2,273 matches
-
în desfășurare, pentru a da naștere unor narațiuni totodată ludice și critice. O face și ținând seama de evoluția literaturii în general, ale cărei tonuri și mijloace sunt folosite, adesea cu talent, de autorii de SF. În plus, cu acea prospețime naivă care, vizând un public entuziast, încearcă să-l uimească prin metafore noi, corespunzătoare lumilor noi, SF-ul pune cititorul în postura de antropolog al lumilor viitoare. Bibliografie Pentru un tur de orizont tematic, vezi La Grande Histoire de la science-fiction
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în 1933 (cu un ciclu de poezii transpuse în germană de tatăl său), și în volum cu Poemele poetului tânăr (1935), care primește Premiul Fundațiilor Regale și Premiul Societății Scriitorilor Români. Poemele poetului tânăr se remarcă prin ingenuitate și prin prospețimea plină de vitalitate a percepției. Poetul trăiește miracolul unei existențe plenare, cosmicizate prin intermediul scrisului. Transformat în zeu ce colindă, cu „flautul de azur pe umăr” (Relieful poetului), printr-un univers armonios, poetul se regăsește și se contopește cu acesta, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din trăirea directă a valorilor religioase. Dezbaterile teologice realizate la un nivel maximal de competență, într-un limbaj modern, precum în cazul campaniei pascale, probează capacitățile unui laicat care încearcă să aducă o nouă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
intelectuale creștine a cărei practică mărturisitoare pentru Tradiția Bisericii este esențială în procesul de revigorare al spațiului românesc, redevabil fie unui tradiționalism gregar, sămănătorist, fie unui modernism facil. Recursul critic, lucid, dar perfect dogmatic și canonic la îndreptarul Ecclesiei asigură prospețimea și fecunditatea Ortodoxiei, ferindu-o de orice abatere. O adevărată de lecție (smerită, umilă) de creștinism dogmatic, liturgic, canonic pe care elita creștină interbelică o oferea mediului românesc. Cunoașterea religioasă Există sisteme de gândire care gravitează în jurul apodicticului, problematicului, sisteme
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în problemele religioase să pătrundă în teologie. Cu siguranță, teologii au obligația de a superviza această imixtiune a laicatului creștin, dar nu de a-l desconsidera, așa cum se întâmplă în prezent, în Biserica Ortodoxă Română. Laicatul creștin poate aduce o prospețime și o noutate de formulare, pornind de la dimensiunea trăirii directe a valorilor religioase de care teologia de catedră este, prin esența ei, străină. O posibilitate de reîmprospătare a predicii ortodoxe, ținută de o parte a preoților într-o notă festivist-triumfalistă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se constată o disimilaritate, sunt foarte mari șanse ca drumul spre căsnicie să se întrerupă. Într-o fază mai avansată, problema nevoilor, cum sunt cele de afecțiune și control, trece în prim-plan. Comportamentul cotidian concret cere o anumită diversitate, prospețime, așa încât cei doi pot fi altfel în manifestări de detaliu, dar nu opuși, ci complementari. Având în vedere complexitatea similarității (spațială, socioculturală, psihică) despre care am discutat, adăugând încă o componentă importantă a ei și a cărei relevanță a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
inteligent crede că nu e suficient de inteligent. Μ Sinceritatea este o condiție a reușitei În dragoste, dar iubirea nu trebuie să excludă și o anumită doză de imprevizibilitate (și chiar de mister), În absența căreia sentimentul Își pierde din prospețime și se rutinizează. Μ Frumusețea este peste tot, trebuie doar să știm să o observăm. Ea poate să Însemne, de exemplu, o proporționalitate deosebită a formelor exterioare, dar și curățenia sau puritatea unui conținut de viață; poate să exprime exuberanța
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a nu-și putea controla viața În măsura În care ar dori, iar alții se tem că libertățile pe care și le-ar putea Îngădui ar ieși, la un moment dat, de sub controlul voinței lor... Μ Când este vorba de trăirile sufletești, prospețimea lor nu poate proveni decât din căldura și sinceritatea cu care ele au fost realizate. Μ „Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter». Eu Însă vă spun vouă: că oricine se uită la femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
promovat de Derrida, de Paul de Man sau de Hillis Miller, înseamnă, în neomodernism, refuzul de a privi Tradiția cu aceiași ochi cu care o priveau cei contemporani ei. Din prezent, trecutul trebuie reasamblat, reînțeles, recontextualizat, pentru a-și recăpăta prospețimea. Ieșirea din propriul trecut reprezintă ieșirea din propria intimitate, confruntarea ei cu exteriorul și reevaluarea ei. Păstrarea trecutului și nu îndepărtarea lui reprezintă, însă, rezultatul interpretării temporalității ca un sistem, ale cărui elemente sunt într-o permanentă interconexiune. Individul, la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații". (Descântec de ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se pare ca poeta nu se mai plictisește să-l pronunțe. Îl șoptește, îl strigă și îl repetă sub toate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exterioare, care nu este, pare-se, nici chiar atât de aprigă și de neînvins, așa cum o percepe ea, la acea minunată vârstă a tinereții. Descântecul de ploaie, poezia de referință a primului volum al acesteia, se opune Păsării tăiate, prin prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții. Într-o analiză tematică, imaginea dansului, strâns legată de ideea de ploaie, precum și întregul ceremonial al jocului este unul mult mai jovial, decât la Ileana Mălăncioiu, sau, cel mult, plin de responsabilitățile acelei vârste, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd anormalitatea își va fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază, așa-zicînd, a teatrului lui Constantin Popa este apartamentul. Apartamentul de bloc, acest spațiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca exercițiu de relativizare a discursurilor despre care vorbesc. E drept, eu l-am « Învățat » pe cel francez, dar, la Paris, am fost uimit de colocvialitatea celui anglo-saxon. Căutînd titluri pentru bibliografia tezei mele de doctorat, am fost surprins de prospețimea și ingenuitatea articolelor scrise În limba engleză despre literatura franceză. Mai modeste În analiză, ele erau Însă mult mai deschise În abordarea ideologemelor conținute de discursul culturii franceze, nu numai al celei literare. Nu insist prea mult, unul dintre motivele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau mai puțin explicită În monumentala operă proustiană, acolo unde scriitura (sau poiesis-ul) devine mai importantă decât narațiunea (sau diegesis-ul), este genul de elecție al unor scriitori Înzestrați cu o acută conștiință critică și cu disponibilități tehnice remarcabile, care aduc prospețime și vigoare literaturii franceze contemporane, o generație inițial underground din care fac parte Dominique Noguez sau Eric Chevillard, chiar și deja instituționalizatul Jean Echenoz. Viitorul scriitor se naște Într-o familie de mici comercianți: tatăl era reprezentant comercial În domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale scriiturii anamnezice fagmentarism, ezitări, alternări ale registrelor de voci, repetiții, cutie de viteze Eric Holder le Întrebuințează pe toate cu măsură. și o face mai ales În Unguroaica, o “amuletă” mică, cel mai bun roman holderian fără Îndoială, unde prospețimea și cvasi-ermetismul unei scriituri altminteri intime, timide chiar, pun umărul la povestea unei fascinante familii de nobili maghiari imigranți. Vera Ferenczi, mezina, se detașează printr-o apariție fragilă și demonică totodată, decupată din albumul sublim al marii literaturi ruse de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins..."". Sau: "Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare". Sau: "Tudor George este foarte preocupat de arta lui, de aceea și-o tot definește în câteva rânduri. Nu fără melancolie, ne convinge că părul și barba i-au încărunțit, dar atâta vreme cât simte "plutind prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu-și ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr" prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, cu un aer de puritate, în care plutesc petalele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu își ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurate de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr (1973) prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, învăluit într-un aer de puritate în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un număr descrescând/ cinci,/ patru,/ trei,/ din zece mii, sau poate chiar din mii de mii" ("Îndoirea luminii"). Încercarea este interesantă, tonul este retoric sau elegiac, imperativ sau meditativ; imaginile sunt rare, dar rare și ca valoare estetică prin noutate și prospețime. Căutările sunt obsedante, încercările sunt faustice, stările sunt elegiace; universul și tainele lui potențate creează o stare de neliniște, de aici și gigantizarea eroilor, a căutărilor, hiperbolizarea sentimentelor între cei doi poli eul și cosmicul, la fel de fascinanți și de necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
erai, era./ Va fi doamne, va fi/ alb roșu gri." ("Îmi transmit") Uneori este discursiv, retoric, lipsit de imagini. Nichita Stănescu scrie și poeme fără sclipire. Ca exemple cităm: "Poem", "Strigare", "Brățara de gheață". Sedus de versul popular, dă poeziei prospețime și candoare: "Ah, mi se făcea departe/ Doamne numai cifra șapte/ când veneam cu patru roate/ și-nhămat aveam un șarpe." ("Muiere") Universul realului și cel cosmic sunt cei doi poli între care pendulează poezia lui Nichita Stănescu. Poetul, în aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acestora: omul din parc (așezat pe banca de sub salcie), taciturnul, modestul etc. Aspectele se pot număra pe degete. Majoritatea celor care-l evocă îl aduc la o imagine dedusă din poezia sa. Formulate tîrziu, multe dintre aceste „amintiri” n-au prospețime, nu raportează decît rar vorbe de-ale poetului, nu l surprind pe acesta în ansamblul manifestărilor sale, a celor favorabile și a celor penibile. Octavian Voicu a fost de părere că monotonia lor provine din faptul că aproape toți cei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost concepute cînd poetul trăia cu mare profuziune sufletească fiecare din acele momente, deși cu vîrsta era de-abia în al paisprezecelea an! Se mai observă în acele versuri o fantezie foarte bogată, unele figuri de stil îndrăznețe, cu multă prospețime și noutate poetică și eforturi susținute de a modela limbajul, în formă nouă. O perioadă de început trebuie admisă și lui Eminescu, dar și cu această perioadă el iese din comun, pentru că și-a trăit-o mai devreme, față de alții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
caldă, încă păstrând/ forma coatelor.// dar de departe, / de foarte departe venim,/ aerul vibrând/ în jurul mâinii întinse.// iar dincolo, fulgeră, fulgeră// lumina de gheață a singurătății..." (poem despre dragoste (II). Calitățile majore ale poeziei de debut scrise de Mariana Codruț (prospețimea și delicatețea imaginilor, acuratețea desenelor care instituie un real modelat după chipul propriei sensibilități poetice, austeritatea expresiei) vor trece și în cărțile următoare ale poetei, Schiță de autoportret (Editura Junimea, Iași, 1986) și Tabieturile nopții de vară (Cartea Românească, București
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
demnă, care își exhibă singurătatea în volute clasic(izant)e, până la urmă luminoase. Pentru că, exact ca în poezia celui mai cunoscut dintre congeneri, Geo Dumitrescu, back ground-ul textual al lui Mircea Popovici ține de un sentimentalism profund, ce își conservă prospețimea și vitalitatea chiar și în acest ev al barbariei oripilante. Pe bună dreptate, ornicul de pe peretele poetului e pus să îi arate, mereu, "ora plecării spre cele șapte raiuri/ spre epilog sau erată" (Ora domestică). Pentru asemenea distilării meșteșugite ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trăiește Saint-Preux îi apare ca un fel de ecou alterat, purificat, estompat doar de acela al anilor copilăriei. "Cum să scapi de dulcea iluzie căreia îi dau viață aceste lucruri...?" Uzura timpului se șterge; din trecutul îndepărtat ies la suprafață prospețimea, minunăția zorilor vieții. Dar oare nu e însăși cheia operei lui Rousseau acest impuls venit din străfundurile ființei și care-i face să confunde viziunea unei tinereți pierdute a lumii -a lumii de dinaintea istoriei cu vîrsta aceea visată, dar mereu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]