2,819 matches
-
dirijabilul băutor de neant! La setea de noi a întunecatului orizont vom răspunde, la rându-ne, cu o sete propulsoare în traversul, sau chiar contra, curentului. Adevărata arhitectură e hidraulică, arhimedică. Cum nimeni nu găsi de cuviință să comenteze sibilinica profeție a lui Rudi, discuția trecu prudent pe lângă ea. − Ba tocmai! Ne urmăm fidel vocația amenajând viitorului un spațiu de cazare. Văd în cort cheia lui: o societate în perpetuă mișcare, flexibilizată la sânge, s-ar regăsi mai bine în confortul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
seamă, obligate să facă anticameră, o serie de crize ar trece, poate, de la sine; pur și simplu puterea lor de constrângere s-ar uza cu timpul. Ieșirea dintr-o epocă se propulsează tocmai prin isteria stârnită de sfârșitul ei imaginar. Profeția sfârșitului se împlinește numai pentru că e luată în serios. Atunci Ian se lansă într-una din explorările sale favorite: − E drept că suntem o civilizație a nerăbdării, definită de impetuozitatea juvenilă a unui Alexandru Macedon. Uite, multă vreme chinezii n-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Când vorbim de mulțimi, vorbim de credințe, mituri, religie, ideologie și politică. Am desprins propoziția de mai sus dintr-un tratat de psihologie socială. În 1895, Gustave Le Bon descria „starea de mulțime” care modifică sufletul individului. El formula o profeție, prevedea că elitele vor ceda presiunii numărului, vor identifica un.model al mulțimii și descria forța acesteia. În cursul său de psihologie socială, la Universitatea din Iași (1931), Mihai Ralea le vorbea studenților despre mulțime ca „stare organică” formată În numele
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
e deosebit de interesantă, conf. Mäkinen, Uleåborg, vorbește despre carnea de ren și radioactivitatea. Mușchii și lichenii "acumulează multă radioactivitate". Nivelul radiațiilor a crescut destul de mult în 1961-1962 pe vremea marilor teste sovietice. Testele chinezești fără importanță practică. Mäkinen ne liniștește, profețiile catastrofice din presă sunt exagerate, nu se poate afirma despre carnea de ren că ar fi improprie consumului. Admite totuși în timpul discuțiilor că problema se va menține mulți ani. Renii continuă să consume furaje "contaminate". Se poate imagina că prin
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
fenomene (cele care intervin în opera de reparație a ADN n.n.) au jucat un mare rol în procesul de evoluție prin selecție naturală“. 3. ADN și ARN, țintele predilecte ale factorilor carcinogeni (intrinseci sau extrinseci) Cele spuse cândva ca o profeție de Sir Francis Crick, și-au găsit confirmarea în numeroase experimente, efectuate mai ales după 1990. Ideea centrală care reiese din acestea este că procesul de transformare malignă, indiferent dacă el este provocat de factori fizici, chimici sau virali, constă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
eu !/ Prin jertfă, pentru jertfă, și milă și iubire/ Mă îndârjesc în ele în ele și-a lor înfăptuire (III, p. 201). Alteori, însă, el introduce inovații importante, cum ar fi supraviețuirea Antigonei, miracol care îi permite eroinei să rostească profeția finală cu privire la destinul glorios al Atenei (V). Călcând cu exactitate pe urmele precursorilor sau abătându-se de la drumul deschis de aceștia, Victor Eftimiu are mereu în vedere tragediile eline alese drept suport al propriilor încercări dramatice. Autorul modern elimină unele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tuturor acțiunilor, pare să fie acea justificare contemporană a faptelor eroilor de care vorbea autorul în prefața sa. În tragediile cu subiect elin ale lui Victor Eftimiu, factorul uman este mai important decât acțiunea divinităților sau mecanismul implacabil al fatalității. Profeția eronată Personaj secundar, dar nu neînsemnat, în două tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui Euripide -, fata lui Priam înzestrată cu darul profeției devine protagonista piesei lui Nicolae Iorga Casandra (1931). Dramaturgul român modifică multe din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
factorul uman este mai important decât acțiunea divinităților sau mecanismul implacabil al fatalității. Profeția eronată Personaj secundar, dar nu neînsemnat, în două tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui Euripide -, fata lui Priam înzestrată cu darul profeției devine protagonista piesei lui Nicolae Iorga Casandra (1931). Dramaturgul român modifică multe din datele legendei. Dezastrul Troiei, momentul inițial al operelor antice, constituie finalul piesei moderne. Sora lui Hector nu mai ajunge captiva lui Agamemnon spre a pieri apoi sub
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care știe adevărul asupra evenimentelor viitoare fără a-l putea transmite cuiva, avertismentele ei nefiind luate în seamă de cei din jur. Scriitorul modern are în vedere consecințele unei răsturnări de situație și își imaginează ce s-ar întâmpla dacă profețiile eroinei ar fi ascultate. Înainte de a intra în palatul Atrizilor unde o așteaptă moartea, Casandra lui Eschil arată cum a dobândit darul de a cunoaște viitorul, dar nu și capacitatea de a-l influența : îndrăgită de Apolo, ea i-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o așteaptă moartea, Casandra lui Eschil arată cum a dobândit darul de a cunoaște viitorul, dar nu și capacitatea de a-l influența : îndrăgită de Apolo, ea i-a promis că va răspunde pasiunii lui dacă îi va acorda harul profeției, dar și-a încălcat făgăduința, fapt sancționat cu lipsa de ecou a prorocirilor ei (din clipa când l-am înșelat, n-a mai crezut un singur om în spusa mea [...] de mantia profețiilor Apollon însuși mă dezbracă, el, care a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pasiunii lui dacă îi va acorda harul profeției, dar și-a încălcat făgăduința, fapt sancționat cu lipsa de ecou a prorocirilor ei (din clipa când l-am înșelat, n-a mai crezut un singur om în spusa mea [...] de mantia profețiilor Apollon însuși mă dezbracă, el, care a lăsat, pe când purtam acest veșmânt, să fiu mereu batjocorită). Casandra lui Iorga asistă întâmplător la scena în care doica ei se închină la vechii zei ai cetății, abandonați când troienii au trecut la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vedenii/ Ce nu sunt de aice, ci vin din fund de-adânc/ [...] Toți veți avea/ Săgeți din cer în trupul vostru. Însoțitoarea Medonta crede că astfel de imagini vor dispărea când fata va cunoaște bucuriile iubirii : lăsa-vei în pace profeții/ Ale singurătății tale nemângâiate (II 1). Casandra simte că tânărul va dispărea în curând, ea dorindu-și ca intuițiile să nu i se adeverească : O, trecător ce-n calea-mi pustie-ai răsărit/ Ca să te duci pe urmă, perind, fără de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de a se refugia împreună într-un loc tainic : Departe de cetate să stăm acolo, singuri./ Să nu simțesc/ Nimic care asupra cetății se gătește (II 2). Vrea să aibă parte doar de bucurii simple neumbrite de mesajele viitorului, harul profeției părându-i-se, de data aceasta, o pedeapsă : De mi-i iertat și mie să fiu ca orice om,/ De trece-ngrozitoarea solie de-asupra-mi,/ Alkidamos, voinice, eu vreau cu tine-a sta (II 2). Presentimente sumbre continuă însă să o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei din jur care îi întâmpină cu neîncredere profețiile socotind-o nebună. În Agamemnon, Clitemnestra este iritată de tăcerea captivei troiene înțeleasă ca dovadă de trufie (nu mai fi semeață), de incapacitate de a comunica (vorbește-o limbă necunoscută și barbară) sau de pierdere a rațiunii ( Desigur c-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ghicitoare o cunoaștem, dar nu avem aici nevoie de profeți. El nu înțelege tâlcul aluziilor Casandrei la crimele Atrizilor (după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie în lume frica. Corul o acuză pe Casandra că e în delir (aiurezi, smintită de un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie în lume frica. Corul o acuză pe Casandra că e în delir (aiurezi, smintită de un zeu) pentru ca apoi să-i ceară socoteală cu privire la sursa ei de inspirație : Cine-ți dezvăluie aceste/ nenorociri copleșitoare,/ venite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dincolo de mare, și străină, te întâlnești mereu cu adevărul ; parcă l-ai fi văzut cu ochii. Deși admite că sunt prea de crezut oracolele ei, este derutat de cele spuse despre viitorul însângerat al casei regale din Argos : în privința celorlalte profeții rostite, mintea mea năucă iese din făgașul ei. Ajuns să o compătimească pe captivă, corifeul se miră că ea nu face nimic să împiedice propria moarte : Femeie prea nefericită și totodată prea-nțeleaptă [...] dacă știi într-adevăr ce soartă te
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zeii care n-au răspuns așteptărilor lui : Așa se-ndură zeii pe cari i-ai rugat ?/ Aceasta e iertarea ce-ai smuls-o tu cu lacrămi ?/ De aceea părăsirăm zeii noi și buni ? (V 7). Trasă la răspundere pentru neîmplinirea profeției, fata reia mesajul divin : Mi-au spus zeii atâta : „Troienii nu vor fi/ Prin voia noastră sacră cuprinși cu sabia./ Puterea noastră este aceasta”. Cuvintele sunt deslușite de doica care înțelege neputința zeilor vechi de a dejuca trădarea comisă de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Alcibiade că suportă țipetele soției de dragul copiilor dăruiți de ea la fel cum rabdă și gâgâitul gâștelor pentru că ele îi oferă ouă și pui (XVII 37). Numeroase alte informații biografice sunt preluate nemijlocit din lucrarea lui Diogenes Laertios de la profeția vrăjitorului sirian privitoare la sfârșitul năprasnic al lui Socrate (XXIV 45) la actul de acuzare cu cele trei învinuiri aduse filosofului - refuzul de a recunoaște zeii cetății, introducerea unor noi divinități și coruperea tineretului (XIX 40) - sau la încercarea lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
achita cea din urmă obligație, cocoșul datorat lui Asklepios. În majoritatea cazurilor, autorul român urmează îndeaproape modelele antice și uneori reproduce chiar cuvintele originalului. Există însă și o modificare notabilă față de sursa elină utilizată. În finalul Apologiei sale, Xenofon menționează profeția lui Socrate, confirmată ulterior, despre fiul acuzatorului său Anytos, pe care l-a sfătuit cândva să nu-și facă băiatul tăbăcar : tânărul încăpățânat și ambițios, neatras de meseria servilă a tatălui, promitea să cadă pe panta viciilor. Dumitru Solomon schimbă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
repare trecutul și vigoarea orgolioasă, unde toată lumea petrece în neștiință și în uitare, blazată, încercând să alunge gândul de la ceea ce va veni sau ar putea veni (p. 104). Cufundați într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-au condamnat vor petrece restul vieții dormind. În această lume coborând spre amurg, sătulă de ea însăși, singura apariție insolită este extravagantul Diogene, milogul, cinicul, fanfaronul, care își refuză orice confort
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oamenilor de a dobândi asigurări cu privire la ceea ce li se poate întâmpla. Oracolul de la Delphi apare ca o instituție degradată. Pythia se plânge că o doare capul, se declară incapabilă să rețină numele geografice pe care trebuie să le includă în profeții și îi cere servitorului Marcos să-i șoptească la ureche răspunsurile potrivite deoarece Apollo vorbește prea încet (I, p. 17). Cel solicitat o consolează ca pe o fetiță nevinovată care habar n-are ce se întâmplă pe lumea asta, o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
26) ; Nu te mișca. Superb. Perfect. Asta-i expresia ! Rămâi așa. (p. 29) ; Spune și tu lucruri mai generale, amețește-l cu parabole și metafore, nu intra în tactică și strategie (I, p. 30). Totul pare plasat sub semnul derizoriului, profeția e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu ar fi copilul lui Polybos și al Meropei, suveranii Corintului care l-au crescut de mic, totul se schimbă : cu vocea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acest context, cuvintele inițiale ale corului privitoare la uniunea primordială dintre Uranos și mama lui, zeița Gaia, capătă o semnificație nouă, iar concluzia corifeului se răsfrânge asupra lui Oedip : Prieteni, suntem cu toții rezultatul unui incest (I, p. 8). Confruntat cu profeția monstruoasă, eroul e cuprins de stupefacție și revoltă : Încerc să înțeleg de ce mi s-a pregătit tocmai mie crima asta (I, p. 37). Incapabilă să-i ofere alte lămuriri, ea nefiind decât gura prin care vorbește zeul (I, p. 36
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 46). Acum și-a ieșit din ritm, a rămas singură, iar în jurul ei nu mai e nimeni, nu mai e nimic (II, p. 46). Cât despre Oedip, cel care a tulburat rânduielile de la Delphi, el pune la îndoială veracitatea profeției declarând că nu a râvnit niciodată să ia locul tatălui său pe tron : Eu nu sunt făcut să fiu rege, zeii au comis o greșeală când m-au trimis să mă nasc în familia asta blestemată (II, p. 50). Înzestrat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]