5,828 matches
-
Este oare ceva mai limpede?/ Două triburi și jumătate au fost lăsate printre noi: pentru ce/ Această jumătate de trib în plus? Ca să nască martiri/ Atunci când se va porni război împotriva aleșilor săi pe pământ/ Sau, mai curând, când ceata profeților sfinți/ Se va ridica asupra acestui popor și îi va pune zăgaz,/ Ei, cei călcați în picioare de cavalerii hrănite de necuviință./ Să dobândească pacea într‑o zi, ar fi fost mai presus de înțelegerea lor!/ Aceste triburi au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o ține în puterea‑i,/ Își caută ascunziș în pământurile Boreei și și‑i adună pe ai săi./ Dar când se lovește de oastea lui Dumnezeu,/ O mânie cerească îi zdrobește pe ostașii săi,/ El însuși este prins dimpreună cu profetul său mincinos și cumplit;/ Din porunca Domnului sunt aruncați de vii [în focul] gheenei./ Nobilii și generalii sunt făcuți sclavi./ Atunci sfinții vor intra în sânul de odinioară al mamei lor,/ Să aducă liniștea și celor pe care Răul i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și jumătate, un fel de testament politic și spiritual cu care se încheie de altfel această apocrifă. Textul nu conține decât a doua epistolă care se întinde de‑a lungul a opt capitole. Ea este trimisă printr‑un vultur căruia profetul îi adresează aceste cuvinte: „Cel Preaputernic te‑a plăsmuit mai mare între păsări! Te du acum și nu te opri nicăieri; nici să te odihnești în vreun cuib, nici să te așezi pe vreo ramură, până nu vei trece apele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfârșitul secolului al II‑lea - începutul secolului al III‑lea. În 1, 38‑40 este vorba chiar de o armată de sfinți care va veni din Orient (aluzie clară la legenda noastră) condusă de trei patriarhi, însoțiți de cei doisprezece profeți mici. Iată fragmentul: „Și acum, părinte, privește, dând slavă și vezi poporul care vine din Răsărit. Îi voi da căpetenie pe Avraam, Isaac și Iacob, Osea și Amos, și Miheia, și Ioil, și Avdia, și Iona, și Naum, și Avacum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
le deoparte pe celelalte două. . Într‑o secțiune a cărții sale, The Prophet‑King. Moses Traditions and the Johannine Christology, Leyde, 1967, pp. 47‑55, dedicată capitolului 7 al Evangheliei după Ioan. Pentru farisei, așa cum arată Meeks, Isus este falsul profet despre care vorbesc cele două fragmente deuteronomice. Spre exemplu, Dt. 13,2‑5: „Dacă din [neamul] tău se ridică un profet sau cineva care visează un vis și‑ți dă un semn sau o minune, și dacă împlinește semnul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1967, pp. 47‑55, dedicată capitolului 7 al Evangheliei după Ioan. Pentru farisei, așa cum arată Meeks, Isus este falsul profet despre care vorbesc cele două fragmente deuteronomice. Spre exemplu, Dt. 13,2‑5: „Dacă din [neamul] tău se ridică un profet sau cineva care visează un vis și‑ți dă un semn sau o minune, și dacă împlinește semnul sau minunea despre care ți‑a vorbit, zicând: Haideți să slujim unor zei străini» pe care nu‑i cunoașteți, să nu ascultați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care visează un vis și‑ți dă un semn sau o minune, și dacă împlinește semnul sau minunea despre care ți‑a vorbit, zicând: Haideți să slujim unor zei străini» pe care nu‑i cunoașteți, să nu ascultați cuvintele acelui profet sau ale celui care a visat visul, pentru că Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă să vadă dacă îl iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru” (LXX). Isus însuși este deci, în ochii fariseilor, un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale celui care a visat visul, pentru că Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă să vadă dacă îl iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru” (LXX). Isus însuși este deci, în ochii fariseilor, un fals profet care pune la încercare credința poporului Israel. . „Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost, tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
of Daniel, A New Translation with notes and Commentary de L.F. Hartman și A.A. Di Lella, New York, Londra, 1978; A.S. Van der Woude (ed.), The Book of Daniel in the Light of New Findings, Louvain, 1993; A. Pavel, Cartea profetului Daniel, Sibiu, 2000; J.J. Collins, P.W. Flint cu C. Van Epps, The Book of Daniel: composition and reception, vol. 1, Leyde, 2001. . D. Barthélemy, „Les devanciers d’Aquila”, în Supplements to Vetus Testamentum, vol. X, Leyde, 1963, pp. 148
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Daniel, Paris, 1971, pp. 20‑22. . Textul Cărții lui Daniel este cumva special, redactat în ebraică (cap. 1 și 8-12) și în aramaică (cap. 2,4b-7,28) și alcătuit din două secțiuni principale: prima (cap. 1-6) cuprinde relatări despre profet; cea de‑a doua (7-12) redă o serie de vedenii profetice. Textul grec prezintă trei capitole inedite: „Istoria Suzanei”; „Cântarea celor trei tineri” (3,24‑90) și „Bel și balaurul”. „Istoria Suzanei” este situată la începutul cărții, iar „Bel și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologie etapizată, al cărei scop este de a justifica, cât se poate de bine, întârzierea parusiei. ∗ Traducere după Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 1988 (n.t). . Expresia este întâlnită exclusiv la profeți: Is. 2,10‑22; 13,6‑22; 24,16‑23; 34,8‑17; Ier. 46,10; Iez. 7,7; 13,5; 30,1‑19; Am. 5,18‑20; 8,9‑14; Zah. 14,1‑20; Mal. 3,2‑5.19
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
6‑22; 24,16‑23; 34,8‑17; Ier. 46,10; Iez. 7,7; 13,5; 30,1‑19; Am. 5,18‑20; 8,9‑14; Zah. 14,1‑20; Mal. 3,2‑5.19‑24; Ps. 110. În viziunea profeților, „ziua lui Iahve” se referă cu exactitate la ziua în care Dumnezeul lui Israel va interveni în istorie și îi va pedepsi pe toți potrivnicii săi. În Noul Testament (de ex. 2Pt. 3,7.10.12), expresia capătă o conotație esențial
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca dublul perfect al lui Cristos, un dublu în sens contrar. Puterea de a face minuni și puterea de a amăgi (înșelătoria) sunt două dintre principalele trăsături caracteristice pseudoprofeților (în legătură cu aceasta vezi Meeks, The Prophet‑King, pp. 47‑55). Falsul profet încearcă să compenseze lipsa inspirației divine autentice, prin viclenie (simulează capacitatea de a face semne și minuni). Acest tip de acțiuni este condamnat pentru prima dată în Deut. 13,2‑4. Prin intermediul lui Moise, Dumnezeu vorbește astfel poporului lui Israel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin viclenie (simulează capacitatea de a face semne și minuni). Acest tip de acțiuni este condamnat pentru prima dată în Deut. 13,2‑4. Prin intermediul lui Moise, Dumnezeu vorbește astfel poporului lui Israel: „2Dacă din [neamul] tău se ridică un profet sau cineva care visează un vis și‑ți dă un semn sau o minune, 3și dacă împlinești semnul sau minunea despre care ți‑a vorbit, zicând: Haideți să slujim unor zei străini», pe care nu‑i cunoașteți, 4să nu ascultați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care visează un vis și‑ți dă un semn sau o minune, 3și dacă împlinești semnul sau minunea despre care ți‑a vorbit, zicând: Haideți să slujim unor zei străini», pe care nu‑i cunoașteți, 4să nu ascultați cuvintele acelui profet sau ale celui care‑a visat visul, pentru că Domnul Dumnezeul nostru vă încearcă să vadă dacă‑L iubiți pe Domnul Dumnezeul nostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru” [traducere după Septuaginta, vol. 1, Colegiul Noua Europă/Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vechiul Testament, de exemplu, în 3Rg. 22,19‑22, unde este relatată încercarea regelui Israelului, Achab, de a cuceri cetatea aramaică Ramot din Galaad, situată la sud‑est de lacul Ghenizaret. Înainte de a întreprinde această acțiune, regele cere, potrivit obiceiului, sfatul profeților. Cei patru sute de profeți „ai curții” îl asigură în unanimitate că o atare acțiune este plăcută lui Dumnezeu. Iosafat, aliatul lui Achab, insistă să fie întrebat și profetul Miheia. Dacă la început cuvintele lui sunt ironice, părând să îl alăture
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
3Rg. 22,19‑22, unde este relatată încercarea regelui Israelului, Achab, de a cuceri cetatea aramaică Ramot din Galaad, situată la sud‑est de lacul Ghenizaret. Înainte de a întreprinde această acțiune, regele cere, potrivit obiceiului, sfatul profeților. Cei patru sute de profeți „ai curții” îl asigură în unanimitate că o atare acțiune este plăcută lui Dumnezeu. Iosafat, aliatul lui Achab, insistă să fie întrebat și profetul Miheia. Dacă la început cuvintele lui sunt ironice, părând să îl alăture părerii colegilor săi oportuniști
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lacul Ghenizaret. Înainte de a întreprinde această acțiune, regele cere, potrivit obiceiului, sfatul profeților. Cei patru sute de profeți „ai curții” îl asigură în unanimitate că o atare acțiune este plăcută lui Dumnezeu. Iosafat, aliatul lui Achab, insistă să fie întrebat și profetul Miheia. Dacă la început cuvintele lui sunt ironice, părând să îl alăture părerii colegilor săi oportuniști, în momentul în care este obligat să spună adevărul, Miheia dezvăluie dreapta profeție a lui Dumnezeu care este potrivnică voinței regelui. Apoi, el arată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să îl alăture părerii colegilor săi oportuniști, în momentul în care este obligat să spună adevărul, Miheia dezvăluie dreapta profeție a lui Dumnezeu care este potrivnică voinței regelui. Apoi, el arată tuturor modul în care au putut fi înșelați ceilalți profeți de către divinitate: „19 Ascultă cuvântul Domnului! Nu‑i așa. L‑am văzut pe Domnul Dumnezeul lui Israel șezând pe tronul Său și toată oștirea cerului stând lângă El, de‑a dreapta și de‑a stânga Lui. 20Și a zis Domnul: Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alt fel. 21Și a ieșit un duh și a stat în fața Domnului și a zis: «Eu îl voi înșela.» Și Domnul i‑a zis: «În ce fel?» 22Și a zis: Voi merge și voi fi duh mincinos în gura tuturor profeților lui.» Și [Domnul] a zis: «Vei înșela și vei izbândi. Du‑te și fă așa»” [traducere după Septuaginta, vol. 2, Colegiul Noua Europă / Polirom, 2004, trad. de Florica Bechet - n.t.]. . La singular: 1In. 2,18; 2,22; 4,3
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
notabile sunt: Mt. 16,14; Mc. 6,15; 9,11‑13; Lc 1,17; 4,25; 9,8.19; In. 1,21.25 se referă cu exactitate la episodul redat de 3Rg. 17. Evanghelistul precizează faptul că seceta pe care profetul o abate asupra Iudeii durează trei ani și jumătate, adică exact perioada menționată în Cartea lui Daniel și în Apocalipsă 11,3. . Theodotion: 6∀ℜ ϑΞΦΦ∀Δ∀ 20Δ∴∀ :γ(ς8∀ <Ξ∃∀4<≅< ƒ6 ϑ↑Η 2∀8ςΦΦ0Η ∗4∀νΞΔ≅<ϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca destinatarii să fi fost familiarizați cu alte tradiții mitologice locale, dar, în fragmentul la care ne referim, autorul face aluzie în special la cea de‑a patra fiară din profeția lui Daniel. Cei doi martori ar reprezenta deci comunitatea profeților creștini din vremea autorului (L. Peerbolte, Antecedents..., p. 128). . Cf. prezentarea interpretărilor acestui capitol, făcută de P. Prigent, Apocalypse 12. Histoire de l’exégèse, Tübingen, 1959. De același autor, L’Apocalypse de Saint Jean, Geneva, 2000, pp. 283‑306. L.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
L’énigme de la Didachè, Paris, 1970; Kurt Niederwimmer, The Didachè, Minneapolis, 1998. L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 171‑184. * Pentru toate citatele din Didahia am preluat trad. pr. Dumitru Fecioru, din vol. Scrierile Părinților Apostolici, EIBMBOR, București, 1995 (n.tr.). . Despre profeți și profetism în creștinismul primar, cf. A. Lemaire, Les Ministères aux origines de l’Église, Paris, 1971; de asemenea, sinteza admirabilă a lui P. de Labriole, în La crise montaniste, pp. 112‑123. . Este vorba, de fapt, de un vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de la Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 1‑10. . Iată în ce manieră prezintă autorul modul de viață al acestei comunități cu totul speciale: „Purtau cu toții veșminte de sac și erau cu toții profeți; nu aveau nimic personal, erau lipsiți de orice bun și se aflau cu toții în doliu din pricina rătăcirii lui Israel. Se hrăneau doar cu ierburile sălbatice pe care le culegeau de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu toții profeți; nu aveau nimic personal, erau lipsiți de orice bun și se aflau cu toții în doliu din pricina rătăcirii lui Israel. Se hrăneau doar cu ierburile sălbatice pe care le culegeau de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de Philon (De uita contemplativa), esenienilor și discipolilor lui Ioan Botezătorul. Referitor la cumpătare, cf. de asemenea exemplul recabiților (Ier. 35) și al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]