2,670 matches
-
privind etapele desfășurării actului suicidar sunt expuse în schema de la pagina 326???. Fig. pg. ms. 326 Idei de suicid Ambivalență Adoptarea deciziei cu trecerea la act Suicid Faza de pregătire Faza de ambivalență Trecerea la act Suicidația Suicidația Traumatizația 28. PSIHOZELE ENDOGENE III (Grupa psihozelor schizofrenice) Cadrul psihopatologic general Grupa schizofreniilor, delimitată astfel de E. Bleuler (1911), reunește afecțiuni psihiatrice grave ale vârstei tinere, care produc o modificare profundă, de durată și cu serioase consecințe pentru personalitatea bolnavului. Cunoscută de multă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suicidar sunt expuse în schema de la pagina 326???. Fig. pg. ms. 326 Idei de suicid Ambivalență Adoptarea deciziei cu trecerea la act Suicid Faza de pregătire Faza de ambivalență Trecerea la act Suicidația Suicidația Traumatizația 28. PSIHOZELE ENDOGENE III (Grupa psihozelor schizofrenice) Cadrul psihopatologic general Grupa schizofreniilor, delimitată astfel de E. Bleuler (1911), reunește afecțiuni psihiatrice grave ale vârstei tinere, care produc o modificare profundă, de durată și cu serioase consecințe pentru personalitatea bolnavului. Cunoscută de multă vreme, în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Hecker hebefrenia, pe care le considerau afecțiuni independente. În secolul XX, E. Bleuler (1911) reunește demența precoce, catatonia și hebefrenia în același cadru nosologic al schizofreniilor, recunoscând prin aceasta o unicitate în polimorfismul lor psihopatologic. Chaslin va introduce conceptul de psihoză discordantă, iar Minkowski îi consacră o importantă monografie de ordin psihopatologic. Se consideră că grupul schizofreniilor cuprinde toate cazurile de alienare ale personalității, caracterizate prin tulburarea permanentă și de o severă gravitate a raporturilor intelectuale, afective și sociale ale Eului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de ordin psihopatologic. Se consideră că grupul schizofreniilor cuprinde toate cazurile de alienare ale personalității, caracterizate prin tulburarea permanentă și de o severă gravitate a raporturilor intelectuale, afective și sociale ale Eului cu ceilalți și cu realitatea. Acest grup de psihoze endogene este caracterizat, în primul rând, prin „delir”, în sensul de „alterare al sistemului realității”, reflectând în felul acesta un anumit tip specific din punct de vedere psihopatologic de „organizare vesanică” a persoanei bolnavului respectiv. În această categorie nosologică sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reflectând în felul acesta un anumit tip specific din punct de vedere psihopatologic de „organizare vesanică” a persoanei bolnavului respectiv. În această categorie nosologică sunt incluse două subgrupe clinice: a) Grupa schizofreniilor, caracterizate prin dezorganizarea psihică a personalității; b) Grupa psihozelor delirante cronice, simple sau halucinatorii, fără dezorganizarea psihică a personalității. Așa cum spuneam, elementul psihopatologic comun, al tuturor formelor clinice care intră în acest grup este delirul. Delirul este acea tulburare de gândire, caracterizată prin dezacordul ideilor, judecăților și sentimentelor unui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rezultatul unei modificări globale și complexe a structurii personalității având două aspecte: - o structură de tip negativ (dezorganizarea structurii conștiinței și a persoanei), - o structură de tip pozitiv (trăirea delirantă). Vom analiza în continuare aceste aspecte psihopatologice legate de grupa psihozelor endogene delirante. Cadru nosologic complex și de un mare polimorfism, așa cum spuneam, el cuprinde următoarele aspecte: a) grupa schizofreniilor, b) grupa delirurilor sistematizate cronice, c) psihozele endogene atipice. Schizofrenia E. Bleuler (1911) care a sistematizat și descris schizofrenia dă acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tip pozitiv (trăirea delirantă). Vom analiza în continuare aceste aspecte psihopatologice legate de grupa psihozelor endogene delirante. Cadru nosologic complex și de un mare polimorfism, așa cum spuneam, el cuprinde următoarele aspecte: a) grupa schizofreniilor, b) grupa delirurilor sistematizate cronice, c) psihozele endogene atipice. Schizofrenia E. Bleuler (1911) care a sistematizat și descris schizofrenia dă acestei psihoze endogene următoarea definiție: „Prin termenul de demență precoce sau schizofrenie este desemnat grupul de psihoze a căror evoluție clinică este uneori cronică, uneori marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
endogene delirante. Cadru nosologic complex și de un mare polimorfism, așa cum spuneam, el cuprinde următoarele aspecte: a) grupa schizofreniilor, b) grupa delirurilor sistematizate cronice, c) psihozele endogene atipice. Schizofrenia E. Bleuler (1911) care a sistematizat și descris schizofrenia dă acestei psihoze endogene următoarea definiție: „Prin termenul de demență precoce sau schizofrenie este desemnat grupul de psihoze a căror evoluție clinică este uneori cronică, uneori marcată de atacuri intermitente și care poate să apară sau să retrocedeze în oricare din stadiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte: a) grupa schizofreniilor, b) grupa delirurilor sistematizate cronice, c) psihozele endogene atipice. Schizofrenia E. Bleuler (1911) care a sistematizat și descris schizofrenia dă acestei psihoze endogene următoarea definiție: „Prin termenul de demență precoce sau schizofrenie este desemnat grupul de psihoze a căror evoluție clinică este uneori cronică, uneori marcată de atacuri intermitente și care poate să apară sau să retrocedeze în oricare din stadiile sale de evoluție, fără a permite însă o restitutio ad integram deplină. Caracteristica fundamentală a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a căror evoluție clinică este uneori cronică, uneori marcată de atacuri intermitente și care poate să apară sau să retrocedeze în oricare din stadiile sale de evoluție, fără a permite însă o restitutio ad integram deplină. Caracteristica fundamentală a acestei psihoze este o disociere a funcțiilor psihice, precum și impresia că personalitatea bolnavului își pierde unitatea sa, iar întregul complex psihic nu se mai combină într-un conglomerat omogen și unificat totodată, care caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că personalitatea bolnavului își pierde unitatea sa, iar întregul complex psihic nu se mai combină într-un conglomerat omogen și unificat totodată, care caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță exterioară a bolnavului în raport cu lumea, sunt caracteristici specifice psihozei schizofrenice; fapt care a făcut pe unii autori să o compare, simbolic, cu „o orchestră fără dirijor”. În ceea ce privește manifestările psihopatologice, specifice grupului psihozelor schizofrenice, A. Porot distinge următoarele aspecte, care sunt considerate ca „forme clinice” în acest cadru nosologic: a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță exterioară a bolnavului în raport cu lumea, sunt caracteristici specifice psihozei schizofrenice; fapt care a făcut pe unii autori să o compare, simbolic, cu „o orchestră fără dirijor”. În ceea ce privește manifestările psihopatologice, specifice grupului psihozelor schizofrenice, A. Porot distinge următoarele aspecte, care sunt considerate ca „forme clinice” în acest cadru nosologic: a) Schizoidia reprezintă tipul de constituție mintală realizând terenul predispus, însă neobligatoriu, pentru dezvoltarea clinică a schizofreniei. b) Schizomania este forma minoră de schizofrenie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reacții de acest tip destul de pronunțate, fără ca totuși să se constituie într-un proces morbid în ceea ce privește evoluția sa clinică (E. Bleuler). e) Schizofazia este o formă particulară de disociație a limbajului, caracteristică bolnavilor de schizofrenie (E. Kraepelin). f) Schizofrenia este psihoza schizofrenică propriu-zisă, așa cum a fost ea descrisă și sistematizată de E. Bleuler. Aspecte psihopatologice Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște, din punct de vedere psihopatologic, existența a două grupe principale de tulburări, cu valoare simptomatică, în sfera schizofreniei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice, specifice schizofreniei, mai sus menționate, se mai adaugă și un grup de simptome fizice, din sfera somatică. Acestea au suscitat interesul specialiștilor, dar au generat și controverse, întrucât revelează mecanisme care aduc în discuție relația somatic/psihic în psihopatologia psihozelor în general, cu specificare în acest caz, pentru schizofrenie. Cel mai important și frecvent aspect, din seria la care facem referință, este relația care există între tuberculoza pulmonară și schizofrenie. Frecvența tuberculozei pulmonare la bolnavii psihici, în special la cei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost semnalată de Esquirol și ulterior de Hagen și de Brouardel. Ulterior Chartier (1899) și Letulle (1900) au consacrat studii clinice aprofundate asupra acestui aspect. Heimann este cel care se ocupă în mod special de relația dintre tuberculoza pulmonară și psihozele schizofrenice. Pentru acesta „tuberculoza nu este numai efectul, ci poate fi chiar cauza psihozelor”, subliniind în felul acesta relația dintre tuberculoză și schizofrenie. El remarcă faptul că bolnavii schizofrenici sunt predispuși la tuberculoză pulmonară, la fel cum tuberculoșii pot face
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și Letulle (1900) au consacrat studii clinice aprofundate asupra acestui aspect. Heimann este cel care se ocupă în mod special de relația dintre tuberculoza pulmonară și psihozele schizofrenice. Pentru acesta „tuberculoza nu este numai efectul, ci poate fi chiar cauza psihozelor”, subliniind în felul acesta relația dintre tuberculoză și schizofrenie. El remarcă faptul că bolnavii schizofrenici sunt predispuși la tuberculoză pulmonară, la fel cum tuberculoșii pot face schizofrenie. Interesant este însă faptul că apariția tuberculozei estompează tabloul clinic al schizofreniei, la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta relația dintre tuberculoză și schizofrenie. El remarcă faptul că bolnavii schizofrenici sunt predispuși la tuberculoză pulmonară, la fel cum tuberculoșii pot face schizofrenie. Interesant este însă faptul că apariția tuberculozei estompează tabloul clinic al schizofreniei, la fel cum, acutizarea psihozei schizofrenice este urmată de o scădere a evoluției clinice a tuberculozei. În teza sa de doctorat, Chartier (1899) stabilește următoarele corelații dintre evoluția clinică a tuberculozei și psihozele schizofrenice: - schizofrenia poate apare în cursul evoluției tuberculozei; - ea alternează cu puseele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că apariția tuberculozei estompează tabloul clinic al schizofreniei, la fel cum, acutizarea psihozei schizofrenice este urmată de o scădere a evoluției clinice a tuberculozei. În teza sa de doctorat, Chartier (1899) stabilește următoarele corelații dintre evoluția clinică a tuberculozei și psihozele schizofrenice: - schizofrenia poate apare în cursul evoluției tuberculozei; - ea alternează cu puseele tuberculoase și poate constitui un fel de „echivalențe tuberculoase” ale schizofreniei; - psihoza apare, se dezvoltă și evoluează, de preferință, la un individ atins de tuberculoză latentă din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În teza sa de doctorat, Chartier (1899) stabilește următoarele corelații dintre evoluția clinică a tuberculozei și psihozele schizofrenice: - schizofrenia poate apare în cursul evoluției tuberculozei; - ea alternează cu puseele tuberculoase și poate constitui un fel de „echivalențe tuberculoase” ale schizofreniei; - psihoza apare, se dezvoltă și evoluează, de preferință, la un individ atins de tuberculoză latentă din punct de vedere clinic; - se consideră că tuberculoza poate avea un rol etiologic deosebit de important în cazurile hebefreno-catatonice ale schizofreniei. Deși relația dintre tuberculoză și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic; - se consideră că tuberculoza poate avea un rol etiologic deosebit de important în cazurile hebefreno-catatonice ale schizofreniei. Deși relația dintre tuberculoză și schizofrenie ocupă un loc important, mai sunt semnalate și alte simptome somatice în cursul evoluției clinice a acestei psihoze: tulburări endocrine tiroidiene sau ovariene, tulburări de metabolism și neurovegetative. Așa cum se poate deduce din cele de mai sus, schizofrenia se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, printr-un mare polimorfism al tulburărilor sale, pe care le vom prezenta în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
notează apatie, abulie, pierderea inițiativei, lipsa de orientare către un scop precis. Abulia este atât de frecventă și vizibilă, încât unii autori au numit chiar schizofrenia ca „demență apato-abulică” deși acest termen nu desemnează decât un sector psihopatologic al acestei psihoze. 6) Comunicarea și relația cu lumea exterioară bolnavului este și ea alterată. Minkowski a vorbit despre „pierderea contactului vital cu realitatea”. Bolnavul schizofrenic se izolează, manifestă o formă particulară de „închidere în sine” patologică, de factură autistă. 7) Tulburările din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de identitate a Eului personal, - fenomene de tranzitivism, - halucinații autoscopice externe, - heautoscopia sau impresia unei imagini „a dublului său” în afară, - halucinații endoscopice, - transitivism. Formele clinice Clasificarea formelor clinico-psihiatrice ale schizofreniei este diferită în funcție de atitudinea diferiților specialiști față de această psihoză, cu un caracter extrem de complex. Printre primii care ne oferă o clasificare a formelor de schizofrenie este E. Krapelin (1913) care descrie opt forme clinice: 1) dementia simplex; 2) hebefrenia; 3) demența depresivă simplă sau stuporoasă; 4) demența depresivă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
5) forme clinice cu stări de agitație gravă și prelungită în care sunt incluse următoarele: - forma circulară, - forma agitată, - forma periodică; 6) catatonia; 7) formele paranoide; 8) confuzia verbală sau schizofazia. K. Leonhard (1957), făcând un studiu extrem de amănunțit al psihozei schizofrenice, descrie 22 de forme clinice, grupate în două clase principale: I) Schizofreniile nesistematice în care sunt cuprinse următoarele forme clinice: 1) schizofrenia afectivă, 2) schizofazia, 3) catatonia periodică. II) Schizofreniile sistematice care cuprind următoarele forme: 1) schizofreniile sistematizate simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grefată este acel tablou clinic de alură schizofreniformă care se dezvoltă pe fondul mintal al unei oligofrenii, fiind cunoscut și sub denumirea de hebefrenie grefată. Schizofrenia afectivă Deși considerate de E. Kraepelin ca fiind entități clinico-psihiatrice diferite și bine individualizate, psihozele afective și psihozele schizofrenice se întâlnesc în multe privințe în sfera psihopatologică recunoscută în prezent ca o entitate nosologică bine conturată, care este schizofrenia afectivă sau grupa psihozelor schizo-afective. În comparație cu psihozele afective și cu schizofrenia, psihozele schizo-afective sunt mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tablou clinic de alură schizofreniformă care se dezvoltă pe fondul mintal al unei oligofrenii, fiind cunoscut și sub denumirea de hebefrenie grefată. Schizofrenia afectivă Deși considerate de E. Kraepelin ca fiind entități clinico-psihiatrice diferite și bine individualizate, psihozele afective și psihozele schizofrenice se întâlnesc în multe privințe în sfera psihopatologică recunoscută în prezent ca o entitate nosologică bine conturată, care este schizofrenia afectivă sau grupa psihozelor schizo-afective. În comparație cu psihozele afective și cu schizofrenia, psihozele schizo-afective sunt mult mai rar întâlnite. În
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]