3,728 matches
-
face în literatură doar fraze frumoase, nu mă interesează, n-am timp. Cine se hotărăște să spună adevărul pe față merge în sensul artei. Minciuna frumoasă îi dă doar roată”. Și, în fine: „Curajul fără artă este o voce în pustiu. Dar și arta fără curaj nu are bătaie lungă”; „Acolo unde nu există artă nu poate exista nici adevăr”. Asemenea luări de poziție, în contextul socio-istoric dat, justifică ideea - pe care o va apăra după 1989 - a „rezistenței prin cultură
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
să se ascundă aici; frământări pe mare, căci toți vor încerca să fugă pe ape; frământări în insule, căci și acolo vor fi toți urmăriți. Neroditor va fi pământul pentru sfinți, neprimitoare oricare cetate, marea fără vase, lumea întreagă un pustiu. Unii vor muri de foame, alții se vor sfârși de sete, alții vor pieri de frică și de multele încercări”. Daniel este un model de rezistență: „Nici Daniel, în ciuda interdicției rugăciunii, nu s‑a supus poruncii regelui; el nu voia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lângă București, alta în Dobrogea, cea de-a treia fiind o vale lângă locul unde izvorăște Covurluiul cu Apă, în zona Galațiului, loc pustiu în veacul al XV-lea) vorbesc despre o proprietară ce fusese soția unui mare ban411. Tot pustiu era în secolul al XV-lea și locul numit Valea Bănesii, aflat cam în aceeași zonă gălățeană a Covurluiului cu Apă412. Modelul acesta, indicând apartenența ori vreo întâmplare neobișnuită legată de o anumită persoană, funcționează și în toponimele Satul Mărinii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
S. Crohmălniceanu, un om pentru toate dialogurile, pref. edit., București, 2000; Sebastian sub vremi. Singurătatea și vulnerabilitatea martorului, pref. Dorel Dorian, București, 2000; Ov. S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, pref. edit., București, 2001; Semne de viață în pustiu, București, 2001; Jacques G. Costin, Exerciții pentru mâna dreaptă și Don Quichotte, pref. Ovid S. Crohmălniceanu, Pitești, 2002; Zigu Ornea - permanența cărturarului, București, 2002. Repere bibliografice: Lucian Raicu, „Idei trăite”, RL, 1968, 9; Nicolae Manolescu, Pașii pe nisip ai lui
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
Mona Lisa reclamă/ furtul surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar preferă convertirea dramatismului în expresie prozaică, în ludic, vădind o înclinație accentuată pentru calambur și combinații insolite, nu întotdeauna inspirate: „Foaie verde sângeriu,/ Doi pustii într-un pustiu. Rană mult apetisantă, / Miere crudă-n agravantă. Două friguri post-restant,/ Tu bacantă, eu vacant.” SCRIERI: Aurul din aripi, Timișoara, 1986; Ascultând ceasornicul în baie, Oravița, 1995; Cochetăria cu fulgerul, Reșița, 1995; Șantier în creier, Reșița, 1996; Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
a ne satisface necesitățile - hrană, adăpost și combustibili -, trebuie să apelăm la resursele naturale. Dar felul în care le folosim dezvăluie dacă le recunoaștem sau nu ca pe un dar de la Dumnezeu. Când israeliții au vrut să mănânce carne în pustiu, Dumnezeu le-a dat prepelițe pe săturate. Însă, din lăcomie și egoism, ei au mâncat în exces, provocându-L la mânie pe Creator (Numerele 11:31-33). Dumnezeu a rămas neschimbat. Prin urmare, creștinii trebuie să se străduiască să nu facă
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
Albu, Marcel Olinescu, C. N. Negoiță, Scarlat Preajbă, Sebastian Bornemisa, Cornel Grofșoreanu, Gala Galaction, D. Munteanu-Râmnic, Gino Lupi, Iustin Ilieșiu, N. Țimiraș, Pamfil Gregorian, Ion Lugoșianu, Ion Simionescu, Filaret Barbu, Ion Agârbiceanu. O mențiune specială merită analiza detaliată a romanului Pustiuri de Georgeta Cancicov, semnată de Amalia Ciocârlan de Ferenczy. M. Pp.
TRANSILVANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290240_a_291569]
-
asemenea viziuni. Apar și noi simboluri, liliale și serafice. Ofelia a căzut „în lumea industrială”, îngerii (figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape ancora sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri vreo stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul divin (ceresc) „își pune limba într-o teacă de fum” - cum
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această primă scriere figurația rămâne una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
gesturi leneșe ne irosesc,/ chiar mugurii ce vor țâșni din teaca/ acestor buruieni care tot cresc”. Exhibarea unui limbaj anatomizant este însă doar o capcană: dominantă rămâne întemeierea culturală a imaginii. Moartea ca dulce momeală, „năpârlirea sensului”, „cenușa moale” a pustiului și a trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții, plânsul „fluturând veșted în mine”, calmul contemplativ („În toate o măsură potrivită/ loc împuținat vederea/ te amăgește și vezi”), obsesia devenirii și a limitei indică maturitatea în tipare reflexive, închiderea
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
o toamnă a așteptării/din mâna copilului începe plânsul de fiară/și vacarmul ce se alcătuiește să mă vândă.../apropie-te/fierul securii/nu înnoptează-n butuc/câmpia bate cu pumnii în/șinele căii ferate/și clopotele zâmbesc pe ascuns/pustiul după fiecare descăpățânare/înlocuind adevărata ureche-a schitului de peste vale/la marginea orașului eșafodul/cu strălucirea lui/ademenește trupurile cronicarilor”. Un gen particular de experiment, de creație poetică „în tandem”, este de observat în volumul Mâța pe spini (2001), unde
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
București, 1974, Potopul, I-III, pref. trad., București, 1977, Hania, București, 1986, Paznicul farului, îngr. și pref. trad., București, 1987 (în colaborare cu Teodor Holban), Familia Polaniecki, pref. trad., București, 1987, Pe câmp de glorie, pref. trad., București, 1992, Prin pustiu și junglă, pref. trad., București, 1992, Quo vadis, pref. trad., București, 1993; Slawomir Mrożek, Teatru, pref. trad., București, 1986, Dragoste în Crimeea, București, 1998, Croitorul și alte piese, pref. trad., Iași, 2002; Zygmunt Krasinski, Regele Wladyslaw Herman, București, 1994; Stefan
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
prin intermediul amintirii. Peisajul este epurat, redus la liniii esențiale, un traseu ciclic duce de la eu la peisaj, care se revarsă apoi în spațiul interior: „o iei în susul râului. apa curge. / delta morții în tine”. Revin și stările de destrămare, de pustiu lăuntric, dar tot amintirea este cea care asigură unitatea dintre eul înstrăinat și cel regăsit. Titlul trimite la nota de franciscanism regăsibilă în inefabil, în comuniunea sacră cu lucrurile, cu universul. Se simt urme ale tristeții, ale suferinței, mai adânci
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
până să dispară personajele din confesiunea sa), își asumă riscul să publice notele lui de taină. EUGEN SIMION SCRIERI: Amiaza unei revoluții, București, 1954; Ion Agârbiceanu, București, 1955; ed. București, 1964; ed. București, 1972; Începutul sfârșitului, București, 1956; Unde sfârșește pustiul, București, 1956; Nuvela românească - La Nouvelle dans la littérature roumaine, București, 1965; Masca geniului, București, 1967; Glose, Cluj, 1970; Colaje, Cluj, 1972; Sechestrul (în colaborare cu Vasile Rebreanu), Cluj, 1972; Ordinea și aventura, Cluj, 1973; Bivuac, Cluj-Napoca, 1974; Lecturi și
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
închise în vase, fluviu/ urmărit de o fiară: în frunte, eu/ șiroind, purtând hainele/ luate de pe cadavre, ale celor de dinaintea/ mea, chircit, cu brizbrizuri// în direcția ochilor: mereu/ un fetus, de om îngâmfat,/ buzat,/ în recipient plin de gelatină: ce/ pustiu...”. Mitul nu este irevocabil abandonat, ci doar trecut sub carantină, pentru a fi resuscitat în versurile din Când memoria va reveni (1985), unde formează placa turnantă a viziunii. Pivotând în jurul obsesiei labirintului, cartea e o construcție polifonică și inițiatică unde
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
cu ilustrații de Dem, București, [1931] (în colaborare cu Ioan Rovența); Antologia poeților tineri, cu 55 chipuri de Margareta Sterian, postfață Ion Pillat, București, 1934. Traduceri: Maxim Gorki, Makar Ciudra, București, 1928; Knut Hamsun, Zacheu, Arad, 1928; Robert Hichens, Toboșarul pustiului, București, 1928; William C. Morrow, Condamnatul, București, 1928; Pitigrilli, Vegetarianii amorului, București, 1932; Guido Da Verona, Cântecul de totdeauna și de niciodată, București, 1933 (în colaborare cu C. N. Negoiță); D. H. Lawrence, Femei în dragoste, București, 1933; Serghei Esenin
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Pachomius (290-346) a organizat în jurul anului 320, la Tabennisis, pe malul răsăritean al Nilului, o mănăstire în care se imita exemplul său de viață. Pachomius fusese soldat, iar după lăsarea la vatră s-a retras vreme de 12 ani în pustiu pentru a se reculege și a-și reconsidera, pe temeiuri creștine, viața pământească. Întemeierea mănăstirii a atras mii de călugări, pe care a trebuit să-i organizeze. Se înțelege că a recurs la principii și metode militare, cu care era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a umple un alt gol)/ din realitatea mahmură, fără ritm, fără rimă/ mai erau doar trei lopeți de aruncat/ târziu/ când visele ne îmbrâncesc, ne pocnesc oasele/ mâinile mele îndelung m-au pipăit, urlând singuratice” (din cuvântul tău rostit în pustiu, 3). În Poeme de sedus realitatea (2000), materia poetică se concentrează, spațiul poemului se condensează, dar peisajul rămâne tot al apocalipsei: „Orizont tumefiat în care mucegaiul sapă noi răvașe. seară cu/ dinți ce rupe din maluri bucăți reci, indiferente. fiecare
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Iași, 1996; Patimi în Labirint, pref. Constantin Dram, Iași, 1997; Infernul albastru, Iași, 1999; Noaptea
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
mal / În violet minor, / Cum cântă vântul când pe-aproape-i toamnă.” Vitalismul nietzscheean din poezia lui Lucian Blaga se voia eliberat în căutarea unui trup pe măsură, la dimensiunea marilor alcătuiri geologice sau cosmice, pe când la P. sufletul se dezmărginește înspre pustiu și epuizare. O translație similară cunoaște și motivul călătoriei. Zborul cosmic eminescian avea o destinație certă: absolutul, al cărui spațiu era plasticizat în imagini de o mare consistență, în timp ce la P. elanul își păstrează substanța și energia, dar, în lipsa unor
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
fiind o selecție din versuri scrise de-a lungul a trei decenii. De la Toamna-n hlamide cenușii, datând din 1938, până la poeziile de acum, totul e învăluit într-o melancolie difuză, epigonic romantică, punctată când și când de clamări în pustiu. O Efemeridă care încheie placheta vorbește despre inutilitate și gol lăuntric în curgerea implacabilă a timpului. Imaginea ultimă nu se compune la P. dintr-o poezie interiorizată a senectuții, ci dintr-o accentuare a adecvării la conjunctural. Discobolul (1972), Poema
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
semnat Radu Bardă, pseudonim aparținând lui Vasile Militaru, ori câte o fabulă, de obicei cu același mesaj, a aceluiași, dar semnată de data aceasta cu numele real. Între poeții publicați de P.v. se numără Ion N. Iancovescu (Un glas din pustiu), alături de Radu Gyr (Balada tâlharului în ștreang, Soartă, poem interzis pe vremea dictaturii carliste, Noi, nevrednicii), Pan M. Vizirescu (Avram Iancu), Virgil Carianopol (Scrisoare către Radu Gyr), Ion Potopin, V. Copilu-Cheatră, Constantin Barcaroiu, G. Șt. Cazacu, Vasile Dobrescu, I. D. Pietrari
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
în România (1950-1980). Bibliografie selectivă (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1981; Literatura neogreaca contemporană în România. Bibliografie (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1998; De la Odysseas Elytis la Nichita Stănescu. Echivalente culturale, Iași, 2001. Traduceri: Rita Boumi-Pappà, Înflorire în pustiu, București, 1974 (în colaborare cu Leonida Maniu); Un cântec despre România, pref. Ilias Iliou, Iași, 1980; Jean Coutsocheras, Cu aripa și tridentul, pref. Romul Munteanu, cu ilustrații de Marcel Chirnoagă, București, 1980 (în colaborare cu Constantin Crișan); Odele Mării Egee. Poeți
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Surâsul Afroditei. Poeți ciprioți contemporani, îngr. și pref. trad., Iași, 1995 (în colaborare cu Leonida Maniu și Leonidas Rados); Soarele Verghinei. Poeți contemporani din Salonic, Iași, 2003 (în colaborare cu Leonida Maniu). Repere bibliografice: Adrian Popescu, Rita Boumi-Pappà, „Înflorire în pustiu”, ST, 1974, 12; Constantin Coroiu, Dedicații lirice, RMB, 1980, 11 227; Al. Păscu, Un cântec despre România, CRC, 1981, 26; Polixenia Karambi, Cultura și literatura română în Grecia, RL, 1981, 43; Ioan Holban, O poezie care a trebuit să-și
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
ș.a. Înființează în 1960 Asociația Enciclopedică Română, proiectând să alcătuiască o enciclopedie a exilului. Picturile, desenele și acuarelele lui au fost expuse în Franța, Germania și Mexic. Cu o structură de moralist, P. adună în primul său volum, Predici în pustiu (1960), o suită de eseuri despre dimensiunea morală a lucrurilor. Secvențele despre dragoste, muncă, singurătate, justiție, minciună etc. nu sunt ostentativ normative, ci par mai degrabă rememorări pentru sine însuși. Cu același titlu apare peste aproape un sfert de veac
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]