3,357 matches
-
să se culce, dar perspectiva saltelei umede nu-l atrăgea deloc. În loc de asta, coborî În sala de mese, sperând să găsească vreun desert preparat de Rose Levy. Aceasta nu era acolo, dar, sub un clopot de plastic, se afla o prăjitură din nucă de cocos. Găsi o farfurie, Își tăie o felie și se apropie de unul din hublouri. Afară Însă totul era Întuneric, luminile rețelei se stinseseră, scafandrii dispăruseră. Văzu lumini În hublourile habitatului DH-7, situat la câteva zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
al doilea submarin se Îndepărtă, dispărând În apa Întunecată. Primul submarin fu lăsat În urmă. Se Întrebă ce se Întâmpla, dar Își dădu seama că de fapt nu-i păsa. Era prea obosit. Era mult mai curios să afle gustul prăjiturii, așa că privi În jos. Prăjitura nu mai era acolo: rămăseseră doar câteva firimituri. „Ce obosit pot să fiu“, Își zise el. Își Întinse picioarele pe măsuța de cafea și-și sprijini capul de căptușeala răcoroasă a peretelui. Probabil că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dispărând În apa Întunecată. Primul submarin fu lăsat În urmă. Se Întrebă ce se Întâmpla, dar Își dădu seama că de fapt nu-i păsa. Era prea obosit. Era mult mai curios să afle gustul prăjiturii, așa că privi În jos. Prăjitura nu mai era acolo: rămăseseră doar câteva firimituri. „Ce obosit pot să fiu“, Își zise el. Își Întinse picioarele pe măsuța de cafea și-și sprijini capul de căptușeala răcoroasă a peretelui. Probabil că-l furase somnul o vreme, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reaprindea. Se Întrebă ce se Întâmplă când cineva sforăie. „Cine a proiectat toate astea? se Întrebă el. Oare inginerii și proiectanții Marinei Militare au luat sforăitul În calcul? Există și un senzor pentru sforăit?“ Simți nevoia să mai mănânce niște prăjitură. Se ridică și se Îndreptă către bucătărie. Lipseau mai multe bucăți de prăjitură. El le mâncase oare? Nu era sigur: nu-și putea aminti. O groază de benzi video, spuse Beth. Norman se Întoarse, surprins. — Da, spuse Tina. Înregistrăm tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
astea? se Întrebă el. Oare inginerii și proiectanții Marinei Militare au luat sforăitul În calcul? Există și un senzor pentru sforăit?“ Simți nevoia să mai mănânce niște prăjitură. Se ridică și se Îndreptă către bucătărie. Lipseau mai multe bucăți de prăjitură. El le mâncase oare? Nu era sigur: nu-și putea aminti. O groază de benzi video, spuse Beth. Norman se Întoarse, surprins. — Da, spuse Tina. Înregistrăm tot ce se Întâmplă În acest habitat. O să fie o mulțime de materiale Înregistrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Întoarse, surprins. — Da, spuse Tina. Înregistrăm tot ce se Întâmplă În acest habitat. O să fie o mulțime de materiale Înregistrate. Chiar deasupra capului său se afla un monitor. Pe ecran, Beth și Tina, așezate lângă consola de comunicații, mâncau prăjitură. „Aha, Își zise el. lată unde a dispărut prăjitura.“ — La fiecare douăsprezece ore benzile sunt transferate pe submarin, spuse Tina. — De ce? Întrebă Beth. Pentru că, dacă se-ntâmplă ceva aici, submarinul se duce În mod automat la suprafață. — Ah, minunat! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Întâmplă În acest habitat. O să fie o mulțime de materiale Înregistrate. Chiar deasupra capului său se afla un monitor. Pe ecran, Beth și Tina, așezate lângă consola de comunicații, mâncau prăjitură. „Aha, Își zise el. lată unde a dispărut prăjitura.“ — La fiecare douăsprezece ore benzile sunt transferate pe submarin, spuse Tina. — De ce? Întrebă Beth. Pentru că, dacă se-ntâmplă ceva aici, submarinul se duce În mod automat la suprafață. — Ah, minunat! exclamă Beth. Mi s-a luat o piatră de pe inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
piatră de pe inimă. Unde este doctorul Fielding acum? — A renunțat la sferă și s-a deplasat, Împreună cu Edmunds, În cabina principală de pilotaj, răspunse Tina. Norman privea atent la monitor. Tina ieși din imagine. Beth, cu spatele la camera video, Își mânca prăjitura. Pe monitorul din spatele ei se putea vedea clar sfera strălucitoare. „Monitoare În care se văd alte monitoare, Își spuse el. Cei de la Marina Militară, care În cele din urmă vor analiza acest material, or s-o ia razna“. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
strălucitoare. „Monitoare În care se văd alte monitoare, Își spuse el. Cei de la Marina Militară, care În cele din urmă vor analiza acest material, or s-o ia razna“. Crezi că vor deschide vreodată sfera? Întrebă Tina. Beth Își mesteca prăjitura: — Poate. Nu știu. Și, spre groaza sa, Norman văzu pe monitorul din spatele lui Beth că ușa sferei se deschidea, alunecând ușor și dezvăluind Întunericul dinăuntru. DESCHIS Celorlalți trebuie să li se fi părut că Înnebunise când, după ce alergă prin sasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înnebunise când, după ce alergă prin sasul ce dădea În cilindrul D, năvăli pe scara Îngustă ce ducea la nivelul superior, urlând: — S-a deschis! S-a deschis! Ajunse la consola de comunicații exact când Beth Își ștergea ultimele firimituri de prăjitură de pe buze. Își puse furculița pe masă: — Ce s-a deschis? — Sfera! Beth se răsuci În scaun. Tina alergă de la raftul de videorecordere. Amândouă priveau monitorul din spatele lui Beth. Se lăsă o liniște apăsătoare. — Mie mi se pare Închisă, Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de pe inimă. Unde este doctorul Fielding acum?“ Tina: „A renunțat la sferă și s-a deplasat, Împreună cu Edmunds, În cabina principală de pilotaj.“ Pe ecran, Tina ieși din imagine. Beth, rămasă singură, În fotoliu și cu spatele la camera video, Își mânca prăjitura. Apoi, Tina spuse: „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“ Beth, mestecându-și prăjitura: „Poate. Nu știu.“ O pauză scurtă, apoi pe monitorul din spatele lui Beth ușa sferei se deschise, alunecând lateral. — Hei! S-a deschis! — Lasă banda să meargă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
s-a deplasat, Împreună cu Edmunds, În cabina principală de pilotaj.“ Pe ecran, Tina ieși din imagine. Beth, rămasă singură, În fotoliu și cu spatele la camera video, Își mânca prăjitura. Apoi, Tina spuse: „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“ Beth, mestecându-și prăjitura: „Poate. Nu știu.“ O pauză scurtă, apoi pe monitorul din spatele lui Beth ușa sferei se deschise, alunecând lateral. — Hei! S-a deschis! — Lasă banda să meargă. Pe ecran, Beth nu observase monitorul. Tina, Încă În afara imaginii, spuse: „Mă sperie.“ Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry e tot Înăuntru? Întrebă Norman. — Da, spuse Beth. — De cât timp? Ceva mai mult de o oră, spuse ea, privind consolele. — Am dormit numai o oră? — Mda. Sunt lihnit! spuse Norman și se duse În sala de mese. Din prăjitură nu mai rămăsese nimic. Tocmai căuta altceva de mâncare când apăru Beth. — Norman, nu știu ce să fac, spuse ea Încruntându-se. — În legătură cu ce? — Ăștia ne mint. — Care „ăștia“? — Barnes. Marina. Toți. Totul e aranjat, Norman. — Haide, Beth, fără conspirații acum. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse: — Alarma noastră computerizată are o mulțime de senzori periferici, doctore Johnson. Câteodată se mai defectează. Nu putem face prea mult În privința asta. Norman dădu din cap și se duse În Cilindrul E, În bucătărie. Levy pregătise pentru cină o prăjitură cu căpșuni, dar nimeni n-o mâncase din pricina accidentului lui Edmunds. Era sigur că se afla tot acolo, dar, nemaigăsind-o, se simți frustrat. Deschise ușile bufetului și le trânti la loc. La fel procedă și cu ușa frigiderului. . „Liniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stați aici cât doriți, dar, la Întoarcere. e necesară o decompresie de patru zile. Și, credeți-mă, acest habitat este mult mai primitor decât camera de decompresie. Așa că profitați cât puteți. „Profitați cât puteți! Dumnezeule mare și bun! Cred că prăjitura aia cu căpșuni mi-ar face bine. Dar unde-o fi Levy?“ Se duse În Cilindrul D. — Unde e Levy? — Habar n-am, spuse Tina. Pe-aici, pe undeva. Poate că doarme. — Nimeni nu putea să mai doarmă cu alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
panourile din spate ale computerului, spuse: Domnule doctor, sunteți cumva dintre aceia care simt nevoia să știe tot timpul unde se află ceilalți? — Nu, bineînțeles că nu! — Atunci, care-i necazul cu Levy, domnule? — Voiam doar să știu unde e prăjitura cu căpșuni. — S-a dus, Îl lămuri Fletcher cu promptitudine. După ce ne-am Îndeplinit Îndatoririle funerare, eu și căpitanul Barnes ne-am așezat la masă și am mâncat-o Într-o clipită. — Poate că Rose o să mai facă alta, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a Tinei spunând: „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“ „Poate. Nu știu“, răspunse Beth. „Mă sperie“. În laborator Beth, aplecată peste consolă, urmărea imaginea Înregistrată pe bandă. — Tot la ăsta ai rămas? Întrebă Norman. — Mda. Pe monitor, Beth Își termina prăjitura, spunând: „Nu cred că ai vreun motiv să fii speriată“. „Este necunoscutul“. „Desigur, dar un lucru necunoscut este mai degrabă inexplicabil decât periculos sau Înfricoșător“. — Faimoasa replică finală, spuse Beth, privindu-și imaginea de pe ecran. — La vremea aceea a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aparat. O luă, o introduse În fantă și porni aparatul. „De ce te mai uiți la ea acum? “ Își zise. „Nu faci decât să Întârzii. Pierzi timpul.“ Ecranul se lumină și așteptă să vadă imaginea familiară a lui Beth mâncând din prăjitură, cu spatele la monitor. Ei, dar asta era o altă bandă! Era o Înregistrare direct de pe monitorul care prezenta sfera strălucitoare. O privi câteva secunde, dar nu se Întâmplă nimic. Doar sfera. Lustruită, perfectă, imobilă. O mai privi o vreme, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
n-avea la dispoziție acea bandă. Dar o văzuse și el de mai multe ori și probabil că ar putea să o reconstituie, derulând-o În minte. Cum fusese? Își reaminti scena: Beth și Tina mâncând câte o felie de prăjitură. Apoi Tina spusese ceva despre depozitarea benzilor În submarin. Iar Beth Îi replicase ceva. Pe urmă Tina ieșise din cadru, dar spusese: „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“, iar Beth Îi răspunsese: „Poate. Nu știu“. Moment În care sfera se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
făcut acasă cu fetița mea. Ea deja știe să facă și... Atunci vreau și eu una... Fetița este cofetar? Ha, ha, ha! Nu este cofetar, Alesia. A învățat cu mine, dar nici eu nu sunt cofetar. Mămicile știu să facă prăjituri în casă... Așa, ca mama ta. Pe mine nu m-a învățat. Eu sunt mică, a zis mama... Când mă fac mare, rămân cu tata. Vreau să mă fac pădurar... Ionuț a tăcut tot timpul. Era înciudat că nu văzuse
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Anca s-au dus la părinții lor, dar au promis Mariei și lui Ionuț că se vor mai juca și vor povesti mai târziu. Alesia a trecut pe lângă ei și le-a zâmbit. Nu putea vorbi. Avea gurița plină de prăjituri și mai avea și în mână câteva, într un șervețel. Era tare fericită. S-a îndepărtat pe o potecuță în pădure, numai ea știind unde. „Dacă e tatăl ei pădurar, ia arătat toate potecile”, medita Ionuț. Au mâncat salată de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o mahmureală cumplită, înconjurată de farfurii jegoase, în mijlocul unei bucătării care arăta ca un câmp de bătălie era mult prea groaznic. Dar știți și voi cum e. Seara ajunsese la final, masa era încărcată cu farfurii pe jumătate pline cu prăjituri topite, pe care eu le abandonasem. Mai mult sau mai puțin. Trebuie să adaug, în apărarea mea, că până în acest punct eram, în general, o gazdă model, având grijă în permanență de invitați, transportând farfurii, mâncare, tacâmuri de la și către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în timp ce soțul mergea în căutarea prăzii. Iar dacă soțul era gata ca pe lângă capturarea prăzii să mai împartă cu mine și treburile gospodărești, atunci era cu-atât mai bine. Presupun că nu voiam altceva decât să am parte de toată prăjitura și s-o și mănânc. În fond, ce altceva puteai să faci cu prăjitura? S-o pui în ramă? S-o folosești în loc de bere? S-o pui în bucătărie, în dulap, ca să miroasă frumos? Asta cred că e una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prăzii să mai împartă cu mine și treburile gospodărești, atunci era cu-atât mai bine. Presupun că nu voiam altceva decât să am parte de toată prăjitura și s-o și mănânc. În fond, ce altceva puteai să faci cu prăjitura? S-o pui în ramă? S-o folosești în loc de bere? S-o pui în bucătărie, în dulap, ca să miroasă frumos? Asta cred că e una dintre propozițiile cele mai cretine pe care le-am auzit vreodată. Cum o să ne separăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o femeie modernă. Știam foarte bine că să te duci în casa unui bărbat, atunci când toți ceilalți locatari erau absenți, și să accepți să ți se pregătească cina însemna că ți se oferea mai mult decât friptură de porc și prăjitură Pădurea Neagră. Grozav, m-am gândit. Nu-mi venea să cred ce noroc aveam. Da, Adam, sună minunat! Așa că am stabilit o oră pentru duminică seara. Adam ne-a condus pe mine și pe Kate până la mașină, apoi amândouă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]