KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

față de joc nu poate fi pus la îndoială. În calitate de părinte singur, suscitase unele comentarii în cadrul comunității sportive, la venirea sa în Cardiff. Numai că, în anii care au urmat, fiul său întunecat și chipeș, Kenneth, a devenit foarte popular printre puștii din zonă, fiind unul dintre băieții de gașcă. Byron, Opere, III. Don Juan, traducere de Aurel Covaci, note de Lia-Maria Pop, ediție îngrijită de Dan Grigorescu și Lia-Maria Pop, Editura Univers, București, 1987. Desiderata (1927) - poezie aparținându-i scriitorului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

își făcuse un calcul simplu: având în vedere că el însuși câștigase recunoașterea locală în jurul vârstei de optsprezece ani, iar cea mondială cam pe la douăzeci și doi, nu era greu de închipuit ce succes ar fi urmat să aibă acest puști de numai doisprezece ani. Iar felul în care scria puștiul, Mircea observase asta, avea niște caracteristici în plus, finețuri stilistice în aparență nesemnificative, aproape la fel ca ale lui, dar ceva mai deosebite, întortocheri de fraze nu mult diferite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
însuși câștigase recunoașterea locală în jurul vârstei de optsprezece ani, iar cea mondială cam pe la douăzeci și doi, nu era greu de închipuit ce succes ar fi urmat să aibă acest puști de numai doisprezece ani. Iar felul în care scria puștiul, Mircea observase asta, avea niște caracteristici în plus, finețuri stilistice în aparență nesemnificative, aproape la fel ca ale lui, dar ceva mai deosebite, întortocheri de fraze nu mult diferite de ale sale, dar mai simple și mai directe, care per

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
stări a lucrurilor ar fi dus la anularea ei și, în consecință, a finalului maiestuos și potrivit cu sine pe care și-l prevăzuse, de a coborî de pe meleagurile vieții direct în criptele pline de genii ale istoriei literaturii. Dar un puști de doisprezece ani care să scrie cu mult mai bine și mai ușor decât o făcea el la această vârstă, asta i se părea pur și simplu o batjocură din partea universului, a galaxiei, a sorții, asta în cazul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Dar altceva pur și simplu nu știa să facă și nici nu voia. Doar nu se putea apuca de afaceri la această vârstă, sau de grădinărit, unde mai pui că nici nu s-ar fi priceput. Să-l ucidă pe puști, strecurându-i otravă în paharul cu apă de la capul patului, strecurându-se el însuși, mârșav, pe lângă părinții adormiți ai acestui nou geniu, în încercarea de a-și duce odiosul plan la bun sfârșit? Nici vorbă. Nu că nu s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
cu propriile lui arme? Asta i se părea genial, poate urma să îi vină chiar de acolo o idee... Ușurat și înaripat de acest nou gând salvator, Mircea deschise unul dintre ziarele în care apăreau cronici literare referitoare la acest puști, pe numele lui Elefterie Măceș. Citi repede, înfrigurat, temându-se în fiecare clipă că nu va găsi ceea ce căuta. Și, spre dezamăgirea lui, când termină de parcurs cele câteva coloane de rânduri frumos aliniate ale ziarului, chiar acesta a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și foarte luminos, nimic negativ sau întunecat nerăzbătând din cele scrise de el. Mircea era disperat. Soarta nu putea fi atât de crudă, iar el trebuia să acționeze repede, căci puștiul tocmai se înscrisese într-un concurs literar pe care criticii apreciau că are toate șansele să-l câștige, un concurs al cărui premiu Mircea îl râvnea foarte mult de ani de zile. Iar acum pur și simplu nu putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
care criticii apreciau că are toate șansele să-l câștige, un concurs al cărui premiu Mircea îl râvnea foarte mult de ani de zile. Iar acum pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
grozăvia scenei respective că ceea ce se întâmplă nu poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul se apropie. Ochii lui Mircea Cârpenișteanu nu vesteau însă nimic bun. Cuțitul cu atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai bine decât mine? De ce? De ce acum? Nu ți-e rușine? Nu poți să mai aștepți? - Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
ați pus orgoliul personal desupra vieții unui om... Ce fel de scriitor sunteți?... Acum știu că nu cel pe care mi-l închipuiam eu... În felul acesta nu puteți fi un model pentru nimeni... - Așa e, așa e, murmurau prietenii puștiului. Că bine le zici, Elefterie... Capul lui Mircea Cârpenișteanu căzu, învins, izbindu-se de asfalt. Lecția pe care i-o servea puștiul era atât de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
închipuiam eu... În felul acesta nu puteți fi un model pentru nimeni... - Așa e, așa e, murmurau prietenii puștiului. Că bine le zici, Elefterie... Capul lui Mircea Cârpenișteanu căzu, învins, izbindu-se de asfalt. Lecția pe care i-o servea puștiul era atât de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț. Vroia să fie mort, nicicând născut, deja îngropat, iar remarcile celorlalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Bănuiesc că eu am luat literatura prea în serios... continuă Cârpenișteanu, suflând greu. De-asta am ajuns în asemenea hal... E singura explicație. Scriitorul făcu o pauză, lăsând să-i curgă un firicel melodramatic de sânge din gură. - Iartă-mă, puștiule, te rog. Dacă mai poți. Ești mai bun, ai câștigat. Recunosc. - Dar eu nici nu voiam să câștig... Scriitorul înlemni. Durerea pricinuită de ultimele cuvinte ale puștiului era totală pentru el, imposibil de suportat. Înfrângerea și umilința erau cu mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
lăsând să-i curgă un firicel melodramatic de sânge din gură. - Iartă-mă, puștiule, te rog. Dacă mai poți. Ești mai bun, ai câștigat. Recunosc. - Dar eu nici nu voiam să câștig... Scriitorul înlemni. Durerea pricinuită de ultimele cuvinte ale puștiului era totală pentru el, imposibil de suportat. Înfrângerea și umilința erau cu mult prea mari, dar în aceste clipe un lucru îi apăru ca sigur: nu putea muri tocmai acum. Nu-i venea și nici nu se putea sinucide în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
colegilor săi, umilindu-i, ce avea să facă? Cu el ce avea să se întâmple? De ce scrisese atât de mult și totuși degeaba? De ce nu-și dăduse seama la timp că pentru a juca totul pe cartea literaturii, cum spusese puștiul, trebuia să aibă încă ceva în plus în afara talentului? Ceva în plus, ce? Mintea lui Mircea se împăienjenea, astfel că nu-și mai putea da seama de adevărul situației lui... Curajul, poate?... Asta îi lipsise? Sau altceva? Altceva ce? Deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
să aibă curaj. Ce era, în definitiv, atât de greu? Un salt în față, un metru de avânt și rușinea ar fi fost spălată. Nimeni, în afară de Măceș, n-ar înțelege de ce s-a sinucis, și la cât de bine-crescut era puștiul, cu siguranță n-ar fi spus-o niciodată nimănui. Așadar, asta era singura salvare posibilă, trenul îi fusese trimis de o mână providențială și Mircea știa că era cazul să cam profite. Numai că trenul trecu prin dreptul lui Mircea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
brutărie căreia Mircea îi dăduse un nume simplu și plin de semnificație, ce rezona cu întâmplările din ultimile zile : Brutăria „LIFE GOES ON”. PAGINĂ NOUĂ CUM VA ARĂTA DE FAPT SFÂRȘITUL LUMII Ne aflăm în dormitorul lui Ionel Dumitrescu, un puști de 15 ani cu o figură mai degrabă interesantă decât urâtă ori frumoasă. Ionel este la calculator, butonând în gol. Ne apare ca din ce în ce mai evident faptul că nu face nimic. Epitetele pe care în mod uzual le-am putea folosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

a vrut, mi-a zis să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat când am vrut să vedem dacă pot să prind săgeata din zbor, ca indienii din filme, dar eu i-am zis că pe-atunci eram mic, un puști de nouă ani abia, era normal să n-am reflexe prea bune, spre norocul meu cuiul de la capătul săgeții n-a fost destul de ascuțit, mi-a intrat în mână numai doi centimetri adâncime, mi-a străpuns doar pielea, iar săgeata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
am strigat că nimeni, dar și puță ăsta a început să strige că a adus umerașe ieftine, și să vină stimata doamnă să se uite, că așa un lemn bun n-a mai văzut, și atunci l-am îmbrâncit pe puști, dar n-a căzut, a făcut doar un pas înapoi și s-a prins de balustradă, și eu iarăși i-am spus, gata, valea, dar atunci mama era deja acolo și se uita la mine și am văzut că fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

costa vizitele astea. M-am dezbrăcat și am făcut o baie. Apoi, băiatul de serviciu, impecabil și negru, și-a făcut apariția cu tava mea. Am venit, am plătit nota și i-am strecurat băiatului un parai. Era în formă puștiul, iar neliniștea mersului și a zâmbetului cădeau bine. S-a încruntat inocent și a adulmecat aerul. Ar fi putut să-mi arunce o singură privire - sau să se uite la scrumieră, la sticlă, la cele patru cești de cafea, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
forme de umanoizi prinși de radar ce păreau a fi rezultatul unor mutații genetice suferite de cârtițe și lilieci. Contra unui tarif îți și vorbesc. Misiune de Lansare, Circuitul a fost închis, Furtună, Punct de Aprindere, Timp Mort, Ciocnire, Final. Puștii, vagabonzii și singuraticii de aici, ei sunt rezervorul spiritual al noii epoci. E posibil ca bunicii lor să fi lucrat la negru. Știu că al meu așa a făcut. În bar, bărbații și femeile sunt aliniați unul după altul, despărțiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ecranului întunecat erau douăzeci sau treizeci de inși. Terenul însuși avea, probabil, înălțimea a trei etaje. O sută de dolari ora? Două sute? Trei? — Cine sunt ăia de acolo? am întrebat. — Chiar acum au venit și se uită. Îl vezi pe puștiul ăla? Jo’burg din Texas. Computerul l-a scos al unsprezecelea. E cercetat de ATP. Cere garanții financiare pentru a participa la turnee de mâna a doua. Mită. E ilegal, dar, practic, toți cei treizeci aflați în vârf sunt tripli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ușă. Ora unsprezece. Ora marelui tămbălău. Polițiști în cămăși (am devenit atât de relaxați, de obișnuiți cu crimele azi) masați câte șase în jurul dubelor albe, mașinile care transportă bani, cu dunga lor roșie, așteptate în parcările de pe drumul principal. Undeva, puștii, capetele-rase, se îmbulzeau să-și lanseze noul spectacol. După cât se pare, săptămâna trecută, sâmbătă seara, a avut loc aici o revoluție în toată regula. Mâncam singur la o masă din dreptul ferestrei în Burger Bower, și na-m văzut nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
să închiriem, pur și simplu, produsul finit: în felul acesta, spunea Fielding, ne păstrăm independența artistică în timp ce facem cu mult mai mulți bani. Credeam că numai oamenii mari pot să pună la cale o asemenea șmecherie, dar uite că și puștiul reușise să născocească așa ceva. Avea niște relații extraordinare, și nu numai în lumea filmului. În timp ce el vorbea, și eu mă luptam cu lungul șir de coniace și cafele, am simțit strângerea și îmbrățișarea banului adevărat. Bani, drace. — Știi, moșule, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
tine însuți, o văzusem de multe ori pe Caduta pe marele ecran în melodrame, filme muzicale, comedii sexy italiene, în westernuri mexicane. O văzusem pe Caduta umilindu-se și făcând pe grozava și îmbufnându-se și zâmbind batjocoritor. Când eram puști, noaptea obișnuiam să fac laba cu gândul la ea - ca mai toți, de altfel. Și cu cât mă gândeam mai mult la ea, cu atât îmi venea să mi-o iau la labă acum. În tinerețe avusese un trup atletic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
e prea convingător John. — De ce nu? — Păi, asta dă impresia spectatorului că el e mai tare ca mine. — Așa e. Adică el are douăzeci de ani și tu ești - tu ești un bărbat ajuns la maturitate. Dar îl știu pe puștiul care a dat proba. Un știft! Aș putea să-l rup în bucăți cu mâinile goale! — Dar lumea nu va ști că ai fi în stare de așa ceva, Lorne. Toți vor crede că a câștigat el pentru că e cu patruzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]