin după tine. Fără să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întrupează în forme particulare. Socializarea ar fi pentru ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe cu spirit și morală, nu fiare. - Fără fapte omul nu poate dăinui. În primul rînd el are nevoie de mîncare. Vom impune dreptatea celor mici, nenorociți și nenumărați. - Chiar crezi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dacă ați... N-are vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fiarele dezlănțuite rarefiind aerul. Acum doar caietul : cuvinte moarte. Răsfoiește paginile. „Furnica la furnică trage.“ „Pentru furnică, e mai bine să nu aibă aripi.“ „Furnica distruge și piatra.“ „La un loc, furnicile devorează leul.“ „O picătură de ploaie înseamnă un potop pentru furnică.“ „Furnica furnică dorește.“ Fraze transcrise repede, sub magia mișcărilor custodelui în jurul meselor, pentru a nu-i privi picioarele, buzele. Ce baraj înalt de volume pentru a ocroti evadarea în cărți, sub cărți, printre cărți și s-o atragă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a făcut clisă. Pășitorii au Început să ni se afunde În noroiul moale, sorbecăind. - Nici maică-mea nu mi-ar da de urmă pe o ploaie ca asta, zise Runa. Hohoti, nepăsătoare, căci nimeni n-ar fi auzit-o pe potopul ăla. Am râs și eu: - Ți-am spus eu că vine ploaia. - Ăla nu era zgomot de ploaie, clătină ea din cap. Am ridicat din umeri și am râs din nou. L-am bătut pe Enkim pe spinare: - Am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de ploaie, căci vezi cât de aprige s-au făcut vijeliile și iernile... Ne izbesc din ce În ce mai tare, de-mi amintesc tot mai des ce-mi spuneau bătrânii mei odată: că Înaintea Ceței Adânci au fost friguri și arșițe și potop de furtuni. Și ce dacă Dilc o să facă potecă peste munte? Ai văzut cum primăvara și toamna, apa ne ia toate potecile vechi, de nu mai știi pe unde să ajungi la locurile de vânătoare de pe munte. - Da’ când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
momentul potrivit, Enkim. - Momentul potrivit, știi bine, e doar o Încrengătură de vorbe pe care le spui ca să câștigi timp. - Poate că În preajma ta simt nevoia să câștig timp. Vorbele mele Îi căzură ca pietrele În creștet. Simții cum un potop de lacrimi dădea să-mi țâșnească din ochi. Cu el și cu femeia lui plecasem În călătorie, of, of. Însă, făcăturile meșteșugite de Enkim nu-mi spuneau decât un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat să călătorească, iar Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la drumul mare. Case cât Piramida lui Keops, cu sute de turnulețe, cu piscine și grădini zoologice private, cu paznici și câini gata să te sfâșie, iar nu prea departe, vezi amărășteni care dorm pe sub poduri. Sub deviza „după noi, potopul", pornesc drujbele și sunt defrișate păduri întregi, în orașe sunt distruse parcuri existente de sute de ani, pentru a face loc unor clădiri țipătoare și urâte, sunt deposedate de terenuri institute de cercetare cu tradiție, pentru a se face cartiere
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]