2,230 matches
-
seninătății, băiatul simți în mână arsura brațării ei. Ochiul unui ciclon rămâne senin. Când o privi, pupilele femeii nu-i reflectară defel imaginea pentru că le lipsea întunericul strict privat de pe fund. Compacți, irișii azurii erau două picături gemene de depărtare prelinse mirabil în dimensiunea tangibilului. Posesoarea lor se jenă cochet de propria-i dezlănțuire pasională asupra unui necunoscut; întrezărise prin el o ieșire nesperată din lumea ei, însă până să ajungă realmente la ea mai era, probabil, drum lung și ocolit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
hotel, pe Benjamin Franklin. Al treilea, și cel mai important - serviciul la hotel Lido era ireproșabil. O singură neplăcere a întunecat acele șederi la Lido. Uneori, în zori de zi, se auzeau niște uși trântite cu nesimțire. Prin ele se prelingeau târfe aproape de lux și domni cu false aere de gentlemeni. Într-o dimineață, am dat nas în nas cu unul din indivizii care trânteau ușile în neștire. Odată aflat în lift, a trântit cu voinicie o ditamai flegma pe podeaua
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
nostru și despre viața minerilor. Firește, N-a făcut-o atunci, nu era momentul potrivit pentru istorisiri, dar altădată mi-a repetat ceea ce știam. Că satul se numea Lăboaia, așezat între munți, pe apa Trotușului, că prin mijlocul lui se prelinge șoseaua națională și calea ferată, că avea avantajul încă de pe atunci să fie iluminat electric, că minerii aveau case frumoase care asigurau aceeași înfățișare și satului. Într-adevăr, casele, le știam și eu, erau frumo ase, viu colorate, acoperite cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ele să se adune alta. Că așa este după ploaie, ea nu mai curge de sus, dar vine de pe acoperiș și din pomii care se lasă deasupra casei, în casă... Avea mama și alte griji, nu doar apa care se prelingea din draniță, din crăpăturile ei. Avea și de achitat impozitele că ajunseseră la soroc. Iar perceptorul nu aștepta pe cel sărac sau pe mijlociul din ei, a stfel a fost, așa a rămas. Punea sechestru, venea și ridica bunurile din
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
bătrîn, urît sau frumos, senin sau încordat al organistului aplecat deasupra clapelor... În clipa asta, Apusenii se estompează, liniștea se sparge în mii de cioburi și imagini șterse de trecerea timpului, acompaniate de acorduri impresionante de orgă încep să se prelingă pe creste. Și iată-mă în fața afișului care anunță că, duminică, la orele 17,30. Pierre Cochereau cîntă la orgă, la Notre Dame. Cîntă pentru toată lumea, concertează gratuit, dăruiește arta sa dumnezeiască oricui ar vrea să-l asculte. Doamne! Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu mai contează. În clipa de față... nu mai este pic de loc! Totul pare neîncăpător și acea mare de oameni pare să cuprindă o lume. Încerc să mă strecor. Încalec trupurile înghesuite pe dalele de piatră ale pardoselii, mă preling printre cele rămase în picioare, spectacolul este halucinant și încerc să mă regăsesc. Ce caut eu aici cu bietul, absurdul meu costumaș de gală? Puteam veni îmbrăcată oricum, și în pînză de sac, doar să fi venit cu mult, mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
uită măcar o vreme și pentru că în fine să înțeleagă prin ce chinuri sufletești trece ea, cât îi va lipsi întreaga lui ființă și cât de dureroasă va fi viața fără el. Lui însă i-au picurat involuntar lacrimi mari, prelingându-i-se lin pe obraji. Ea era în sfârșit mulțumită...se simțea acum mai puternică pentru că știuse să-și înnăbușe la timp sentimentele, nu schițase nici cea mai mica părere de rău...Era deci puternică, era stăpâna încă pe mintea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat În litera un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful În ulcica izbita de pământ. În vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor, Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la ,,Flaut tenebra” ”. rieteniile și Împrejurările vieții nasc amintiri. După plecarea lui Malin ele au sporit și mai mult. Iar familia le-a conservat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dorință de afirmare, care și-a stimat și venerat înaintașii, a iubit copiii și florile, cărora le-a dedicat numeroase pagini. ION GUGIUMAN - GEOGRAF UMANIST Corneliu Iațu Departamentul de Geografie Universitatea „Al. I. Cuza” Iași Așa cum Busuioaca de Bohotin se prelinge agale printre colinele domoale și pasionale ale Hușilor, stârnind priviri admirative celor care adăstează prin aceste locuri, tot așa și profesorul Ion Gugiuman a lăsat urmele trecerii sale prin această lume, referințele sale majore ținând de unduirile și gândurile oamenilor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Moldovei dintre Siret și Nistru, dar chiar în cuprinsul întregii Românii: la Sud și la Vest se întind ca o ramă înaltă și împădurită dealurile Alistarului, Pleșului și Dobrinei, a căror altitudine variază între 250-350 m. Aceleași dealuri înalte se preling și-nspre Nord, însă mult despădurite. Spre răsărit din contră, înălțimile sunt mult mai reduse - cel mult 200 m. - prezintându-se tot sub forma unor culmi paralele de direcție NW-SE, ce merg de se sting în apa pâr(âuluiă Huși ori
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
regiunea Rădiului (Fălciuă unde apa este săracă, pădurea pâlcuită și unde vânturile ridică vara nouri groși de praf. Este de presupus apoi că și apa potabilă diferă mult între cele două regiuni. La Ciocănești și Iacobeni, unde pânza freatică se prelinge printre strate de roci metamorfice (șisturi cristaline), ori de roci sedimentare (gresii) din cuprinsul cărora dizolvă o seamă de săruri și minerale, apa potabilă are o compoziție net superioară celeia de la Rădiu, care din cauza abundenței de argile sărate are un
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
drum, unul la Radio, altul la Tipografie, celălalt și ultimul spre garsoniera sărăcăcioasă de pe "Cuza Vodă", ticsită de ziare și reviste. Micile eseuri rostite la microfon, între două strănuturi cu multe scuze față de fidelii lui ascultători, sau scrise cu cerneală prelinsă pe placa de plumb erau toată averea lui, una pe care n-ar fi dat-o pe nimic altceva. Litera și cuvântul îi păreau când petale de cireș, când aripi care-l zburau în noianul de iluzii, când licori colorate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ca negura fugărită de lumină, iar sufletul să se roage nestingherit pentru frumusețea momentului înălțător. Îmi vine în sprijin aura romantică a copacilor care e ca și veșmântul împodobit de timpul generos ce a uitat, pentru o clipă, să-și prelingă scurgerea din clepsidră. 62 Următoarele rânduri trebuie să ne dea mult de gândit: "Între nașterea gândirii omenești și mitologie (cu toate formele ei religioase) există o relație, dar această relație poate fi pur reprezentativă, mitologia pune în scenă, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui riguroase până la acribie s-au prelins într-o pânză cu dâre albastre de pix, bună de aruncat. Încă un fulger și încă un tunet îl fac pe omul nostru prins de furtună o mogâldeață totuna cu trunchiul de care se lipise. Ceasuri întregi a durat prăpădul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Eu sunt Isus», căruia i-a urmat ca o mustrare delicată un alt cuvânt: «...pe Care tu Îl persecuți!». În același moment, i-a apărut Chipul divin, strălucitor, brăzdat de linii purpurii: sângele creștinilor pe care el îi martirizase, se prelingea aici în picături grele. A fost cuprins iarăși de un fior prelungit, de un fulger de lumină: gândul la Trupul mistic al lui Cristos, Care suferă în membrele Sale. Atunci, din tainice adâncuri, a izvorât în el un izvor care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mâini ca niște clește de oțel Îi cuprinseră grumajii. „Să nu-l omor“, Își spuse Simeon. „E singurul care a fost ceva mai omenos cu mine.“ Dar mâinile lui Își făcură prea bine datoria. Omul se Înmuie ca o cârpă, prelingându-se din șa, fără să scoată un sunet. „Doamne, iartă-mă! Acum n-am timp de pocăință.“ Smulse din mâinile mortului sabia și se năpusti spre locul Încăierării. Ceilalți trei ucigași nu avură timp să vadă ce se petrecuse sub
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atât mai bine...“ Închise ochii așteptând să-și dea duhul. Aripa liniștitoare a morții Însă nu venea. În locul ei, auzi un suspin slab ca o părere și deschise ochii. Atunci observă că din palma cavale rului care zăcea alături se prelingea un firi șor subțire de sânge. „Dumnezeule! Omul n-a murit. E Încă viu. și eu, care aiurez aici În loc să-l ajut. Poate că mai scapă...“ Simeon Încercă să-și uite durerea care-l copleșea și Încercă să se ridice
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
parte, de sub un morman de paie, unde, legat cu lanțuri de un stâlp, zăcea, Însângerat și cu căluș În gură, Neidhard, stăpânul conacului. Îl dezlegară și-i șterseră sângele de pe fața tumefiată și stropită cu noroi. Lacrimi grele i se prelingeau din ochi. Abia mișcându-și membrele Îndurerate, bătrânul castelan se Închină În fața stăpânului: — Mărite stăpâne, iartă-mă. N-am cunoscut gândurile mișelești ale trădătorilor. Mă rugaseră să-i adăpostesc pentru a putea face În fața Măriilor Voastre un nou jurământ de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
încât creierul, neștiind cum să mă protejeze mai repede și mai eficient de durerea atroce care îmi sfâșiase carnea, a ordonat vezicii urinare o contracție urgentă, binefăcătoare și instantaneu pantalonii mi-au fost inundați de un lichid călduț care se prelingea pe fusele picioarelor mele până în pantofi, abătându-mi astfel atenția printr-un joc al materiei cenușii de la adevărata durere. Administrarea unei corecții corporale de o brutalitate inimaginabilă ne-a oripilat. Mă gândesc pe bună dreptate cum a fost posibilă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gemuleț pentru a-și face elan, apoi a proiectat-o cu forță spre gratii. Mișcarea a fost inteligent gândită și corect executată, însă din nefericire rețeaua de vergele era prea deasă, așa că o parte din materia aflată în recipient se prelingea încet, de pe vergele, pe peretele de scândură al vagonului spre dușumea. Un miros acrișor-dulceag s-a făcut simțit în imediata noastră apropiere. Nu-i nimic, Mircea, nu-i nimic. Lasă, nu fi supărat. Nu e vina ta, nu se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tot mai greu fără tine, iar copiii întreabă mereu unde ești și de ce nu vii acasă... Dragul meu Vasilică, dragul meu soț, noapte bună, noapte bună! N-a mai putut rezista: șuvoaie de lacrimi amare îi inundau ochii și se prelingeau, fierbinți, pe obrajii care nu mai erau tineri și începuseră să aibă crestături, riduri și șănțulețe, reflectând pregnant uzura fizică intensă, violentă și prematură a unei femei încolțite de necazurile și nevoile cotidiene. ...Of, mama, mama, mama! Ce milă mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
început ploile, loboda, știrul, pirul și alte plante cu rădăcini puternice aduceau picăturile de apă până în interiorul bordeiului. Noaptea, în timp ce dormeam, picăturile de apă cădeau pe noi, ne udau și ne trezeau din somn. Nu aveam ce face. Picăturile se prelingeau pe scheletul de lemn al bordeiului, lăsându-și încărcătura lichidă la intervale neregulate și în locuri diferite, în funcție de intensitatea ploii din exterior și de meandrele vântului, așa că ne simțeam neputincioși în fața unor asemenea atacuri. Bordeiul era plin de iarbă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
strânsese un grup de studenți în jurul unei țigări de marijuana, pasând-o de la unul la altul, iar alt grup se târa în jurul pietrelor de mormânt, urmărindu-se unii pe alții. Deasupra pietrelor de mormânt am văzut desenul lunii, lumina selenară prelingându-se pe câmp, iar dinspre pădure se revărsa spre noi un văl de ceață. Mi-a venit pe loc chef să trag o linie masivă, ca apoi să mă alătur lor, dar chiar atunci ceva pâlpâi în spatele meu, apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doctoriței Kim, pe eșecul meu de a-mi găsi blugii cu rămășițele de coca din noaptea trecută, pe frustrările sexuale, pe băiatul care mă mințise la birou după-masă. Și am văzut iarăși mașina. Acel 450 SL de culoare crem se prelinse pe Elsinore Lane, oprindu-se pe Bedford Street. Mă uitam la ea neajutorat, cum stătea acolo, în relenti, încercând să decid cum aș putea merge săptămâna viitoare la Los Angeles. Cei opt adulți, înaintând perechi-perechi pe trotuar, se apropiau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e foarte grijuliu și bine organizat, adică a mers într-atât de departe, încât le-a localizat pe acele persoane - victimele - cu nume similare și cu ocupații similare, dacă nu chiar identice. Mă lua cu friguri. Greața începu să se prelingă în mine. - Vă bateți joc de mine. E o glumă, nu? - Nu mai e o simplă ipoteză, domnule Ellis, e tot ce spuse Kimball, ca și cum ar fi avertizat pe cineva. - Aveți vreun indiciu? Kimball oftă iarăși. - Cel mai mare obstacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]