301,101 matches
-
docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă ar dispare, n-ar mai rămîne din el decît un gălbenuș de ou răsturnat pe jos." De fapt, chichirezul jurnalului e portretul. Personajul diarist, contrat tandru de erudițianul din subsol, trudește la o carte cu asemenea lucrări în acuarelă. Pare că buchisește cu rîvnă: "Sculat mai
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
să creadă că nu este singur, că ne este apropiat (uneori pentru a-l putea sugrumá - e drept), că se poate sprijini pe umărul nostru (pe care l-am vrea de vată)... Mami - nu mă întrerupe! (Soacră-sa deschisese gura rămânând cu fălcile înțepenite în poziția "căscat", n.d.h.). Așa, deci, ce spuneam? A: de exemplu: la televiziunea X, (TVR1, Pro Tv, Prima Tv, Realitatea Tv, Național Tv, Etno Tv sau pur și simplu "Xn" Tv - nu contează), apare una dintre acele
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
fost un preambul la retragerea... ? Am înțeles - pauză! Atunci, orice era posibil... Dar singura certitudine fiind aceea că ne aflam în ziua de 27 iunie a.c. și se transmitea un reportaj de pe Podul din localitatea Târlișua care, spune Haralampy, va rămâne în istorie sub denumirea de "Podul lu' La Fontaine". I-auzi! La Fontaine ?!? Ce s-o fi întâmplat, totuși, cu prietenul ? Și am auzit-o pe soacră-sa șoptindu-i Claustrinei: -Și-a mai găsit un bețiv! Cine-i Lafontenu' aesta
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
a cădea în plină mitologie... ÎNS|, ACTUALITATEA! Un reportaj tv despre vizita inopinată a domnului Președinte Traian Băsescu la Institutul "Martin Nasta". Cine l-o fi pus, încă nerefăcut complet după spitalizarea de la Viena? Putea face un șoc și să rămânem fără președinte, fiindcă iacă ce spune domnia sa despre spital: -E o stare de mizerie care, dacă ar fi într-o școală, aceasta n-ar fi autorizată... Și mie mi se pare că președintele a vorbit în hieroglife și metafore și
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
atît de scurt, prin reacția spontană a vorbitorilor) e că o găsim deja în formularea unor probleme de aritmetică - "Din cei 650 RONI s-au cumpărat o mașinuță de 286 RONI și o păpușă de 155 RONI. Câți RONI mai rămân?" (didactic.ro) - precum și în dezbaterile parlamentare: "proiectul propune majorarea ajutorului bănesc, de la 1000 de RONI la 1500 de RONI, pentru achiziționarea, instalarea și punerea în funcțiune a unei centrale termice; majorarea ajutorului bănesc, de la 200 de RONI la 300 de
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
familiei Lovinescu-Ierunca, telefon "disperat" și "dezgustat" de descoperirea în "Arhive" a faptului că Vladimir Streinu a fost și el "denunțător" asemeni lui Ion Caraion. Citirea la vremea respectivă a acestei atât de grave afirmații a Dvs. cu ireparabile consecințe, ea rămânând consemnată într-un important document ca Jurnalul Dnei Monica Lovinescu, afirmații care, în mod normal, se fac însoțite numai de acte probatorii, m-a obligat să public în România literară, nr. 42, din 20 oct. 2005, o "Precizare". În cazul
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]
-
de ce să nu pui pe hârtie cele pe care tocmai, confidențial, mi le-ai spus? întocmai ca în randevuurile deochiate, discreția era de rigoare. Noul venit primea un nume, care putea fi de cotoi sau de voievod, noua lui identitate rămânea învăluită în taină. Toată lumea era mulțumită. Vârsta de aur, când fiecare să toarne pe fiecare, toți contra unul și unul contra toți, n-a mai venit, în România comunismul s-a prăbușit mai înainte, lăsându-i nemângâiați pe cei ce
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
informative, mai mult mălăiețe decât revoluționare, de pe urma cărora, poate, n-a intrat nimeni la pușcărie, nu știa zicala potrivită femeii ce stătuse numai trei zile la bordel, și nu trei ani, că tot curvă se numește. Chiar încetându-și activitatea, rămânea în optime relații cu "organele", promova în slujbe de mare încredere, în țară și dincolo de hotare, parte din elita noii generații ce-i înlocuia treptat pe eroicii ciocănari ai începuturilor. împrejurarea că insul fusese, cândva, informator, prindea bine într-o
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
nu-i așa?) sau, mai rău, tenebroase strategii secesioniste, nu a mai fost decât un pas, pe care mulți l-au făcut cu deplină seninătate. La prima vedere, geografia literară presupune abandonarea perspectivei diacronice în radiografierea unui peisaj literar (aceasta rămâne apanajul exclusiv al istoriei literare) și chiar renunțarea la criteriul estetic în judecarea operelor literare, în favoarea unei nu se știe cât de productive perspective de inventar, în care singurul criteriu care contează pare a fi cel cantitativ. În spirit postmodern
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
jur. El nu înțelege că o Românie care l-ar accepta în funcția de vicepremier ar fi una ce nu și-ar merita locul în lumea civilizată. Oricât ar da-o pe patriotisme și pe grija față de națiune, Dan Voiculescu rămâne ceea ce este: un miliardar îmbogățit în mod misterios și care se visează înalt dregător peste turma de proști care-au fost învățați să înghită și să tacă. Mentalitatea lui Dan Voiculescu e limpede decupată de-o altă rostire nemuritoare a
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
cele religioase, ne inventăm sărbători suplimentare cu care nu facem altceva decît să le scădem importanța celor tradiționale. Avem Ziua națională a României. Atunci și numai atunci trebuie sărbătorit și tricolorul, fiindcă altminteri drapelul nțional se transformă întrun fetiș, în loc să rămînă ceea ce e, un simbol național legat de Ziua națională a României. Există la noi un fel păgubos analitic de a ne disocia sărbătorile, ca și în acest caz. Adică una e drapelul, care, nu-i așa are istoria lui, și
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
și al Țării Românești, un voievod navetist. Am renunțat la 23 August, din motivul schimbării de regim, cu toate astea, ziua de 1 Mai, care ar trebui să dispară din calendarul sărbătorilor oficiale, fiindcă nu e decît o sărbătoare sindicală, rămîne înscrisă cu roșu în calendarul autohton. Cam la fel se întîmplă cu Ziua internațională a femeii, 8 Martie, care vine exact la o săptămînă după ziua în care Mărțișorul le aduce femeilor o mult mai mare bucurie decît ziua lor
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
pe judecătorii comuniști să râdă fără voia lor. După închisoare, s-a ales cu domiciliu forțat, iar ce a scris mai bun a fost literatură de sertar. în schimb, s-a consumat într-o vastă corespondență, din care au mai rămas încă multe sute de scrisori nepublicate. A fost cel mai mare, mai substanțial epistolier din literatura română. împreună cu Jurnalul și romanul Adio, Europa! scrisorile sunt de importanță capitală pentru cine ar încerca să reconstituie o epocă și destinul dramatic al
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
au pierdut capul aplecându-se în fața noii ideologii, cât și pentru cei decapitați la figurat, dar nu s-au aplecat și astfel și-au păstrat capul pe umeri, e zguduitoarea poveste a călăului chinez care visa să vadă un cap rămas la locul lui după ce l-a retezat. Implica povestea călăului artist într-o scrisoare prin care și-o făcea complice la starea lui pe Mariana Șora. Iar eu v-o povestesc - scria el cu umor negru, autopersiflant și autoflatant totodată
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
alta, turna (citez din presă, nu inventez!) pe rupte la Securitate. Ce credibilitate pot avea niște oameni care acceptă în fruntea lor un individ al cărui dispreț e atât de mare încât îi consideră, la grămadă, turnători pe toți contemporanii? Rămâne, firește, chestiunea la care nu se poate răspunde în mod definitiv: ce anume îl poate împinge pe un individ cu trecutul lui Dan Voiculescu în zona sinucigașă a dezvăluirilor primejdioase? N-avea suficienți bani? Nu-i ajungea puterea? Nu era
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
absolută, ori că avea asigurări că probele referitoare la activitatea sa de turnător au dispărut. În oricare din situații, e evident că șeful "conservator" are serioase probleme de raportare la realitate. Și atunci, cum mai poate avea pretenția de-a rămâne în fruntea partidului? Din câte îmi dau seama, nu există nici o șansă ca el să-și depună demisia. La felul în care se desfășoară întâlnirile în acel partid (cu aplauze insistente la adresa liderului, cu o regie atent gândită a tot
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
imorală" a aducerii la guvernare a echipei lui Dan Voiculescu își arată, din ce în ce mai urât mirositor, neajunsurile. Dacă un individ, precum "umanistul" de serviciu al Securității, are impertinența să se autodesemneze pentru funcția de vicepremier și singura reacție cu adevărat adecvată rămâne aceea a lui Marius Oprea - care a anunțat că-și depune demisia, în caz că va fi obligat să lucreze, în Guvern, alături de posesorul pseudonimelor "Felix", "Mircea" și "Dorin" - înseamnă că în România a mai rămas mult prea puțină onoare, dar enorm
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
și singura reacție cu adevărat adecvată rămâne aceea a lui Marius Oprea - care a anunțat că-și depune demisia, în caz că va fi obligat să lucreze, în Guvern, alături de posesorul pseudonimelor "Felix", "Mircea" și "Dorin" - înseamnă că în România a mai rămas mult prea puțină onoare, dar enorm de multă prostie. Cei care-și închipuie că a lucra alături de Dan Voiculescu nu duce la nici un fel de consecințe (ca și cei care lucrează pentru el!) se înșală amarnic. Cineva obișnuit să mintă
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
într-o sticluță ca de doctorie și, întredeschisă, o cutie cu fondante. Să iei, să nu iei? O greață de tinerețe care știe că-și pierde timpul, și n-are cum se apăra, te face să refuzi. Așa, Călin Adam rămîne să-și vadă de cale, în derivă, izgonit tot timpul din interioare și silit la o permanentă ascundere în interior. El, cel mai obosit dintre călătorii fără bilet de întoarcere.
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
induce distorsiuni poantilistice la pianul electric, iar bateristul Per Oddvar Johansen, asemenea unui gentle giant blond, creează uimitoare solouri minimaliste la baterie. Coeficientul improvizatoric e mult redus față de ceea ce se așteaptă îndeobște în jazz, dar publicul odată prins în joc rămâne fascinat de combinația dintre imperturbabilitatea scandinavă și depresiile celaniene. Pianistul Florin Răducanu ne-a propus două ample compoziții de factură third stream. Concertul a avut loc pe scena Sălii Thalia, în acompaniamentul empatic al Orchestrei Filarmonicii din Sibiu. Răducanu a
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
periculos. În schimb, pe principiul "să facem curat la noi în ogradă" (deh, fiecare cu congenerii lui...), "rad" debuturile. Chiar și pe criterii prea puțin literare. Ceea ce, și dacă se-ntîmplă ca debutantul s-o merite, tot din cale-afară de urît rămîne. Clarvăzătorii Impresia pe care o lasă posturile noastre de televiziune e aceea a unor locuri asediate de clarvăzători, radioesteziști și ghicitori în stele cărora le-a intrat în cap că izbăvirea omenirii atîrnă de prestația lor televizată. Dacă trecem peste
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
cursul, avea să-mi spună tînărul. În jurul băncii roiesc cîteva zeci de indivizi care țin în mîini șomoioage de euro, dolari și lekî (bani albanezi). Toată lumea preferă să schimbe bani aici, spune Edi, este mai sigur și mai convenabil. Eu rămîn stupefiat și încerc să-i spun că la noi o asemenea Ťprocedurăť nu e deloc sigură, în timp ce îi întind unui bărbat în scurtă de piele o bacnotă de 20 de dolari. Traversăm strada și ajungem în dreptul Telecom-ului. Edi îmi
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
de alde Năstase, cu mătușica, nu mai vorbim... Dacă, vreo carte, azi, mâine, va scrie și căpitanul vorbăreț de petroliere pântecoase,... Cicerone,...hâââ!... Traian Băsescu, slăbiciunea mea de acum vreo doi ani, stinsă de când cu sfântu gigi... nu mai îmi rămâne nimic de făcut... Surpriză, prin urmare, deoarece fostul ministru liberal al împărțirii dreptății, Valeriu Stoica, prieten statornic, bărbat serios, cultivat, pătrunzător, își publică, sub titlul simplu, sincer, Istorii duminicale, versurile scrise de mult de tot, în anii studenției, de care
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
nu-i dezvăluise taina... La vârsta aceea tânără, în studenție, Valeriu admirator al lui Ștefan Augustin Doinaș, decide cu luciditatea viitorului liberal,... mai liberal și decât Tăriceanu și decât prietenul acestuia, Patriciu... decide, prin urmare, să fie numai avocat, - poeți rămânând în continuare Rimbaud... Rilke... Nichita... Și nici nu va mai fi, public, poet continuând însă să fie, în secret, cu modestie, prin întreg comportamentul, unul amăgit, doar, singurul politician român iubitor de literatură și autorul, mascat, al unor poezii de
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
ale fiecărei specialități în parte. Intrebarea la care trebuie să răspundem este următoarea: vrem ca România să redevină o țară cu adevărat europeană și din acest punct de vedere sau ne complacem într-o integrare în multe privințe pro forma, rămânând un element marginal și exotic în cadrul Uniunii Europene? Sunt convins că nu vor exista adepți pentru cea de-a doua soluție și că toată lumea dorește o ridicare a universităților și centrelor de cercetare românești la nivelul atins de instituțiile similare
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]