2,283 matches
-
bal". Am avut zi de recepție a lucrărilor de montaj; s-a terminat mai înainte, pe la zece... A, apropo: să-ți dau banii, zice și scoate din poșetă o bancnotă de zece lei. Mulțumesc! Mi-au prins foarte bine, altfel răbdam toată ziua, deși n-ar fi fost prima oară. Tu unde-ai fost? La Albă ca zăpada? Asta-mi mai trebuia și eram fericit, mormăi eu în timp ce intrăm în bloc. Ia uite, exclamă Fulvia, arătînd cu capul spre un panou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe lună, se pare; apoi o nebu nie: mi-am cumpărat o adorabilă geantă maro, ca a ta, din aceeași piele; a costat cât o bucată-de pâine-cam-scumpă, o mie cinci sute; pe urmă, la doamna Vereș, unde a trebuit să rabd ceea ce mă speria atâta, așa că sunt, la ora asta, știrbă, până mâine la 4, când se va ține faimosul consiliu. Mi-am luat și biletul spre Mangalia (420 de lei, clasa a III-a); am să plec joi dimineață la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cum e ziua marilor aventuri, a avut loc aseară, după miezul nopții, o încercare de a o șterge cu aceleași mijloace de care ni s-a vorbit, pe urmă, Irène, vrând să se scalde la 7 seara, a trebuit să rabde prezența poeților noștri care n o mai lăsau să se întoarcă. A țipat și a urcat la Mirona, gâfâind și speriată. Casa Mironei e clădită de curând. E cel mai fermecător interior mangaliot, plin de gust, de personalitate. Statuete provenind
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pensia să fie mai mare decât se crede; știu că o să mi se facă mizerii fiindcă situația din primii ani, când eram la Miercurea-Ciuc, nu e prea clară; dar știi că fac parte din rasa luptătorilor, sunt în stare să rabd, am suportat totul foarte bine, chiar și lovitura asta recentă, în plină cancelarie, de față cu toată lumea. O secretară, cam stupidă în împrejurarea asta, a venit la mine zâmbitoare (din timiditate?) și mi-a spus: „Știți că ați fost pensionată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spargă geamurile. Oare e bine asta ? Eu zic că nu” (revista Cuvânt moldovenesc, Chișinău, 1927). În 1938, Zaharia Stancu a glosat și el pe marginea acestui subiect, Într-un articol politic intitulat „Între Ion și Ițic” : „Ion nu mai poate răbda. Cere pâine pentru copiii lui și grăunțe pentru boii lui. Și fiindcă nu i se poate da puținul pe care-l cere, este Îndemnat să-l tragă pe Ițic de perciuni, ceea ce Ion, Îndobitocit cum se află de mizerie, nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
muncitor, Îi tâmpesc mintea, Îi amorțesc simțurile până-l reduc În stare de dobitocie, enervându-l până la delirium tremens, și-i fac o viață de suferințe și dureri, de o mie de ori mai rea decât moartea ? Noi nu putem răbda să fie societatea noastră esploatată de asemenea monștri” <endnote id="(381, p. 442)"/>. Și pentru Mihai Eminescu cârciumăritul este activitatea reprezen tativă pentru evreul din România. În articolele sale, publicate mai ales În perioada 1876-1881, În ziarele Curierul de Iași
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="vezi nota 442"/>) ; două milenii de persecuții, umilințe, expulzări și pogromuri ; două milenii de resemnare și autocompătimire, În care chiar și călăii și-au manifestat adesea surprinderea față de pasivitatea victimelor. „Dar eu am dat din umeri și-am răbdat,/ Căci a răbda e scrisa lui Israel”, declară cămătarul evreu Shylock (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, act I, scena 3). „Evreul suportă toate În tăcere” ; el stă „cu capul În pământ”, rezumă resemnarea două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Pe la mijlocul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nota 442"/>) ; două milenii de persecuții, umilințe, expulzări și pogromuri ; două milenii de resemnare și autocompătimire, În care chiar și călăii și-au manifestat adesea surprinderea față de pasivitatea victimelor. „Dar eu am dat din umeri și-am răbdat,/ Căci a răbda e scrisa lui Israel”, declară cămătarul evreu Shylock (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, act I, scena 3). „Evreul suportă toate În tăcere” ; el stă „cu capul În pământ”, rezumă resemnarea două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dentr-Însa și curse sânge, ca și mai nainte. Și tu, făcătoriul mieu, nu te-ai putut odihni de necredinciosul neamul jidovesc, nici Întâi, nici apoi. Ne Închinăm patemelor tale, ne Închinăm răstignirii tale, Închinămu-ne ranelor Împărăției tale, care le-ai răbdat pe cruce pentru noi oamenii. Și iarăși ne Închinăm ranelor celor de al doilea rându, carele ai răbdat pre sfânta icoană pentru noi de necredincioșii jidovi și slăvim Înviiarea ta, Dumnezeul nostru” <endnote id="(174, pp. 242-243)"/>. În primele decenii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
necredinciosul neamul jidovesc, nici Întâi, nici apoi. Ne Închinăm patemelor tale, ne Închinăm răstignirii tale, Închinămu-ne ranelor Împărăției tale, care le-ai răbdat pe cruce pentru noi oamenii. Și iarăși ne Închinăm ranelor celor de al doilea rându, carele ai răbdat pre sfânta icoană pentru noi de necredincioșii jidovi și slăvim Înviiarea ta, Dumnezeul nostru” <endnote id="(174, pp. 242-243)"/>. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, legenda a fost reluată, ca atare, În Letopisețul Cantacuzinesc <endnote id="(74)"/> și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
an de slujbă; Nuța destul de obosită, eu, încordat, fără chef de nimic, deoarece nu mă simt prea bine, plus atmosfera de la facultate, conflictul cu conducerea ei (implicit, rectoratul) care a luat forme dure (și în public). N-am mai putut răbda procedeele mafiote cu care sunt lucrat, calomniat etc., și am lovit și eu, în public, într-o ședință a Consiliului profesoral. Sunt absolut scîrbit de ceea ce este la facultate, de nedreptățile revoltătoare ce se fac celor care lucrează. Din cauza încordării
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un ideal și muncesc cinstit. M-am înșelat. La facultate atmosfera a devenit aproape imposibilă și chiar incredibilă prin manevrele mafiei locale. Eu m-am obișnuit mai demult să trec indiferent pe lîngă multe, dar anumite lucruri nu pot fi răbdate la nesfîrșit. Nu are rost să-ți povestesc unele din murdăriile de aici. Îți spun însă că n-am putut crede niciodată că neputința creatoare poate să orbească atît de mult pe indivizi, n-am crezut niciodată că invidia poate
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-ți mai rămân, Te vor numi doar “ăl bătrân”, Iar vorba lor te năucește: “Bătrâne, ce-ți mai trebuiește?” Copile, tu să ai știință: Am fost un tată cu credință, Și din puțin, de-a fost să fie, Eu am răbdat, și ți-am dat ție!... Dar fă-mi, te rog, o bucurie, La cimitir, de vii la mine, Să-mi zici ca în copilărie: “Tăticule, mi-e dor de tine!” Congresul “Be My Disciple” În ultima săptămână din august 2012
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe tata Ion și mama Ruxanda, cum mă mustră în vis că le-am călcat dorința lor...vreau să mă spăl de păcatele astea, Marițo, înțelege-mă...te-am ascultat atunci ca soră mai mare , da’ acuma nu mai pot răbda...” − Așa vasăzică...da’ Marița ce-o fi spus? − Ar fi spus așa: „Bine, Ileană, dacă asta e dorința ta, am să-mi chem feciorii, să mă sfătuiesc cu ei ce avem de făcut”. Asta mi-a spus Natalița, și mă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care să lucrez. Căpitanul greșește cu aceste exemple rezolvate și toată munca mea de câteva nopți a fost fără folos. La inspecție - dezastru! Totul greșit! Sunt chemat iar în fața organului de inspecție, admonestat și înjurat copios în limbaj cazon, dar rabd admonestarea în poziție de drepți, urmând ca tot eu să corectez totul. După inspecție sunt din nou chemat, admonestat și iarăși dăruit cu alese cazonisme. De data aceasta, tot în poziția știută, protestez cu tărie în fața căpitanului care din start
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plâns cu hohote, apoi tot mai încet și mai lin... și m-am liniștit... Nu degeaba se spune că plânsul liniștește omul... făcându-l și mai lucid. Se săvârșise minunea nesperată a îndepărtării Dumnezeului nostru comunist pe care toți îl răbdam cu mânie, în timp ce el nu vedea și nu simțea clocotul mâniei generalizate. Mi-am dorit să ajung momentul ca să trăiesc fără Ceaușescu și iată acest moment trăit la cota cea mai înaltă a bucuriei și de atunci au trecut destui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la partide. Și am fost și șef de promoție. M-am întâlnit cu foarte mulți colegi: și generali, și simpli ofițeri. Prin natura situației, noi am fost mai uniți, vă dați seama patru oameni într-un tanc, împărțind o țigară, răbdând de foame sau, mai vulgar, mirosindu-ne reciproc șosetele. S. B.: E o solidaritate care se leagă. M. M.: Se leagă. Asta-ți rămâne, în fine. De asta spun că sunt și de ăștia, sunt și de ăia destui. Sunt
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
sale, a unei mai mari apropieri de lumea animală, adică o formă de atavism. D-nul Turtu- reanu se pronunță însă en connaisseur asupra chestiunii, un om format la școala unui empirism care nu are nevoie de documentare. „Așa, femeile rabdă mai mult, sunt mai piloase decât barbații. Dintre bărbați, bulgarii întrec pe toți la răbdare ; mai puțin ca toți rabdă țiganii și țigancele mai puțin de cât toate : cum le strângi puțin în corset, «stai că spui, mânca-te-aș
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însă en connaisseur asupra chestiunii, un om format la școala unui empirism care nu are nevoie de documentare. „Așa, femeile rabdă mai mult, sunt mai piloase decât barbații. Dintre bărbați, bulgarii întrec pe toți la răbdare ; mai puțin ca toți rabdă țiganii și țigancele mai puțin de cât toate : cum le strângi puțin în corset, «stai că spui, mânca-te-aș !»” Este opinia unui profesionist cu o lungă experiență, prin urmare, dificil de contrazis. Între bărbați și femei diferența se instalează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
coordonate economice pozitive, iar în politică urma fără abatere linia trasată de Moscova. Fiind avangarda "socialismului victorios" și "fereastra țărilor comuniste", RDG-ul era programat "să arate bine", nivelul de trai fiind ridicat, magazinele pline și cetățenii mulțumiți că nu rabdă de foame, frig, lipsă de medicamente, ca în România sau în alte părți. La relativa bunăstare a RDG contribuiau tacit toate statele "de după cortină", pentru a demonstra "Imperialiștilor" și "Statelor prietene din lumea a treia" valabilitatea ideilor geniale avansate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
divine, mijlocite de acțiunea Guvernatorului. În deznodământul piesei-miracol-medieval pe care o regizam, Pizzaro apărea Îmbrăcat cu aripi negre uriașe de liliac. Diavolul, reprezentat ca În picturile naive, era expus. Atâta le-a trebuit celor care până atunci abia au putut răbda, frustrați de Îndrăzneala interpretării. Râsete și comentarii au bruiat câteva acorduri, atât de maiestuos și sensibil dirijate de Sir Colin Davis. Nu mă așteptam la o astfel de reacție, nu concepeam că ce mi se părea atât de clar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii, omenești sunt și lacrimile înfrângerii. Să te smerești și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare. Să crezi și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii, omenești sunt și lacrimile înfrângerii. Să te smerești și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare. Să crezi și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii, omenești sunt și lacrimile înfrângerii. Să te smerești și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare. Să crezi și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate să vrea Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate să vrea Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să răbdăm?! Până când să răbdăm?! Și răbdarea are o margine! Împotriva acestei sorți m-am ridicat! Era nedreaptă! se înfierbântă el, dar, după ce face câțiva pași adâncit în sine, se domolește și prinde mâinile bătrânului, i le strânge febril. Înțeleptule... Oamenii vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]