3,042 matches
-
a fost. Dar mai putea face ceva, să-i scape leșul din mâinile lui Hector, și iese în fața taberei, lângă șanț, și scoate trei strigăte cumplite care îi înspăimântă pe troieni și îi pune în derută, astfel că aheii au răgazul să scoată trupul din vălmășag. Ahile îl zărește de departe, străpuns, întins pe o targă și, înainte de vreme, se lasă noaptea. În tabără, Ahile îl plânge pe mort, îl plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii), după o perioadă de răgaz, sunt conduși direct și fără alte peripeții la peșteră. Ei sunt personajele inocente. Celor răi, însă de viță nobilă, Antonio, Alonso și Sebastian (și însoțitorilor lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia), Ariel le rezervă, ca să ajungă la destinație, o deplasare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au tăiat și vor tăia mari trunchiuri și apoi își vor da un răgaz în veșnicia aceleiași ore a timpului. Și astfel, câmpia plină de mânie, de moarte și de slavă, câmpia stearpă și bătută de vânt de sub Troia, înainte să devină pustiu și amintire, cenușă și tăcere, mai trăiește încă o dată, și apoi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o roagă să-i numească, ea știindu-i, pe cei mai de seamă dintre ei. Iar Elena, tristă (ce glas o fi avut?), îi numește pe toți, așa cum îi vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sens, împărtășită, ca durere omenească. Plâng împreună, apoi mănâncă împreună, și Priam îi cere ucigașului fiilor lui să-l găzduiască peste noapte acolo. Iar, la despărțire, Ahile, nerugat, îi făgăduiește încetarea, timp de douăsprezece zile, a luptelor, ca să-i dea răgazul să-și plângă și să-și înmormânteze fiul. Dar mai este totuși o clipă când pătimirea se preschimbă în altceva, trecând în alt plan, acela în care fapta războinică se preschimbă în cânt. În seara când solii aheeni urmau să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
specifică prin dubla determinare a stării de război și a mentalității eroice. Ce are de îndurat eroul homeric? De asprimile luptei îi pasă mai puțin și chiar le caută. Totuși Ahile vorbește într-un loc de luptă înverșunată și fără răgaz, de zilele însângerate și de nopțile fără somn, pe pământ și pe ape. În schimb, unii dintre războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
suferință și moarte: se zbuciumă, geme și plânge, îl imploră pe Ahile să reia lupta și se oferă să se ducă, în locul lui, el însuși, și nu doar pentru a servi onoarea lui Ahile, ci pentru a da aheilor un răgaz să răsufle și pentru a continua lupta cu orice risc. Îi păruse rău, văzând atâtea căpetenii rănite, și îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
așezându-l chiar el în carul cu care venise Priam, ia din celălalt car răscumpărarea, mănâncă împreună, îl poftește pe bătrân să doarmă acolo și, luându-și rămas-bun, îi promite că nu vor mai fi lupte timp de douăsprezece zile, răgaz pentru înmormântarea lui Hector. Este ultima apariție a lui Ahile în Iliada, unde nimic din faptele lui ulterioare nu este înfățișat. Și nici moartea lui, doar prevestită de Hector, murind: de mâna lui Paris, lângă poarta Schee (poarta dinspre nord
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rămași acolo, s-au despărțit o singură dată, iar atunci i-a despărțit moartea. Dar până atunci au trăit în cea mai deplină apropiere, și Iliada e străbătută, difuz și discret, de răsunetul faptelor de arme săvârșite împreună și, în răgazurile luptelor, de calmul vieții lor împărtășite în lăcașul lui Ahile de acolo, serile liniștite, Ahile cântând din liră, Patrocles ascultând în tăcere, statul de vorbă, doar între ei, înțelegerea din priviri, mesele pregătite de Patrocles, somnul, fiecare în patul lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a fost. Dar mai putea face ceva, să-i scape leșul din mâinile lui Hector, și iese în fața taberei, lângă șanț, și scoate trei strigăte cumplite care îi înspăimântă pe troieni și îi pune în derută, astfel că aheii au răgazul să scoată trupul din vălmășag. Ahile îl zărește de departe, străpuns, întins pe o targă și, înainte de vreme, se lasă noaptea. În tabără, Ahile îl plânge pe mort, îl plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii), după o perioadă de răgaz, sunt conduși direct și fără alte peripeții la peșteră. Ei sunt personajele inocente. Celor răi, însă de viță nobilă, Antonio, Alonso și Sebastian (și însoțitorilor lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia), Ariel le rezervă, ca să ajungă la destinație, o deplasare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Eupatoria, în Crimeea, și cîștigă bătălia de la rîul Alma cu trupele rusești ale prințului Menșikov la 24 septembrie 1854. Rușii se retrag îndărătul fortificațiilor de la Sevastopol. Aliații temporizează în loc să exploateze avantajul și să atace imediat portul, ceea ce le oferă apărătorilor răgazul necesar pentru a completa sistemul defensiv. Forțele aliate încercuiesc portul Sevastopol, principala bază navală a Rusiei în Marea Neagră, la nord și la sud. În încercarea de a sparge blocada și despresura Sevastopolul, armata rusă a generalului Pavel Liprandi, adjunctul lui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Monty") care era subordonat generalului Sir Harold Alexander, comandantul suprem al forțelor britanice din Orientul Mijlociu și principalul artizan al evacuării corpului expediționar de la Dunkerque. La 31 august, Rommel atacă pozițiile britanice la Alam Haifa, dar nu poate înainta. Era exact răgazul de care Montgomery avea nevoie pentru a se consolida în teren. În luna septembrie, Rommel, avînd dureri abdominale, se duce în Austria pentru un control și tratament de urgență, predînd comanda adjunctului său, generalul Georg von Stumme care avea și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mai departe nesfârșitele serii desenate). Răul (sub multele sale forme, de la super-ticăloși, îndeplinind funcția de îngeri decăzuți și uneori mântuiți, reconvertiți Namor, Silver Surfer -, până la război, corupție sau drog) este o prezență continuă și exige lupta neîntreruptă și vigilența fără răgaz a celor responsabili, care deși nu pot schimba lumea, reușesc să păstreze echilibrul dintre "Bine" și "Rău" atunci când acesta este periclitat.765 În al patrulea rând avem elogiul trupului și al tehnicii, corpul frumos în mișcare, pe canon grec, cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care necontenit descurcă gânduri încâlcite. O viață... a fost gata să deie o mână de ajutor celor în nevoie. ...De două zile și două nopți, neostenită, o îndeamnă pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câteva pâlpâiri de lumină, licărite, prin genele dese și lungi, ... și atât. Parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar și luneca într-altul plin de vise și arătări prăpăstioase... ca într-o lume cu închipuiri. Într-o clipă de răgaz, când moașa a mai slabit-o cu muncile, femeia a văzut totul, cu iuțeala gândului. ... Ziua aceea însorita și frumoasă, când pășise cu Anton pragul casei pentru prima oară, și bătrînul Toma, tatăl lui Anton, a primit-o cu brațele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a născut, în 2011 ! În plus, dacă vă uitați la structura cărții, o să observați o anumită fragmentare, capitole scurte, m-am gândit ulterior că asta se datorează în parte și timpului meu fragmentat, scrisul ca operație fiind posibil doar în răgazul dintre momentele de activitate ale bebelușului și celelalte îndatoriri - familie, cabinet medical. În același timp, mă gândesc la acei scriitori din închisoare care își scriau cărțile „în cap“ și le așterneau pe hârtie abia dacă se iveau condiții favorabile, fie
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
reușește să se strecoare printre frunzele, Unde ai rămas? Las fraza cu raza de soare neterminată și citesc ultimele cuvinte, Auzi? Și-apoi nu uita, Aida! asta am citit deja, Aida?! Cine era Aida? Zâmbește aici și acum, și am răgazul să reiau cu raza de soare care atunci când trece de frunzele de vie saltă sprintenă pe bărbia lui osoasă și pe gâtul mult descoperit, pare că nu-l deranjează, Aida! murmură el, și eu nu îndrăznesc să-l întreb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei, prin înălțime, prin barba mai lungă sau mai scurtă, părul creț sau cărunt sau pur și simplu prin inscripția scrisă dedesubt, Părintele mă oprește cu un gest al mâinii și cum am dat buzna peste el nu mai are răgazul să-l trimită pe Daniel în odaia lui, Da, eu, Daniel, am rămas la masă cu creionul în mână, părintele Ioan mă învăța greaca, eu o învățam cu atâta bucurie, fiindcă eram convins că numai cunoscând acele semne ciudate voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
astea. Poate că dacă ai face-o, poate că dacă Lee și cu mine am fi pe picior de egalitate, poate că atunci am avea o șansă împreună. Dar tu n-ai renunța la toate astea. Kay își luă un răgaz și-și aprinse o țigară. — Știi ce-a făcut pentru mine? întrebă ea, suflând fumul pe nas. — Știu și ce-a făcut pentru mine, i-am replicat. Kay își dădu capul pe spate și se uită în tavan, la stucaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Angeles, ci pentru San Diego, cu transbordare spre Tijuana. Încă nu am emis un mandat pe numele lui. Polițistul la care trebuia să se prezinte și-a închipuit că s-a dus la TJ să ți-o tragă. Îi dă răgaz până mâine dimineață. Am închis, ușurat la gândul că De Witt nu s-a-ndreptat direct spre L.A.. M-am gândit să bat orașul în căutarea lui Lee, așa că am luat liftul până în parcare, unde am dat cu ochii de Russ Millard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dolari, ori îi spune lui Bobby că Lee a fost creierul jafului și că el i-a pus în cârcă totul. Individul i-a spus lui Lee că are termen până când iese Bobby din închisoare. Lee i-a cerut un răgaz, apoi s-a dus la Ben Siegel și a încerce să facă rost de bani de la el. Siegel n-a vrut să-l împrumute și atunci Lee l-a implorat să pună pe cineva să-l ucidă pe Bobby. Siegel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și verzi. Plânsese. Logan făcu tot posibilul să nu se holbeze la sânii ei mari, care deveniră vizibili când intrară În cameră. — L-ați găsit? Asta veni din partea unui individ rufos Într-o salopetă albastră și În șosete. — Lasă-le răgaz, Jim, abia au ajuns, spuse femeia, bătându-l ușor pe braț. — Sunteți tatăl? Întrebă Insch, așezându-se pe marginea unei canapele de culoare albastru-deschis. — Tatăl vitreg, spuse bărbatul, așezându-se la loc. Tatăl lui era un nenorocit... — Jim! Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene, Cilicia, Armenia, Pontus, Oshroene, Judaea, Parthia, Arabia Nabatea, Assyria. Acum, oameni veniți din acele lumi urcau încet, cu o încordare îngrijorată pe chipurile obosite de lungile călătorii, multele scări din palatul puterii romane. Fiecare dintre ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcea de șaptesprezece ani. Ofițerul i-a spus lui Gracchus că Julia era moartă și că doar el mai rămăsese în viață. Fiul lui a lăsat coșul și a venit în fugă; ofițerul citea deja sentința. Gracchus a cerut un răgaz să-i scrie soției, Alliaria, care timp de șaptesprezece ani îi rămăsese credincioasă. Apoi și-a îmbrățișat fiul, i-a mulțumit pentru toate zilele petrecute alături de el și și-a descoperit gâtul. „Îți va fi ușor să lovești“, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]