2,756 matches
-
a povestirii așa cum a fost trăită de narator, mai degrabă decât pe criteriile externe de adevăr și validitate. Alte posibilități de control ale validității poveștii vieții pot include coroborarea și persuasiunea. Prima se referă la coroborarea subiectivă. Dacă îi oferim povestitorului transcrierea editată spre a o citi, va confirma sau va susține acesta ceea ce a spus la început? Mai sună aceasta la fel ca povestirea inițială? Povestitorul este, de fapt, primul autor. Acesta e un aspect al considerațiilor etice menționate anterior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
pot include coroborarea și persuasiunea. Prima se referă la coroborarea subiectivă. Dacă îi oferim povestitorului transcrierea editată spre a o citi, va confirma sau va susține acesta ceea ce a spus la început? Mai sună aceasta la fel ca povestirea inițială? Povestitorul este, de fapt, primul autor. Acesta e un aspect al considerațiilor etice menționate anterior. Orice modificare a povestirii de către narator nu-i afectează validitatea, ci mai degrabă confirmă rolul său principal pe parcursul întregului demers și-i oferă ocazia de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care să ne ofere perspective unice asupra vieților și a anumitor subiecte de cercetare. Crearea semnificației prin povestire Interpretarea are ca pricipal punct de interes semnificațiile oferite de narrator care însoțesc povestirea și felul cum o înțelege cercetătorul. Cum reușesc povestitorul, dar și cercetătorul să îi dea sens? Cum este înțeleasă povestea însăși? Reacția cercetătorului față de poveste este personală sau profesională, subiectivă sau teoretică ori există o distincție între cele două abordări ale interpretării? Principala întrebare care apare aici este: cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
subiectivă sau teoretică ori există o distincție între cele două abordări ale interpretării? Principala întrebare care apare aici este: cum construim semnificația din textul unei poveștii a vieții? Întrebarea referitoare la sens este vitală atât pentru cercetător, cât și pentru povestitor. În ambele cazuri ar fi util să existe o modalitate de a afla dacă naratorul își extrage semnificațiile din povestire și dacă și el, și cercetătorul sunt conștienți, pe cât este posibil, de sensul acesteia. Amândoi vor avea ceva de pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
identificarea sensurilor profunde ale narațiunii, ce vor ajuta, de asemenea, la îndeplinirea scopurilor cercetătorului. La un nivel elementar și în cea mai directă abordare, dacă sensul unui eveniment sau al unei experiențe nu este clar ori evident din ceea ce spune povestitorul, cercetătorul l-ar putea întreba: „Ce a însemnat aceasta pentru tine?”. În cele mai multe cazuri, semnificația apare din relatarea faptelor. Simplul fapt de a relata povestea vieții este o modalitate de a crea semnificații. Povestirea expusă creează noi semnificații împărtășite de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ale vieții sale?”, „Pot eu să ajut această persoană să acceadă la ceea ce-i influențează sau îi ghidează viața?”, „Pot eu să ajut această persoană să-și exprime adevărurile personale?”. Este nevoie de o sensibilitate și o compasiune reale pentru că povestitorului să i se pară firesc să-și sondeze profunzimile sufletului pentru a descoperi propriile semnificații, și a-și face o idee despre ceea ce a dat sens vieții sale și a făcut-o să evolueze într-un anumit fel. În al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
informații importante care lipsesc, despre contextul istoric, social și cultural, sau o perspectivă asupra a ceea ce povestea descrie, dar nu spune explicit. Comentariile se pot referi, de asemenea, la experiența cercetătorului în realizarea interviurilor, modul cum a decurs întâlnirea cu povestitorul sau circumstanțele în care a avut loc aceasta, lucrurile interesante care s-au întâmplat sau experiența realizării interviului, în ansamblu. Un comentariu poate fie să ne ofere un context pentru ceea ce s-a întâmplat, fie să cosmetizeze acest context, fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ca introducere la o poveste a vieții este cel ce precedă povestea relatată în anexa C. Prin acesta se schițează parțial contextul, se oferă o perspectivă personală succintă asupra experienței derulării interviului, și se spune câte ceva despre calitățile personale ale povestitorului. Alte comentarii ar putea oferi o trecere în revistă in extenso a evenimentelor istorice și a factorilor culturali care sunt incluși ori s-au desfășurat în paralel cu întâmplările relatate în povestea vieții. Acest tip de comentariu va umple golurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
naratorul. Unul dintre puținele aspecte în legătură cu care toată lumea e de acord în ceea ce privește analiza narativă este că interpretarea poveștilor vieții este foarte individualizată și subiectivă. Aceasta fiind situația, am face bine să ne focalizăm interpretarea pe ceea ce știe, simte și crede povestitorul. În același timp, esența relatării și efortul de a o înțelege solicită, într-o anumită măsură, și o perspectivă subiectivă a celui care interpretează povestirea. Semnificația, fie pentru povestitor, fie pentru interpret, este, în foarte mare măsură, o parte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
bine să ne focalizăm interpretarea pe ceea ce știe, simte și crede povestitorul. În același timp, esența relatării și efortul de a o înțelege solicită, într-o anumită măsură, și o perspectivă subiectivă a celui care interpretează povestirea. Semnificația, fie pentru povestitor, fie pentru interpret, este, în foarte mare măsură, o parte a procesului de înțelegere a vieții. În mediul academic, s-a intrat în epoca poveștilor (Josselson, 1995). Poveștile ne oferă o formă de cunoaștere care prezintă interes în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
particular. Acestea sunt vocea, complexitatea și etica. Dacă îi cereți cuiva să-și spună povestea vieții, veți obține o înregistrare a vocii reale sau a uneia pe care naratorul crede că o căutați? Din nou, tipul și calitatea relației cu povestitorul ar putea influența ceea ce veți obține. O relație în care puterea face parte din ecuație poate sau nu să afecteze vocea povestitorului. Dacă factorul putere pune pe cineva într-o poziție vulnerabilă, aceasta ar putea afecta nu numai vocea care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
reale sau a uneia pe care naratorul crede că o căutați? Din nou, tipul și calitatea relației cu povestitorul ar putea influența ceea ce veți obține. O relație în care puterea face parte din ecuație poate sau nu să afecteze vocea povestitorului. Dacă factorul putere pune pe cineva într-o poziție vulnerabilă, aceasta ar putea afecta nu numai vocea care spune povestea, ci și impactul acestei acțiuni asupra naratorului. Dacă povestitorii încă nu și-au găsit „vocea”, atunci ar putea manifesta tendința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
puterea face parte din ecuație poate sau nu să afecteze vocea povestitorului. Dacă factorul putere pune pe cineva într-o poziție vulnerabilă, aceasta ar putea afecta nu numai vocea care spune povestea, ci și impactul acestei acțiuni asupra naratorului. Dacă povestitorii încă nu și-au găsit „vocea”, atunci ar putea manifesta tendința de a-și prezenta ideile într-o manieră în care consideră că ascultătorul sau cercetătorul și-ar dori să le audă. S-ar putea ca aceștia să fie incapabili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
o manieră în care consideră că ascultătorul sau cercetătorul și-ar dori să le audă. S-ar putea ca aceștia să fie incapabili să-și spună povestea dacă nu găsesc o formă confortabilă de a face acest lucru. Însă, dacă povestitorul a descoperit forma cea mai potrivită, știe acest lucru și este obișnuit să-și expună ideile în acest fel, este greu să ne imaginăm că anumite circumstanțe i-ar putea influența în vreun fel modul obișnuit de prezentare a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
într-un mod plăcut și foarte asemănător, deoarece ei își cunosc îndeajuns de bine posibilitățile, indiferent de persoanele ce le-au cerut să povestească sau de modul particular în care le-au fost adresate întrebările. În ceea ce îl privește pe povestitor, acesta poate foarte bine să vorbească sau nu despre trecutul său, el fiind cel care îl cunoaște cel mai bine. În ambele cazuri acesta va fi consecvent cu sine însuși. Referitor la cercetătorul-ascultător, indiferent de întrebările adresate, acesta caută în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care oamenii organizează, sintetizează și prezintă evenimentele, circumstanțele și percepția vieții lor. Se percep pe ei înșiși clar sau vag? Poveștile lor ne spun cine cred ei că sunt? Ne spun cuvintele, tonul, starea de spirit și stilul ceva despre povestitori? Poveștile exprimă clar sensul pe care li-l dau naratorii? Reușesc oare poveștile lor să ne spună nu numai ce s-a petrecut? Aceste întrebări ne sugerează complexitatea întreită a fiecărei povești a vieții. Mai întâi avem conținutul poveștii, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
foarte clar, la fel va fi și rezultatul obținut. Dacă intenția inițială va fi aceea de a obține poveștile spuse cu propriile lor cuvinte, acesta va fi și rezultatul. Povestirile vieții, spuse cu în mod serios și conștient, cu vocea povestitorului, sunt eterne; locurile și circumstanțele se modifică, dar motivele și semnificațiile pe care le conțin rămân constante de-a lungul timpului. Povestirile vieții sunt instructive deoarece clarifică legăturile dintre trecutul și viitorul nostru sau al altcuiva. Ele regenerează, ilustrând modul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și „călătoria eroului”, monomitul se referă la călătoriile sau căutările ciclice întreprinse de eroii mitici (n.t.). Autorul se referă la faptul că nu este important atât adevărul faptic al povestirii vieții, cât relația de încredere stabilită între cercetător și povestitor și semnificația dată de acesta din urmă întâmplărilor prin care a trecut. Important este ca povestitorul să nu mintă în mod deliberat (n.t.). Bob Hope (1903-2003), actor și comediant american, o legendă a showbizului care s-a remarcat prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
t.). Autorul se referă la faptul că nu este important atât adevărul faptic al povestirii vieții, cât relația de încredere stabilită între cercetător și povestitor și semnificația dată de acesta din urmă întâmplărilor prin care a trecut. Important este ca povestitorul să nu mintă în mod deliberat (n.t.). Bob Hope (1903-2003), actor și comediant american, o legendă a showbizului care s-a remarcat prin reprezentațiile ținute pentru soldații americani în afara țării (n.t.). Cu sensul de persoană extrem de zeloasă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
unor termeni tehnici care, la început, ar putea fi descurajanți pentru cei ce nu au studii de specialitate. Am încercat să folosesc cît mai puțin vocabularul științific al specialiștilor, explicînd termenii pe măsură ce se desfășoară discuția. 1 Orientări preliminare 1.1. Povestitor, poveste, destinatar Ce este narațiunea ? Ce înțelegem prin ,,structură narativă”? Cînd intervine o abordare lingvistică, și cît de folositoare poate fi ea? În cele ce urmează se încearcă cîteva răspunsuri care vor, dacă nu altceva, să jaloneze domeniul, și să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de folositoare poate fi ea? În cele ce urmează se încearcă cîteva răspunsuri care vor, dacă nu altceva, să jaloneze domeniul, și să demonstreze de ce este el semnificativ. Cîteodată, comentatorii încep prin a enunța truismul că orice poveste implică un povestitor și că, de aceea, studiul narațiunii trebuie să analizeze două componente de bază: povestirea și povestitorul. Dar tot așa s-ar putea spune și despre fiecare discurs: întotdeauna există, în mod necesar, un vorbitor, separat de ceea ce se spune. Ceea ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nu altceva, să jaloneze domeniul, și să demonstreze de ce este el semnificativ. Cîteodată, comentatorii încep prin a enunța truismul că orice poveste implică un povestitor și că, de aceea, studiul narațiunii trebuie să analizeze două componente de bază: povestirea și povestitorul. Dar tot așa s-ar putea spune și despre fiecare discurs: întotdeauna există, în mod necesar, un vorbitor, separat de ceea ce se spune. Ceea ce deosebește narațiunile, în special cele literare sau cele orale, mai extinse, ar fi că povestitorul este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și povestitorul. Dar tot așa s-ar putea spune și despre fiecare discurs: întotdeauna există, în mod necesar, un vorbitor, separat de ceea ce se spune. Ceea ce deosebește narațiunile, în special cele literare sau cele orale, mai extinse, ar fi că povestitorul este deseori, și în mod special, sesizabil. Povestitorii din lungile narațiuni pot fi, în chip surprinzător, prezenți și perceptibili, chiar pe măsură ce desfășoară o povestire care ne atrage ostentativ atenția, ca cititori sau ascultători, către alți indivizi implicați în poveste. În
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
spune și despre fiecare discurs: întotdeauna există, în mod necesar, un vorbitor, separat de ceea ce se spune. Ceea ce deosebește narațiunile, în special cele literare sau cele orale, mai extinse, ar fi că povestitorul este deseori, și în mod special, sesizabil. Povestitorii din lungile narațiuni pot fi, în chip surprinzător, prezenți și perceptibili, chiar pe măsură ce desfășoară o povestire care ne atrage ostentativ atenția, ca cititori sau ascultători, către alți indivizi implicați în poveste. În consecință, putem simți că ne împărțim atenția între
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
citim Balada bătrînului marinar de Coleridge sau La răscruce de vînturi de Charlotte Bronte, sau cînd ascultăm anecdotele nu foarte coerente ale unui prieten, o parte din această trăire o constituie activitatea de ,,citire” sau de examinare minuțioasă a caracterului povestitorului: marinarul întors pe țărm, Lockwood, prietenul. Cele două exemple literare citate presupun deja o punere-înintrigă. În ambele texte menționate găsim mai mult decît un singur povestitor: de exemplu, pe lîngă marinar mai există și un „supra”- povestitor care scrie că
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]