8,770 matches
-
ceea ce înseamnă că Platon ar propune aici o specialitate a tuturor specialităților, care să revină filosofului. Acesta pare a fi spațiul logic pe care el îl rezervă filosofului în Republica: un substitut al ființei cetății realizat prin știința lui, ceea ce probează, în fond, funcționalitatea primatului lui a ști asupra lui a fi. * Am propus în cele de mai sus o interpretare a construcției politice platoniciene pornind de la o problemă expusă în dialogul Hippias minor și de la două personaje al căror prototip
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
său algoritm de proliferare mecanică...”. Faptul că Aristotel avea câștig de cauză în urma „procesului” intentat Ideilor reprezintă, la limită, un simptom al opțiunii modernilor. În mod cert „modernitatea gândește juridic”. Or, Ideile nu au fost concepute de Platon pentru a proba ele însele ceva anume, ci în calitate de entități matriceale menite să ocazioneze concretizări probatorii. Ideile erau atât de reale pentru Platon tocmai pentru că se sustrăgeau constant impreciziei dynamis-ului lumii cotidiene.) E de la sine înțeles pentru ce modernitatea (ca exigență procedurală) a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ele constrâng rațiunea la antinomie și revelează ca să zicem așa, printr-o intuiție vizionară a sufletului pe care antichitatea greacă o cunoștea bine: mitul”. Că Platon a fost o lungă perioadă de timp interpretat prin matematizare excesivă e ușor de probat. Ideile au apărut multor comentatori ca fiind similare propozițiilor matematice cu justificarea că locul supracelest este prin definiție aspațial. Ceea ce rămâne în genere acceptat este faptul că o dată cu Parmenide, Sofistul, Politicul și Timaios se constată o atenuare a teoriei Ideilor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Concluziile unor investigații independente una de alta (Douvan, E., ș.a., 1966; Offer, D., ș.a., 1975; Rutter, M., 1980) au indicat faptul că, în realitate, trăirea acestei vârste este mai puțin alarmantă decât stereotipul ce i se atribuie. Majoritatea subiecților au probat un traseu evolutiv în limitele crizelor normale ale vârstei Ă față de problematica sexualității, a raporturilor cu părinții sau cu vârstnicii Ă, fără perturbări sau tumult emoțional. Raportul celor ce reclamă probleme este, conform rezultatelor lui Offer, de 1 la 5
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pe copii în termenii apartenenței lor la o categorie socio-economică și, mai mult, să stabilească trăsăturile de personalitate ale lor relevante în situațiile educative pe baza acestei apartenențe. Un studiu al lui Seligman și al colaboratorilor săi din 1972 a probat această stare de lucruri. Cercetătorii au prezentat unui grup de profesori, spre evaluare, înregistrări ale lecturării unui fragment de proză cu voce tare, compuneri și desene aparținând unor băieți de 9 ani, din care o parte erau elevi la o
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ideal rămâne încă un mister. Robert Michels, Le Partis politiques. Essai sur les tendances oligarchiques des démocraties, traducere franceză, Flammarion, Paris, 1914, pp. 300-301 (ediția în limba germană: 1911). Seymour Lipset și „cazul deviant” Cea mai bună modalitate de a proba valabilitatea teoriei oligarhiei și de a vedea dacă ea duce sau nu la o „lege” cu validitate universală este aceea de a încerca să verificăm sau să infirmăm caracterul inevitabil pe care Michels îl atribuie oligarhizării. Majoritatea organizațiilor sau a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lui.” (N. Iorga) Mai mult chiar, ai nevoie de remușcările lui, altfel te va Înțelege, dar nu va regreta: „Canaliile nu roșesc” (Emil Cioran). * „Unii filosofi zic: morala se poate explica, prin urmare ea nu există.” (N. Iorga) „Morala” se probează, se știe, În fapte, nu În vorbe: cu cît Îți justifici, de exemplu, mai mult o „greșeală”, cu atît devii mai Înclinat să crezi mai puțin că este o greșeală. * „Este lipsă de dreaptă cugetare cînd cineva, pentru a se
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să se complimenteze reciproc cu astfel de laude. * „Cel care nu se crede prea mare, valorează mai mult decît crede.” (J.W. Goethe) A putea fi conștient de limitele tale psihologice, Înseamnă, În fond, a avea simțul măsurii, Înseamnă a proba bun-simț: „Să avem de partea noastră adevărul, iată secretul elocinței și al virtuții, iată autoritatea morală” (H.F. Amiel). * Este interesantă explicația dată de H. de Balzac nevoii pe care o simt unii oameni de a fi flatați: „SÎnt oameni care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
trădării sale. „E mai ușor să pari vrednic de funcția pe care nu ai căpătat-o, decît de cele pe care le Îndeplinești.” (La Rochefoucauld) E mai ușor firește, să Îndreptățești speranțe, să creezi iluzii prin promisiunile făcute, decît să probezi efectiv unele calități sufletești. De aici și proverbul: „La pomul lăudat să nu mergi cu carul”. * „Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang Înalt din pricina acelorași cusururi care Îi ajutaseră să se cațere acolo.” (La Bruyère) Faptul acesta nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ales de Dumnezeu Înseamnă a fi părăsit de el.” (Simone Weil) Este, fără Îndoială, o părăsire motivată de Încredere, singura care asigură evoluția psihologică a omului: cînd manifești Încredere În cineva, acesta se simte obligat În forul lui interior să probeze faptul că este În stare să-și țină În frîu nu numai dorințele, ci și iscusințele. * „Omul nu are prieten mai bun și dușman mai rău decît pe sine.” (J. Lubbock) Pentru că „eul” propriu Îți primește cu generozitate și discreție
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
poate fi dovada dorinței celui În cauză de a se pune bine cu toată lumea, adică de a evita o responsabilitate a „atitudinii”. „Jumătatea e mai mai mare ca Întregul.” (paradox cu origine necunoscută) Fără Îndoială că valabilitatea acestui paradox se probează În probleme ale vieții sufletești: de ex. cel care-și consumă dintr-odată Întreaga energie și calitățile, mizînd pe o singură carte, este adesea În inferioritate față de cel care acționează cu prudență, rezervîndu-și jumătate din forțe pentru o eventuală nouă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
va evalua ulterior sensul adevărat al atitudinii pe care am avut-o față de ea, și va Încerca apoi să ne imite În viitor. * „În aproape toate lucrurile, calea de mijloc este cea mai bună.” (Cicero) Însă este foarte greu să probezi un „simț al măsurii” mai ales cînd este vorba de propriile stări sau Însușiri sufletești: cînd de exemplu, nu avem puterea de a respinge o laudă prea mare adresată nouă, ar trebui să avem cel puțin bunul-simț de a ne
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înțeles, el exprimă mai mult o contradicție. * „Hainele Îl acoperă și-l descoperă pe om.” (Miguel de Cervantes) Doar În puține cazuri, „vestimentația” este În acord cu interiorul sufletesc al celui care o poartă: uneori maschează acest interior, trebuind să probăm perspicacitate intuitivă pentru a ne da seama, de exemplu, că sub haine ponosite se poate ascunde o inimă onestă, curată; alteori, o costumație elegantă poate ascunde un suflet ipocrit, ranchiunos sau pervers. * „Este o nedreptate foarte mare de a pune
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai ales atunci cînd „recunoșterea” este expresia dorinței de a te schimba În bine, de a retrăi În pace cu tine Însuți. * „Singura spovedanie sinceră este cea pe care o facem indirect - vorbind despre ceilalți.” (Emil Cioran) Adevăratul „caracter” se probează prin puterea recunoașterii meritelor altora. De această capacitate se leagă, apoi, cea a recunoștinței. * „Nu există pentru om decît o singură nenorocire adevărată: nenorocirea de a se găsi vinovat și de-a avea ceva să-și reproșeze.” (La Bruyère) Însă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dispune de toate mijloacele, cele mai bune, dar și cele mai rele, pentru a ieși din încurcătură: mărturii false, minciuni, mitomanie, neadevăruri, tăgăduieli, deformări ale adevărului, fabulații. în fața tupeului mincinosului, individul de bună-credință e pierdut: dacă vinovăția nu a fost probată și nimic nu-l acuză temeinic pe vinovat, justiția nu dispune de mijloacele de a-i face dreptate. Apelarea la mărturii - o garanție teoretică a priori - antrenează la rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la toate testele. Dacă se folosesc mai multe metode de selecție, respectiv mai multe „obstacole” în procedura de selecție, atunci candidații trebuie să depășească standardul minim la fiecare etapă de selecție. De exemplu, un vânzător de calculatoare ar trebui să probeze anumite cunoștințe, abilități și deprinderi pentru a avea succes în acel post. O cerință evidentă presupune cunoașterea principiilor informaticii. Media la informatică din facultate poate servi drept indicator al specificațiilor postului și solicitantul ar putea trece și acest obstacol. O
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
pătrunde până la fund; În primul caz, nu Îl lovește decât pe editor, iar În al doilea, Îi face un serviciu publicului.” Poziție de altminteri cu precădere mobilă, ceea ce face valoarea unei cărți este reportat la cea a autorului său. Lucien probează această experiență pe pielea lui, căci, imediat ce Dauriat citește articolul despe cartea lui Nathan, el nu Întîmpină nici o greutate În a-l face să-i accepte culegerea de poezii, librarul mergând chiar la el acasă ca să-i propună să semneze
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
chiar situația dramatică a sacrificării frumosului interior: „Vai de omul cel urât, nici la moară n-are rând”.) Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoțietc " Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție" Femeia curată se cunoaște după hainele bărbatului. (Adevăratul caracter se probează după disponibilitatea pe care o avem de a face, și pentru aproapele, ceea ce vrem să facem cât mai bine pentru noi Înșine.) Apa trece, pietrele rămân. (Dezamăgirile și momentele de restriște trec o dată cu Împrejurările și cu oamenii care le-au
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ar fi, de exemplu, „punctualitatea”, nu este suficient să fie Înțeleasă și privită ca utilă; dacă n-o transformăm Într-o deprindere de viață, o vom resimți ca pe o povară ori de câte ori situațiile de viață ne vor pretinde să o probăm.) „Obișnuința nu numai că ușurează munca, dar creează și capacitățile pentru ea.” (Democrit) Obișnuința este a doua natură. (Iată câteva exemple care ilustrează faptul că obișnuința stabilizată poate crea un nou mod de viață: „S-a Învățat dezbrăcat și i-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ascunde defectele; ba mai mult, ți le laudă, ca să te simți cât mai bine cu ele: „Palma primită de la prieten e mai grea decât cea de la dușman”.) Nu există prieten decât la vreme de restriște. (Calitatea sufletească a prietenului se probează, bineînțeles, În situații de impas: „Când Îmi merge bine,/ Toți Îs cu mine;/ Când Îmi merge rău,/ Rămân numai eu”.) Mai presus decât prietenia nu poate fi decât adevărul. De aceea, celui care este gata să-și sacrifice prietenia, pentru
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
decât i se cuvine vrea mai mult decât i se permite”.) Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala. (Este un Îndemn la discreție, de fapt la bunul-simț ce caracterizează doar nivelurile Înalte ale personalității. Cei care nu-l probează Își atrag, desigur, multe necazuri, Își creează singuri probleme: „Dacă faci ce nu trebuie, va trebuie să auzi ce nu vrei”.) Fii atent cum legi, ca să poți dezlega. Când obiectivele sau deciziile unei acțiuni nu sunt corect formulate, nu poți
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Este cel puțin necuviincios să manifești pretenții asupra calității activității sau comportamentului cuiva, mai Înainte de a-ți fi precizat exigențele față de propria persoană. Μ Când personalitatea noastră cuprinde potențialități valorice de necontestat, avem obligația nu numai de a le proba prin fapte, ci și de a admite dreptul celor din jur de a manifesta un anumit nivel de exigențe față de calitatea acțiunilor noastre. Μ Pasivitatea În Împrejurări când ar trebui și când ai putea să iei o atitudine fermă, pentru
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
seamă, căci micul bulgăre de pământ pe care Îl sfărâmi a fost poate ochiul visător al unui adolescent”. Μ Unii oameni socot că e suficient să-și dovedească credința doar la zile mari; alții simt, În schimb, nevoia să-și probeze credința În faptele mărunte de fiecare zi. Μ Iertarea este, prin excelență, un fenomen de percepție individuală, dovedit de faptul că, pentru cel care nu este deloc convins În forul său interior că este Îndreptățit să o merite, ea nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a sublinia necesitatea creării unui mediu de muncă care să contribuie la creșterea nivelului de satisfacție a angajaților. Astfel, în urma analizei și interpretării datelor studiului de față, am ajuns la următoarele concluzii: Prima ipoteză de lucru a studiului a fost probată prin calcularea coeficientului de corelație Pearson între politicile de personal aplicate la cele două tipuri de companii (C1 și C2) și indicele de conflict din cele două grupuri de subiecți, reieșind faptul că între cele două variabile există o corelație
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
grupuri de subiecți, reieșind faptul că între cele două variabile există o corelație semnificativă, în sensul că politicile de personal adecvate se asociază cu un indice de conflict scăzut și invers. Ipotezele specifice 2 și 3 au fost de asemenea probate prin calcularea coeficientului de corelație Pearson între politicile de personal implementate la cele două tipuri de companii și stilurile de abordare a situațiilor conflictuale, respectiv evitare, forțare, aplanare, compromis și cooperare. Rezultatele au indicat o corelație semnificativă, pe de o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]