7,950 matches
-
sacrificiu. Cu ajutorul farmecelor unei vrăjitoare coada i se transformă în două picioare. Numai că transformarea este foarte dureroasă „parcă o sabie cu două tăișuri îi spinteca trupul cel gingaș. A leșinat și a rămas acolo întinsă ca moartă. Când a răsărit soarele deasupra valurilor, s-a trezit și ea și a simțit o durere pătrunzătoare”. De câte ori calcă pe pământ picioarele o dor și sângerează. De asemenea, vrăjitoarea îi cere în schimb glasul ei superb și devine mută pentru totdeauna. Ajunge la
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > STRADA MEA Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Strada mea Din loc în loc, văd cum răsar gingașii ghiocei, Și mi-amintesc buchetele voioase ce-mi făceai din ei. Primavara iarăși a venit, cerul mi-i senin, S-a șters dorul de tine, s-a stins al meu venin. Frunzele verzi îmi răcoresc din nou sufletul, Răcoarea
STRADA MEA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367665_a_368994]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > ASCUNZIȘURI Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ASCUNZIȘURI M-ascund în tremuratul frunzelor Și-n prima șoaptă a vîntului, M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în cale Să nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar
ASCUNZISURI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367679_a_369008]
-
acea femeie care a adus o rază de soare într-o viață aflată într-un con de umbră, unde nu mai pătrunsese de mult timp o speranță, o bucurie, un pic de dragoste... A fost farmecul zorilor, în care soarele răsare și-ți încălzeste nu numai corpul, ci și sufletul. A fost și răcoarea dimineții, și roua căzută pe frunzele copacilor, și boarea adusă de briza mării. Ea mi-a luminat apartamentul meu onest cu prezența ei diafană, cu acele momente
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Pe ea... Șireată lună Cu cât se vede mai mare cu atât e mai mică Iar când pe aripi de văzduh argint Se face mică, atunci devine mare Pentru tine... FEMEILOR Am să vă pup pe suflet Astăzi ca și când Soarele răsare în Lună Respirând Izvoare de dorințe încăpățânate Topesc încet marmură de amor Cu fire de reproș depanate Care mai deunăzi erau topite de dor Femeie, mă doare să fiu înăuntrul tău Vreau să îmi fac de cap zurliu Să scap
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
e aplecată Până când trupul său va fi adormit PSALMUL 112 Tineri numele Domnului lăudați Binecuvântat de-acum și până-n veac Spre cele smerite să vă fie leac În gândirea Sa sfântă să-l căutați Numele Domnului este lăudat De la soare răsare până-n apus Întru slavă puterea Lui ne-a adus Și m-a smerit ca grădina la udat Pe toate neamurile le încântă Sub ceruri slava Lui este prea sfântă În sufletele noastre Domnul cântă Cel ce scoate din pulbere pe
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
teme Se va cutremura cine n-aude “Nu faceți fărădelege” cu păgâni “ Nu înălțați fruntea “voi cei păcătoși Zburați prin rele ca niște albatroși Cei răi prin veac de veac nu sunteți stăpâni De niciunde nu vine ajutorul Nici de la răsărit nici de la apus Că Dumnezeu este judecătorul Paharul cu vin curat mirositor Să-l bem de la unul la altul dedus Trăit în veci acest veac ocrotitor PSALMUL 75 Iubit este în Iudeea Dumnezeu În Israel e mare numele Lui Acolo
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
cuvântă Și leagă rănile lor fără veste Tăria și mila Lui n-are hotar Priceperea Lui este foarte mare Smerește pe păcătoși până-n mare Cântați Dumnezeului și cel avar Celui care îmbracă cerul cu nori Cel ce gătește pământului ploaie Răsare în munți iarba ca să cobori Celui ce dă animalului hrană Nu-n forța de cal voia Lui se-ndoaie Cei ce se tem Domnul e-al lumii strană PSALMUL 147 Pe Domnul laudă Ierusalime Stâlpii porților tale i-a întărit
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
se ocupau cu valorificarea apei de băut o luau direct din apele Dâmboviței, de acolo de unde pătrundea în oraș, rămase pe versantul opus în urma trăsurii, care înainta în galopul cailor spre primul mare han ce începuse a-și contura silueta. Răsărite din verdele codrilor, care străjuiau de o parte și de alta orașul, razele tremurânde ale soarelui cuprindeau ca un evantai nașterea a tot ceea ce putea supraviețui pe acest pământ - armonia omenescului cu a divinului. Din ceruri de voiai să cobori
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
umană cu încercații planetei, găsind acea punte de legătură, acele similitudini între tradițiile nipone și cele românești. Atașez câteva dintre lucrările lor cele mai reușite. Bătrân gârbovit- aplecat peste ruine înfruntă moartea Valuri, cutremur, explozii și coșmaruri, Oameni minunați! Soare răsare Peste floarea de cireș Ruine și plâns. Old-bent bent over ruins faces death Waves, earthquake, explosions and nightmares, Wonderful people! Sun rises Over cherry blossom Ruins and crying. ------------------------------------------------- Poemele în limba rom â n ă sunt ale mele, cele traduse
SOLIDARITATEA TINERILOR ROMÂNI CU POPORUL JAPONEZ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367000_a_368329]
-
Poeme > Duioșie > LA CAPĂT DE DRUM Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului La capăt de drum Trecutul e un ceas de așteptări în veacuri , Iar vântul un șir de glasuri reci ... Răsari cu aripa obosită printre visuri Când prin mine cu fiecare clipă treci . Tăcerea ta îmi răsucește gândul , În stropul de ploaie ce pe buze a înghețat ... Fereastră în urmă ta închide cantul Uitărilor ,ce din surdina au mai răsunat . Și
LA CAPAT DE DRUM de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367013_a_368342]
-
păcătoși sunt încercați datorită păcatelor lor, pentru a le părăsi și a se întoarce pe calea virtuții. Harul îngăduie ca încercările și necazurile să se întărească asupra omului, spune Sfântul Isaac Sirul, atunci când vede că în el a început să răsară mândria sau slava deșartă, până când omul își va da seama de slăbiciunea și neputința sa și va căuta să-l dobândească pe Dumnezeu, cu smerenie 29. Acelea sunt, așadar, încercările generale prin care trece omul căzut din starea harică dobândită
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
lăsăm cuprinși de voia firii, Ne vom iubi sălbatic dar cuminți Și loc nu vom lăsa vreodată amăgirii. Că dragostea în suflete trăită E singura din viața nesfârșita. **** zâmbește-mi, fii că ieri iar a mea toată vreau să-mi răsari nurlie din dantele să retrăim iar nopți de altădată iubirea să ne urce iar spre stele. zâmbește-mi cum tu știi, doar pentru mine, în brațe să te am din nou vreau goală nu-i alta-n lumea asta ca
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
le-aș fi și-n viața următoare. din tine-ndestulat, nu-i loc de altă vrere, dar nesătula-mi pofta te simte și te cere. **** Iubindu-te nu știu cum trece timpul, În pas ușor sau poate-n trap nebun, Văd soare ce răsare și stele ce apun, Nu-mi simt schimbat în suflet anotimpul. De când te-am cunoscut e numai vară, Cireașă-mi ești în pârg sau pasăre pe ram, Ești ceea ce în gând avid eu căutăm Pe câmpul vieții ești floarea mea
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
Autorului MAGNOLII Pe strada mea, magnolii albe, sub Soare au prins viața, Din zori și până-n asfințit mireasma ne răsfăța. Cuprinși de vraja, pe-nserat mai facem o plimbare, Sub albul lor imaculat îmi furi o sărutare... Dar iată că a răsărit Corabia celesta pe valuri de nori lunecând și stele-i fac orchestră. Efectul albului sublim oniric este-n noapte, Simți puritatea suspinând și-a vântului dulci șoapte. De pe-o alee, la parada, înveșmântate-n roz-bombon magnolii tinere, suave, țintesc
MAGNOLII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367040_a_368369]
-
de dimineață, cu plânset de copii și de femei. Din trupurile celor căzuți mai țâșnea încă sângele cald ce se închega repede. Nebunia morții intrase până și în cele mai calde inimi. Lupta fusese crâncenă și, când soarele dădu a răsări de după apele limpezi ale lacului Dracșani, încetase împietrind privirile celor rămași în viață. În dimineața zilei următoare un car ducea, pe drumul lung al Istanbulului, pe principesa Elisabeta, Doamna fostului voievod Eremia Movilă și pe fiii ei, Alexandru Vodă și
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
care avea să-i dăruiască un fiu, să alerge și să strige de bucurie că în curând va fi tată! Soarele să-i zâmbească, brazii să se plece să-i ureze viață îndelungată pruncului, iar luna, atunci când va fi să răsară, să-i lumineze nopțile. Zimbrul moldav să-i poarte tronul pe plaiurile cu miros de iasomie, în cântec doinit. "Ura aparține minții bolnave", își spunea deseori tânărul principe, iar "viclenia mintea șarlatanilor". Ședea resemnat, alături de mama sa și de fratele
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
sau în SUA, nu ar fi la fel!” În același avion s-a întâmplat să fie și o distinsă franțuzoaică, o doamnă care aparținea vârfurilor intelectualității franceze. Era căsătorită cu un japonez și călătorea de această dată spre Țara Soarelui Răsare, zburând o parte din drum cu același avion în care se afla și nea Mitică. Franțuzoaica îl cunoștea foarte bine pe Emil Cioran, soțul său îl dusese pentru prima dată în Japonia. Trei prinți japonezi, care auziseră de faima lui
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc, răsăreau bolovani de piatră. Chiar dacă până la cei 27 ani, cât aveam atunci, mai cutreierasem câteva stațiuni de munte din țară și trăind pe malul mării, tot în zone turistice, unde veneau oameni din întreaga Europă, nimic nu găseam de comparat ceea ce
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
și de pierdere a substanței/esenței. Ca Râul, „Mai mergem o vreme, spre nicăieri... / Aproape am ajuns.” Linia colaterală - linia ginții - dă nota socială, partea de solidaritate, steaua comună. „Că frații mei au plecat pe drumul / întors, dis-de-dimineață, către soare răsare / și n-au mai venit iar timpul din urmă ne-ajunge.” Un sânge și un destin împlinit aici, în vecini - în moarte, în nemurire. „Adă-ți aminte cum / morții cu propriii noștri ochi le privesc și le scot în / lumină
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
de cometele sistemului nervos, / aș putea să fulger neatenții. / Dormult, riscul pentru tine-i mai frumos / pe valea asta unde trag curenții!” Musafirii plecau, Ionuc rămânea cu soarta lui și-și începea, la un moment dat, volumul care avea să răsară de sub tipar cam pe când ar fi fost (de-ar fi fost) să aibă 67 de ani. „Și totuși ce-ar putea să ne-aparțină / între miriapod și curcubeul luminos? / De la vocala clară la vuietu-n surdină / trăim pe cheltuiala sistemului nervos
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
nu putrezește și e o natură veșnică? „Timpul nu vrea nicicum să mai asculte, / mi-a pus pe umeri anii cei mai grei, / pe păr m-a presărat cu flori mărunte, / dar nu mi-a scos din minte ochii tăi // [...] // Răsare luna demnă și senină, / zăvoiul s-a culcat în amintiri, / eu trec pribeag pe drumul de lumină / și port povara unei mari iubiri...” Cum să nu mai fie accesibil, peste sute de kilometri și zeci de ani, locul natal, dacă
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
ideatic vorbind, scoica din Golful Circular? Este adevărat, nu văzusem niciodată atât de multe vase cu pânze, iar traficul din bay părea o stradă aglomerată din București. Tangentele volumelor arhimedice se întâlneau într-un punct din adânc, de acolo de unde răsărea fortul: tunurile și steagul. Apoi calculul longitudinii se putea face cu ușurință folosind compasul, busola și telescopul. De unde știam toate acestea? Și cine mă răsfăța cu gânduri abstracte, făcându-mă să uit? Până aici! Hai să ne întoarcem la Eliade
ANESTEZIA LUI OMAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367084_a_368413]
-
Observasem că acest machiaj, potrivit mai mult la alte ore ale zilei, nu dimineața, nu se strica sub acțiunea soarelui la plajă, pentru că se apăra cu o pălărie cu boruri mari, care o fereau de razele solare și de sub care răsărea mereu o fețișoară minunată și strălucitoare, care mă fascina. Seara, înainte de culcare, operațiunile erau inverse. Întâi, începea ritualul demachierii. Își curăța tenul cu meticulozitate, apoi se ungea cu o cremă numai de ea știută, urma partida de jocuri erotice și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
-și tată, / Uită-și drumul spre cerúri...), ori nemaiîntâlnite (Ce lumină-mă și doare), poate fi o parte principală de vorbire. Foarte numeroase sunt și ridicările în rang a unor părți secundare de vorbire pe care poetul le face să răsară de cu vreme, în frază, în formulări spectaculoase - realizate prin deplasări de la dreapta la stânga (În de-argint nalte dumbrave; Să-și în ele-oglinde chipuri; Cu în el Ardealul rană; În suite-n cer preluce; Cu de nori cușmă pe frunte
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]