9,450 matches
-
Dumnezeu cu crucea-n spate, E ostenit, e singur, e pribeag... Înconjurați de vină și păcate Mereu îl răstignim pe CEL MAI DRAG. Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, Iar dragostea nemărginit-a LUI O răsplătim punând de spini cunună, Rănindu-i mâna sfântă cu un cui. Cand poartă noastră e mereu închisă Pentru CEL BUN și veșnic pământean, Să-l așteptăm creștinilor în ușă, Să-i ridicăm povară de alean. Cand poartă noastră e mereu închisă N-avem de dat
CRUCEA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384960_a_386289]
-
cum se rupe Când un vulcan în pripă mai erupe Lava mă arde strașnic pan' la os Întorsă-i viața, straiele-s pe dos... Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar cine poate oare să-nțeleagă Când în imagine apar totuși întreagă?... Eu duc povara muntelui de sare... Și lacrima tăcerii rău mă doare! Un înger îmi șoptește că se poate Să porți în suflet clipele
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Aș vrea să mint, să spun că nu mă doare chinul morții tale sufletești, dar am promis Luminii și-Adevărului cu-a mea durere. Nu pot! Eu știu să iubesc, orice mi-ai spune, chiar de nu vezi că mă rănești; Puterea mea e-n taina unei lacrimi și scut mi-e vers de dragoste, așa că n-o să reușesti. Elegie... Mă rog să-ți fie bine, te simt atât de ...singur, nici măcar nu te mai recunoști pe tine și-ți suferi
ÎNVIERE ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385067_a_386396]
-
simțit, Pe trunchi de mesteacăn poeziile ți le-am citit, Din freamătul de codru te auzeam venind Și-n taină a ta icoana îți auzeam plângând. Pășeam sfios pe-a-tale urme, pierdute-n valurile vremii, Gândind la amintiri ce m-au rănit, vrând versul să-mi învii, În jur doar șoapte azurii de floare-albastră și steaua nopții Îmi spun povestea ta, cu sufletul...cum n-o zic nimănui... Și-astă dulce pace mă trezesc la viață, tresar de bucurie, De-ntuneric și
SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385072_a_386401]
-
poate azi să știe și de știe, ce să știe mai trece o clipă sau un veac nu am habar am îngropat în nisip inelul vieții au curs ani peste ani nu l-am regăsit trăiesc mai departe sunt pasăre rănită pe un ram am văzut plumbul ce venea prea târziu acum zac între frunze uscate de viață de nimeni văzut de nimeni cunoscut pe cer sclipeau stele a mea era îngropată sub aspru și negru pământ la cap au pus
O PASĂRE UCISĂ de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385139_a_386468]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > CUVÂNTUL CU CARE TE-AM RĂNIT Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Jur aici erau Fiecare pe scara lui de valori Rădăcinile legate în nori Crescute în inima Acolo ai călcat Cele mai lungi au apucat
CUVÂNTUL CU CARE TE-AM RĂNIT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385162_a_386491]
-
apucat să se roage Înainte să moară Cele mai scurte s-au topit în cristale Înainte să zboare Cuvintele cu care îți voi cere iertare. Și mai jur La umbră unui topor înflorit Am îngropat cuvântul Cu care te-am rănit. Referință Bibliografica: Cuvântul cu care te-am rănit / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI, 14 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CUVÂNTUL CU CARE TE-AM RĂNIT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385162_a_386491]
-
mai scurte s-au topit în cristale Înainte să zboare Cuvintele cu care îți voi cere iertare. Și mai jur La umbră unui topor înflorit Am îngropat cuvântul Cu care te-am rănit. Referință Bibliografica: Cuvântul cu care te-am rănit / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI, 14 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CUVÂNTUL CU CARE TE-AM RĂNIT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385162_a_386491]
-
rugă când Îți pot șopti: Da...Te iubesc cum niciodată Nu am crezut că pot iubi! O, Tată coboară prin Duhul! Sunt zile în care îmi pare Că drumul e greu și e lung Și cad și sunt spini ce rănesc Când vreau pân' la Tine s-ajung... Și trupul se frânge-n durere Și duhul aleargă spre cer Acolo la tronul de slavă Suspine și lacrime pier... Sunt ceasuri de rugă fierbinte Când inima-n clocot Îți cântă: "O, Tată
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
omul nu putea-va să mai spere Doar să deschidă poarta-i îngerească. Privesc în ochii lumii fără teamă Și văd cum deseori se risipesc. Dacă iubirea, prin frumos, îi cheamă, Ei se ascund în patimi și lovesc. Când ești rănit mereu să iei în seamă Că leacul e al celor ce iubesc. Referință Bibliografică: Sonetul pământului / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate
SONETUL PĂMÂNTULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385238_a_386567]
-
poate azi să știe și de știe, ce să știe mai trece o clipă sau un veac nu am habar am îngropat în nisip inelul vieții au curs ani peste ani nu l-am regăsit trăiesc mai departe sunt pasăre rănită pe un ram am văzut plumbul ce venea prea târziu acum zac între frunze uscate de viață de nimeni văzut de nimeni cunoscut pe cer sclipeau stele a mea era îngropată sub aspru și negru pământ la cap au pus
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
timp obosit... mă dor oasele am răcit sau rătăcit într-o viață... pe masă zace o sticlă goală,de timp pe jos cioburi din anii ce au venit și au plecat nu am văzut cum au trecut... în tălpi am răni adânci în plămâni fum și mult tutun știu,știu sunt bolnav ... Citește mai mult O VIAȚĂ BOLNAVĂam agățat sufletulde un gândnu știamcă sunt eutrupulun scheletruginit în timpobosit...mă dor oaseleam răcitsau rătăcitîntr-o viață...pe masă zaceo sticlă goală,de timppe
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
O VIAȚĂ BOLNAVĂam agățat sufletulde un gândnu știamcă sunt eutrupulun scheletruginit în timpobosit...mă dor oaseleam răcitsau rătăcitîntr-o viață...pe masă zaceo sticlă goală,de timppe joscioburi din aniice au venitși au plecatnu am văzutcum au trecut...în tălpi am răni adânciîn plămânifum și mult tutunștiu,știusunt bolnav... XXVII. ULTIMUL VAL, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016. ULTIMUL VAL o picătură de viață în marea trecere între ape ard duc în mine gânduri,vise
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Cu Tine, Doamne, urc Golgota azi, Și voi urca-o pururi pentru Tine! Și lângă Tine fi-voi de-o să cazi, Cu mâinile în rugăciune Te-oi susține. Azi plâng cu lacrimile Tale-amare, Și greu suspin când fruntea ți-e rănită, Un spin e chiar mândria mea cea mare, Un altul viața-mi în păcat trăită. Mă iartă Doamne că Te răstignesc Cu ale mele patimi și păcate! Să-Ți duc pe umeri crucea eu primesc... Mă numără printre acei fără de
IISUS ÎNVIE PENTRU MINE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384320_a_385649]
-
fericită îl chemam : ,,vino cuțu!” Și Ianoș lătrând vesel mă urma adulmecând neîncetat urme până-ntr-o zi când a trecut pe drum o mașină șoferul era beat la volan și l-a ucis pe Ianoș pe mine m-a rănit grav iar Anis... în mijlocul dezastrului a pierit înghițită de neant. Toate s-au întâmplat din vina unui șofer la volan- beat. De atunci caut necurmat să-mi adun bucățelele lipsă din copilăria mutilată încercând să lipesc cap la cap peticele
AM AVUT... de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384337_a_385666]
-
silabe, Își așteaptă rândul cuminți, Să fie dezbătute, la picioarle Tronului de Har. Susurul blând și subțire al glasului Tău, Îmi spune șoptit: "Nu te teme!" Nimic nu este mai prețios decât Cuvântul Tău! El e balsamul ce vindecă sufletul rănit De prea multă indiferență. "Stai!Stai!" Strigă orologii la unison... Dangătul lor sacadat, încă odată încearcă Să-mi spună că efemeritatea e la ea acasă, Că eu, sunt doar un invitat la masa timpului Și că, vreau sau nu să
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
va apreciază se află mult sub voi din punct de vedere vibrațional. Și atunci o relație cu un astfel de om ar fi din start un eșec. Unii oameni nu își expun frumusețea interioară de teamă de a nu fi răniți, alți se tem de eșec, alții se tem de despărțire sau de a nu fi abandonați. Dacă am începe o relație cu încredere, înfruntând teamă de eșec sau de abandon, perfect conștienți și asumându-ne faptul că un lucru care
CIOBURI DE VIAŢĂ ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384376_a_385705]
-
pustii. Romantici sucombă în noi Romantici sucombă în noi Ca floarea ținută sub apă; Ne tremură fruntea sub ploi Și pasul mai searbăd ne-adapă. Trăim încărcați de nevoi, Nevrednici să ducem o cruce, Romantici sucombă în noi Și visul răni vii ne produce. Fugim de fantome trecute Și dăm peste palide fețe, Privirea și gura sunt mute, Nu-i nimeni pe-aici să ne-nvețe. Constrânși între ceasuri și bani, Uităm că avem doar o viață, Pășim furișați prin castani
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
multele întrebări, toate fiind raportate la problematica existențială, pe care, ca pentru sine, le propune: „Ce este viața? Cine suntem? Ne cunoaștem destul de bine? De unde venim? Pentru cât timp? Încotro ne îndreptăm? De ce iubim, cât iubim, pe cine iubim? De ce rănim? De ce suntem răniți?” Domnia sa le consideră pe toate ca fiind „Motive serioase de „Introspecție nocturnă”, de „Cugetare” și, drept urmare, este necesar să „rupem, uneori, „Băierile durerii” în favoarea unui „Recurs la fericire”, iar aici sunt înscrise doar o parte din cele
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
fiind raportate la problematica existențială, pe care, ca pentru sine, le propune: „Ce este viața? Cine suntem? Ne cunoaștem destul de bine? De unde venim? Pentru cât timp? Încotro ne îndreptăm? De ce iubim, cât iubim, pe cine iubim? De ce rănim? De ce suntem răniți?” Domnia sa le consideră pe toate ca fiind „Motive serioase de „Introspecție nocturnă”, de „Cugetare” și, drept urmare, este necesar să „rupem, uneori, „Băierile durerii” în favoarea unui „Recurs la fericire”, iar aici sunt înscrise doar o parte din cele peste douăzeci de
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
harul - darul primit de la El. Restul este jocul marionetei socialului: 1. să merg drept; 2. să mănânc elegant; 3. să cânt să scriu cât mai redus (mental, sufletește, spiritual și de ce nu și gramatical) sau să tac pentru a nu răni orgolii; 4. să fiu invizibilă pentru a nu împiedica pumnii să zboare spre cer în secundele unor victorii false; 5. să și să și să și să... Spun stop și spun: exist, trăiesc, gust libertatea și o beau, și o
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
țară, departe de ruda sa de pe țărmul mării, îl trimiseră la Budapesta, la Belgrad, la Viena și chiar la Paris. Dar flăcăul nu se grăbea cu însurătoarea. La rândul ei, prințesa Margareta de o frumusețe și gingășie ieșite din comun, răni inimile multor cavaleri atât din țară cât și de peste hotare. Pețitori de alte neamuri, ruși, turci, bulgari sau greci se prezentară cu cele mai alese daruri ca să-i ceară mâna. Atât tatăl cât și mama doreau s-o mărite cu
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se răsti Viscorilă la Nămețilă. - Sunt prizonierii mei! zise Nămețilă. Eu i-am prins, eu îi duc la Majestatea Sa! - Ba eu i-am trântit la pământ și i-am rănit cu săgeți! se înfurie Viscorilă. Nu mă supăra că-ți suflu de pe cap căciula și de pe umeri cojocul! - Ba eu am să-ți arunc un munte de zăpadă-n fălcile alea și-n ochi, de ai să vezi stele verzi
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
să-ți fie-aproape Sărut pe mână și pe pleoape. Și ca descânt să te feresc De cei ce vraja-ți risipesc. Din ea vor răsări agale, Puteri ce țintuiesc pe cale, Pe toți acei ce clevetesc Povești ce-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]