8,125 matches
-
inventat și l-a făcut pe Om, ca să-și rezolve o mulțime de probleme. ( zâmbește trist) Hm... Inventarea lui Dumnezeu a fost o operă colosală, și ea a servit omului. Mie acum, de exemplu, Universul fără Dumnezeu mi se pare pustiu. (tace un moment) Mai bine nu ar exista pentru că ar semăna cu o casă pustie în care nu a locuit și nu va locui nimeni niciodată. Ai o nesfârșită și îngrozitoare senzație de pustiu. Senzația de pustiu îți trezește un
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
trist) Hm... Inventarea lui Dumnezeu a fost o operă colosală, și ea a servit omului. Mie acum, de exemplu, Universul fără Dumnezeu mi se pare pustiu. (tace un moment) Mai bine nu ar exista pentru că ar semăna cu o casă pustie în care nu a locuit și nu va locui nimeni niciodată. Ai o nesfârșită și îngrozitoare senzație de pustiu. Senzația de pustiu îți trezește un fel de curiozitate ascuțită. O durere violetă în stomac. ( după un timp) Hm! Ce ciudat
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
tușește cum tușesc tuberculoșii) Dar apoi vine spaima. Pustiul devine existența ta într-o existență viitoare. Și iată, vin eu, care am știut să mă bucur de liniște și de pustiu, și mă sperii. Îmi e frică acum de universul pustiu. (după un timp ) Dumnezeu mi-ar fi dat atunci senzația de univers locuit, care pentru mine, pentru noi, oamenii, este binevenită. Ne dă un sentiment întăritor, trăim starea de împreună, și o ciudată, prăfoasă, căldură sufletească. CONSZANTIN BRÂNCUȘI : (nostalgic) Și
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
întorcând capul și privind-o) Sau voi sunteți puțin matcă a lumii... Și noi, când ne adăpăm din voi, ne adăpăm din matca lumii și a vieții. Și ne e mai bine , ne facem iar sănătoși...(valurile mării se aud pustii, indiferente) DOMNIȘOARA POGANY: (amintindu-și) Așa e, Costache, și mie îmi era dor de tine. (acum se aude susurul unui râu de munte ) CONSTANTI BRÂNCUȘI: (meditând) Înțeleg... (rar, obosit) Femeia în viața marilor spirite a jucat, trebuie să fi jucat
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
am tins către harul tău. Așa cum tu te adăpi din femeie, bei din sufletul ei, aplecat ca o cumpănă, la fel și eu am fost, ca și cum m-aș fi înălțat sub cele Dumnezeiești ale cerului. Înțelegi cum? CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (pierdut, pustiu) Înțeleg, înțeleg... DOMNIȘOARA POGANY: (ca și cum ar jeli) Femeia este o rană a materiei, Costache...o lacrimă. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Bărbatul singur e o jumătate. (trist) O jumătate de rană, o jumătate de lacrimă, o jumătate de dor... La fel și femeia
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
strămoșii noștri, de istorie. (îi vine să plângă, e un bătrân chinuit de vedenii) Lumea vine în urma mea înaintând către un orizont argintiu, iluminat de un răsărit nevăzut, și vine greu, și eu m-am dus prea departe în adâncul pustiei... și legătura cu lumea, cu omul, îmi este pusă in primejdie, și atunci începe să bată acel vânt care este dorul de mamă...(acum plânge de-a binelea) și sufletul meu simte, și se îndoaie de adânca durere a lui
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
câteva clipe ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (e foarte singur) Și eu sunt mulțumit, mamă. Poate că este mai bine că n-am fost alături, căci tu m-ai fi împiedicat. De când am plecat în lume am fost un oștean ce luptă în pustie, departe, cu nevăzutul și neauzitul. (privind ca un orb înaintea lui) Eu le-am lăsat pe toate, mamă, plăceri și toate, ca să fiu singur și lucid, puternic, acolo, în fața infinitului și necunoscutului. Așa cum soldatul stă în front, în bătaia puștii
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
mamei : (jeluindu-se) eu nu am avut răgaz în truda mea, Doamne, de aceea a trebuit cu tot dorul, care m-a mistuit și durerea care m-a ars, să rabd totul, ca să trudesc acolo departe de ai mei, în pustiile creației și ale spiritului. (încercând să se ridice) Vinovat ești tot Tu, Doamne, căci puteai să mă ajuți, și nu m-ai ajutat, și m-ai lovit mai mult cu durerea și cu nedreptatea! M-ai făcut să trudesc pentru
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ce fac e fără sens. Revăd scrisoarea de la tine, îmi spui că-ți este foarte dor, dar asta nu mă liniștește și nu îmi e de ajutor. Miguel, nu-mi înțelegi durerea, ce nemiloasă mă lovește, eu fără tine sunt pustie, nimic nu mi te-nlocuiește, Că, Tropoțel, pe lumea asta doar tu-mi spui dragă Veronică, fetiță dulce, înger blond și, câteodată, simplu - Nică. Așa cum argintarii-mbracă în pietre scumpe o icoană, în sărutări m-ai îmbrăcat, din flori de
CONFESIUNI de MARIANA DOBRIN în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350795_a_352124]
-
mai mult, că poemul e suflet și sufletul e poem. Poate că numai în contextul acesta al sublimării iubirii, dar, în condiția umană prezentă, trebuie înțeles cel puțin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniștii”, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor” o spune însăși poeta: „Am scris primul cânt...” (p. 40). Neliniștea iubirii, apropos de titlu, este prezentă și în Cântarea cântărilor, și nu în sensul de păcat, ci de
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
altfel: mergi și fă din însăși calea, țintă, și din însuși mersul, scop. Vorba Fericitului Augustin: „Cântați cum cântă călătorul. El merge și cântă. El cântă și înaintează”. Ca-ntr-un discurs filosofico-teologic de factură ascetică, așa cum întâlnești la părinții pustiei de tip Pateric, poeta vorbește de rafinarea conștiinței prin actul căinței (o trimitere la neliniștea din titlu?), o rafinare a conștiinței până la a deveni un fir de lumină (p. 38). Dacă această căință indică un păcat, o rană, autoarea nu
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
nu mai da în mine Cu stele și cu potcoave Că mi-s nopțile bolnave De urgie și adaos Și mă pierd, mă pierd în haos Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Că mi-s nopțile pustii Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu luceferi și cu sori Că-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te
DINE, COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350845_a_352174]
-
s-a ascuns, Fuse-aici, acuma nu-i Îi aud doar trilul lui. Se răresc și norii, ei Sus pe cer, acuma ce-i? Un punct negru, depărtat Nu se-oprește din cântat. Sus pe deal la Ilisie Ultima casă pustie, Coperișul o să cadă Într-o iarnă cu zapadă. Și s-or rupe și pereții Cum se rupe firul vieții, Doar trilul de ciocârlie Răsuna-va pe vecie. ------------------------------ Ioan NICOARĂ Finix-Arizona, SUA 11 iunie 2015 Referință Bibliografică: Ioan NICOARĂ - SUS PE
SUS PE DEAL LA ILISIE de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350850_a_352179]
-
vremea sa, nu pentru că era chiar așa sau că i-ar fi lipsit optimismul, ci pentru că el este în primul rând un vizionar, scepticismul său avertizând asupra a ceeace urma să vină, ca și un glas care strigă ca în pustie urechilor surde ale umaniății: „nu mai este nimica de făcut, sfârșitul este aproape!” Eu sunt convins că i-ar fi plăcut să strige „pregătiți calea Domnului!”, dar deja lumea avea un alt dumnezeu, ce se întruchipa treptat și sigur încondonându-se
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
muzica românească și momenteveselede Anul Nou.Am ascultat și discul Savei Negreanu și al Vetei Birișintitulat„Doamne ocrotește-ipe romani”, disc pe care l-am adus și eu din țară,astă-vara.M-a dus băiatul șipe malul laculuiMichigan,care era însă pustiu,datorită frigului și lapoviței ce cădea mărunt...Chicago este tăiat în două de răul cu același nume, cunoscut și ca„râul care curge invers”. La sfârșitul secolului trecut,un proiect ingineresc,a inversat direcția scurgerii apei, pentru a nu se
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
nu mai da în mine Cu stele și cu potcoave Că mi-s nopțile bolnave De urgie și adaos Și mă pierd, mă pierd în haos Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Că mi-s nopțile pustii Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu luceferi și cu sori Că-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te
DINE COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350947_a_352276]
-
creștin , spune că acesta nu este altceva decât un martir în viață și în trăire, un martir răstignit pentru lume, și lumea pentru el . Dar, cele mai multe cununi martirice ale păcii din acea vreme, au împodobit capetele nenumăraților asceți, viețuitori ai pustiei, care se nevoiau cu postul, cu rugăciunea și cu privegherea, zi de zi, noapte de noapte, fără încetare, considerându-se și ei răstigniți pentru lume, și lumea pentru dânșii. Unii dintre aceștia s-au învrednicit și de moartea martirică; iar
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
aceștia s-au învrednicit și de moartea martirică; iar alții, nespus de mulți, în frunte cu Pavel Tebeul, Antonie cel Mare și Pahomie, sporind numărul mare al anahoreților ce-și lăsau averile, împărțindu-le la săraci și retrăgându-se în pustie în timpul nesfârșitelor persecuții ale lui Dioclețian, neputându-se împărtăși de martiriu din binecuvântate pricini, și l-au răscumpărat prin îmbrățișarea ascezei creștine, care însemna un martiriu, nu numai de câteva zile sau ceasuri, ci de o viață întreagă. Aceștia sunt
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NEPUTINȚĂ Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului parșiv temnicier- tunet sugrumă strigăt scăpat de un vultur captiv din obscurul pustiu murmur ascuns în adânc răsare în dorul flămând, chemarea adusă de vânt- val prăvălit peste zid aripile-și ridică, se zbate-n zadar să-și tragă picioarele zidite-n aspru mortar încearcă un zbor infinit dincolo de zenit să atingă imaginarul
NEPUTINŢĂ de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351563_a_352892]
-
-nvolburate ape. Vrăbiuțe solitare, Amețite de furtună, Se ascund prin șuri, prin poduri, Lupii-n haite se adună. Frigul îți pătrunde-n oase, Întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei Își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, Câinii urlă a pustie, Sufletul înalță-n ceruri, Mama ... nu mai este vie. Plâng pe piatra rece, mamă, Bucuriile apuse. Mângâierile duioase Pentru totdeauna-s duse. Pe cărarea vieții scurtă, Fără pată, fără vicii, Mi-ai fost salbă de lumină Și izvor de sacrificii
POEME ESENŢIALE (1) de NICOLAE STAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351648_a_352977]
-
-ți scriu mai mult și să-ți povestesc și ție una: alaltăeri eram în post la primărie și pe la nimiezi era o căldură de curgea nădușala de pe om, ăștia marii și-au luat valea cu bombardamentele astea. Bucureștiul a rămas pustiu și eu stam pe scaun, mă gândeam și eu așa ca prostu cam ce zi este, se apropia leafa și promisesem și eu că vă trimit prin Păsărică ceva parale, niște zahăr și alimente. Că zicea Păsărică să vină acasă
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca și cânta cum fac țiganii de mahala în mijlocul străzii pustii și eu priveam la el din ușa Primăriei și-l strigam : ,,Praporicăăă ! Măiii Praporicăăă !” Îmi venea să mai și râd de el cu moartea în spinare. Că-mi povestise cum se-mbătase el de bucurie că-și găsise iubita, pe
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
dându-le doar bani de... chipsuri. Iisus a-mbătrânit pe cruce ș i- n carne spinii s-au uscat, dar niciun preot nu l-ar duce să-l culce-n așternut curat! e gardul mult prea ’nalt la vile și prea pustiu în jurul lor, de-aceea vino iar, copile, la porțile săracilor!... Referință Bibliografică: a îmbătrânit Iisus / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 714, Anul II, 14 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
A ÎMBĂTRÂNIT IISUS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351698_a_353027]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (III) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 766 din 04 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Casa lui Tudor Cristache căpătase un aer pustiu. De cum pătrunzi în incinta acesteia te întâmpină mireasma trandafirilor și sute de petunii. Dacă altădată te simțeai răsfățat, acum aveai senzația că ești într-un tablou împietrit într-o clipă nefastă. Ușa era descuiată, semn că pictorul ieșise în grabă
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
la câțiva pași în fața intrării. A privit în sus, spre turle. Nu se mai vedeau din cauza zidului înalt. Nehotărât, admira icoanele din pridvor și încerca să descopere în ce limbă este scrisul pe placa aceea mare de deasupra ușii. Era pustiu. Nici țipenie de om, chiar dacă ușa era deschisă. Din acest pustiu, i s-a vorbit, surprinzător de apropiat și cald: - Fii binevenit, fiule! Dorești să te rogi ori să vizitezi sfânta biserică? Secunde lungi au trecut până ce a îndreptat privirea
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]