9,158 matches
-
pe sol vântul sufla,sufla cu aripa ruptă zbura și zbura prin viscol,prin vânt vânt năpraznic,nebun ieri în sat a sosit un vânator povestea ei nu pot acum a asculta în tristul amurg priveam la ea încet-încet se prăbușea pe sol un strop de sânge și nămol ... Citește mai mult ZBOR FRÂNTpământ și nămolcerul uscat și golo pasăre a rămasnu a plecatcu al ei stolnici bob de grâunici frunză nu'i pe solvântul sufla,suflacu aripa ruptăzbura și zburaprin
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
care nu erau născuți atunci, adică și pentru noi, cei de azi și de mâine,- se ruga cu lacrimi, așa cum ar trebui să ne rugăm și noi ca rugăciunea să fie auzită de Dumnezeu: Colo, departe, între măslini, Te-ai prăbușit zdrobit, plângând. Te auzeam Tatălui cerând Sufletul meu de peste ani. Acolo, jos, sudori de sânge, În ruga-Ți pentru mine-au curs... Și-atâta pentru mine-ai plâns Cum numai Tu știai a plânge. (Taina rugăciunii) Acum, după două mii de
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
cinema-ului, tv-ului de altădată răsună mătăsos chemător, nostalgic; unde joacă azi maestra, păunii politici, împanglicații primăriilor nu se pot strecura să confiște nimic, așa cum o fac cu alții. Bizarieriile studiourilor năucitoare, scălămbăielile, invazia kitsch-ului, trufia, ignoranța, obrăznicia, se prăbușesc la pământ! Actrița Tamara Buciuceanu-Botez este uriașă pe muchia timpului acestuia al unui răsărit tragic în toate artele românești. Cât timp o avem printre noi pe maestră și pe alți titani artiști, mai avem speranță! Născută la 10 august 1929
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
atata dor postum pe o masă o carte răsfoita stă mărturie peste timp a fost cândva demult citită păstreaz-o eu am obosit nu te-nvinovățesc mă iartă te-am iubit atât de neatins înalt profund ce clipă spartă m-am prăbușit atât de mult a nins sub greutatea nopții mă retrag sub cete de priveliști cu chip de lut zilele mi le-nșirui pe un prag de Elizeu demult necunoscut cînd ne-am văzut ultima oară râdeai doar tu plângeam doar
RĂMAS BUN de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384564_a_385893]
-
văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți ani i-ar fi trebuit unui om să străbată cu piciorul acele prăpăstii? Îmi și trecu un gând: dacă i-ar veni avionului să se prăbușească în acele abisuri, ce șanse ar mai fi de salvare? Dar, decât asemenea socoteli, mai bine îți zici: Doamne, apară-mă de orice rău! Așa că stăteam liniștit la hublourile avionului, priveam cu adâncă liniște măreția peisajului. Masivele cele falnice ale
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
de „civilizare” a celorlalți semeni. Unii cu civilizații mult mai avansate (sic!) ca a cuceritorilor ! Când coloniștii seculari s-au retras, au lăsat multe zone fără structuri civilizatoare bine constituite. Neavând învățământ și sistem sanitar eficiente, în loc să evolueze s-au prăbușit. În timp ce Europa avansa tot mai mult, împreună cu alte câteva state de prin alte părți ale lumii. Mai mult, a continuat politica furtului de creiere, pe care le-au mai avut și le au, sărăcindu-i și mai mult. Acele „țări
TABLETA DE WEEKEND (147): DEBALANSAREA TERREI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384655_a_385984]
-
alergă la maternitate la scumpa sa soțioară. Își sărută pe buze iubita și pe frunte micuța făptură ce dormea la pieptul mamei sale. - Dragul meu, zise deodată prințesa Margareta întristându-se, am uitat de blestem... În acel moment, bărbatul se prăbuși dezolat pe un scaun. Își cuprinse fața între palme și de disperare lacrimile îi invadară ochii. - Doamne, cum am putut uita!... Prințesa cu degetele răsfirate îi mângâie părul consolându-l: - Liniștește-te, dragul meu! Domnul va fi de partea noastră
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
în triunghiul de verde sperare vrea să ajungă, însă în întinderea rece sare suspendând viața într-o subțire ață. Gaura neagră ce stropește în negru universul învins amenințând moartea cu moarte de lumină nu mai are parte fiindcă s-a prăbușit în multiversul stins. FANTEZII NOCTURNE Marea de iarbă ce pe buzele colorate de flori se linge, sub cerul negru ce răspunde de lună, pe norii amintirilor se prelinge, în timp ce oamenilor multe ar vrea să le spună. Ascunde secretos lumina de
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
să le spună. Ascunde secretos lumina de noapte care nu poate chiar de vrea să apună în galbenul astru născut din iubirile-n șoapte, ea nu vrea să se stingă, aceasta-i dorința străbună. În noaptea asta luna s-a prăbușit pe pământ pe ea a crescut iarbă albastră grădinărită de anticul cuvânt domesticit și înroșit ca mușcata din glastră. Acum să se plimbe iese cu iarba pe ea, bătută de vânt, îmbrățișând mersul grăbit din lumină, însă amețită de propriul
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
optsprezece Din nou la drum pornesc cei trei din pamânt care, abia acum îndrăznesc să se prindă-n cuvânt. Tabloul nouăsprezece În țărână se-ntorc ființele de pământ și lumina o storc făcând din ea mormânt. Tabloul douăzeci Femeile cad prăbușite în albul chircit, să moară cu oasele falsând răgușite, în vreme ce timpul a-nceput să doară. INIMI ROȘII ÎN FACEREA NOPȚII Somn albastru de inimi născător, suspendare întru' neființă în patul tămăduitor, aplecare către biruință. Frida Kahlo și-a dăruit sângele
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
pogrom. 34. Reperaj: mimarea ostentativă a naturaleței, de o minte scurtcircuitată-n tensiuni, dă acum brânci blândeței dintre oamenii simțiți, în etate sau juni. 35. Reperaj: reportajul stării de azi înglodată în impozite și taxe, despre tine vorbește, care te prăbușești și cazi rupându-ți oasele și echilibrul din axe. 36. Reperajul conjugal, deseori complicat, pentru unii chiar de neînțeles, te-a adus la un iminent transplant de ficat. Știu, nu ai avut de ales! 37. Reperajul abstract, sau concret pictural
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Germania, Cornelia citi o știre într-un ziar brașovean care anunța că: “Turnul clopotniță al Bisericii Fortificate din Rotbav s-a făcut mici fărâme sub privirile neputincioase ale localnicilor . A bătut ceasul de două ori, după care turnul s-a prăbușit, nu a mai apucat să bată și de celelalte 7 ori, să anunțe că e ora nouă”. Referință Bibliografică: DE LA HAMELN LA BRAȘOV/KRONSTADT ÎN PAȘI DE LEGENDĂ - fragment de roman / Cornelia Păun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
cu aceasta locul unde urma să se întâlnească, a trimis un mesaj lui Eugen despre ceea ce urma să se întâmple. Eugen sigur pe nevasta lui, a mers doar pentru a da cu tifla celui care-l atenționase. Lumea s-a prăbușit în jurul lui când a văzut pe Violeta, iubirea vieții lui, în brațele fostului coleg. A plecat bulversat, neștiind pe unde merge, a rătăcit așa trei zile. În cea de-a patra zi s-a hotărât să meargă la serviciu și
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
Dac Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Te privesc cu-nfrigurare Cum pe chipu-ți anii curg, Din clespsidră-ți cad în vale Anii vieții ce se scurg. Axa cerului aș rupe-o Să se prăbușească-n foc, Și-n haotice abisuri Timpul tău să stea în loc. Din unghere infinite Praful stelelor s-adun, Risipite de furtuna Vremilor ce nu apun. Să te plămădesc în palme Și pe boltă să te pui, Niciodată prea departe Către
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
Privirea s-a fixat pe ”victima mea”, cum din tot salonul tocmai pe ea să o strivesc sub pantoful meu ? Cuvintele mi s-au oprit în gât, nu am putut scoate decât un fel de mormăit, eram blocat, vedeam totul prăbușindu-se, fluturii zburau mai vârtos și mai bezmetic, mă lua cu leșin de la lingurică, eram de nerecunoscut. Cu un ultim efort am reușit, să îngân o scuză. Fata roșie la față, poate de la căldura din salon, poate din alt motiv
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
mă uzi cu părul tău de apă o Rodie a dorului aprins, zboară la poetul liniștit! M-A ÎNECAT LINIȘTEA TA (Më mbyti heshtja jote) Înecat în liniștea ta mă mișc turmentat murmurând. Mă întreb: “Oare de ce lumea nu se prăbușește, ca eu să mă topesc sub ruinile mâniei tale?! Sau poate legile cosmice sunt de vină că norii negri se dezlănțuie, acoperă dragostea pe care o aveam cândva” Ah cândva...! Tu continui cu inima încăpățânată eu îmi rup degetele, n-
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai și numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete, vocale, consoane, vocea ta, poezia ta, chipul tău, viața noastră, acolo unde turlele catedralei s-au prăbușit, acolo unde ni s-au năruit visele, acolo unde drumurile noastre s-au făcut cruce, acolo unde ni s-a-ntunecat zarea, acolo unde din lacrimi am făcut un fluviu în care ni s-au înecat speranțele, acolo am scis
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
face dacă după încă zece ani veți fi exact în aceași situație adică fără bani. Știi greșeală celor mai mulți români de pe aici a fost că au dorit să trăiască la nivel cu spaniolii în vremurile bune și acum când s-a prăbușit sistemul economic numai știu incotr-o să apuce, iar cei mai multi încep să privească peste granițele Spaniei. Iar eu îți spun că mulți din cei ce vor pleca o vor duce tot asa cheltuind tot ce câștiga și urmărind imitarea traiului cetățenilor
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
Pa! Angela urca pe scara tramvaiului și-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca și data trecută, numai că acum se simțea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se prăbușească din nou pe trotuar. Era doar îngândurată și tristă. Chiar îi venea să plângă de supărare. Nimic nu-i ieșea așa cum își dorea. Nu se simțea ca fiind o fată norocoasă. Nici de bucuria unei călduri sufletești din partea familiei nu
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
rostogolește în alt anotimp fără nume cântecul munților de întrebări îi caută glasul mereu treaz mereu viu risipit în uitare omul ridică palmele pe chipul uimit strânge trupul din toate hărțile false adoarme într-un genunchi privind cerul celălalt genunchi prăbușește iluziile într-o piatră ridic altă fundație în care inima privită ca o pasăre redevine dragon alb în miezul cărții nescrise pe când jocul umbrelor, pe când? albul rădăcinilor prinde culorile toamnei în fiecare secundă aceiași ochi privesc același copac printr-un
ROSTOGOLIRE PE VĂILE CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384120_a_385449]
-
unde fugi? - întrebă înspăimântată prin întuneric. - Nu fug nicăieri! Am avut un coșmar. Visam că eram cu tine și băiețelul nostru pe un plai înflorit, iar dintr-o dată parcă m-a strigat cineva și când m-am rostogolit, m-am prăbușit pe podea. - Pătruleee!... - răzbătu de afară aceeași voce bărbătească. - Cine o fi la ora asta că doar nu este dimineață!? - Aprinde lumânarea de pe măsuța de la capul patului. Acolo-i și chibritul. O lumină firavă inundă cămăruța, apoi tânărul aprinse lampa
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
de la un spital la altul. A ajuns la Elias, în București. Aici, mari suspiciuni. S-a pus problema unei operații, pentru salvarea vieții , apoi iradiere cu raze Roentgen. Și pierderea definitivă a vocii ! Cine poate accepta așa ceva? s-ar fi prăbușit întreg edificiul, carieră, familie, tot ! O viață terminată aici, la patruzeci și doi de ani. Nu, nu acum, nu înainte de a-și pune copiii pe picioare, băiatul , de opt ani și fata , de șase ani. Elisa, a doua lui soție
RUSOAICA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383396_a_384725]
-
Toate Articolele Autorului Generația mai recentă cunoaște relativ târziu pe titanii teatrului românesc, nebucurându-se de arta scenei în act, atunci când avea o temelie generoasă și monumentală, cât și un larg și viu orizont. Dar, această generație nu se poate prăbuși într-o dezamăgire lipsită de echivoc, atâta vreme cât multe dintre stelele teatrului românesc strălucesc și azi nu în cronică sau pe peliculă, ci în continuare, pe scenă. Acesta e un merit și o sfințenie a lor, deodată cu șansa generației acestei
CRISTINA STAMATE. PREIA ŞI DĂ CARATELE TEATRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383457_a_384786]
-
sau roșu, nu mai știu, , marcaj de „adăpost subteran„ în caz de necesitate, depășesc părculețul pentru copii , cu tobogane și hinte, cu aparate de exerciții pentru adulți, traversez aleea , urc scările să intru în blocul A 38. Simțeam că mă prăbușesc, aveam o senzație de vomă și un disconfort general imens, plus pansamentul acela îmbibat , noroc că nu m-am întâlnit cu nimeni să fiu nevoită să răspund, eventual, vreunui salut ! când realizai că urcam scările de lemn ale unui pod
ADRESA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383490_a_384819]
-
iar prin genele îngreunate de gheață abia mai zăream... Porțiuni imposibil de trecut , pe un carosabil ce nu se mai știe de-i carosabil , câmp sau cer, alunec pe un polei celest , pe toată talpa raiului, simt că mă voi prăbuși, dar va fi ok , accept, însă mă reechilibrez, merg și nu ajung, dar poate că fac drumul întors și de fapt mă întorc în loc să avansez, fără scheme condiționale...sau concordanțe temporale ! E bine, e lumină , nu mai există noapte, a
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]