3,048 matches
-
vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cum se umflă bălăriile după ploaia asta”, zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare. Atunci se plângeau mai tare de necazurile vieții și tot atunci erau povestite întâmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercând să umple ea golul în care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât prin acceptarea impactului natural dintre semn (cuvânt) și lucru. Altfel, secretul ontologic nu trebuie dezvăluit, Întrucât semioza extremă conduce la grotesc și nu la cunoașterea adevărată. Lumea nu poate fi răscolită până În structurile ei cele mai intime. Semiotica și semioza trebuie să aibă o limită (ceea ce Însuși Eco propune În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani, 1990), trebuie să se oprească la un anumit punct pentru a nu se ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apuca pe un drum nou. Dacă ar fi angajat un șaman Înainte ca Zelda să fi plecat În Siberia să și-l găsească pe al ei, ar fi putut Îndrepta vremea și ar fi salvat relația cu ea. GÎndul Îl răscolește. Ar putea să fluture bagheta fermecată a amneziei peste Zelda și să se Întoarcă Înapoi În timp: o ia pe Zelda de la facultate, după ore. Stau afară pe terasă la crîșma lor favorită. Pe cer nu e nici un nor. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiul lui cel popular, aproape adult, voia să stea acasă cu el când părea să fie căutat întruna la telefon. Atât de des, de fapt, încât Jack se gândea să-i instaleze propria linie telefonică. Singura problemă, medită Jack în timp ce răscolea prin cutiile de plastic la centrul local de închiriere, era să găsești filme pe care să-și dorească amândoi să le vadă. Ben prefera cele mai recente succese horror, în timp ce Jack avea o pasiune pentru filmele franțuzești alb-negru despre dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lejer, dacă am avea voie un reșou, altă treabă. Am patru pături, trebuie să te ții aprovizionat. Ținem hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în dulap la țară, cu levănțică, de mirosea la circumferință de zece metri. E greu, în timp o fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
astfel sintetic opțiunea programatică: „INTEGRALISMUL. Considerîndu-l ca o sinteză științifică și obiectivă a tuturor sforțărilor estetice pînă în prezent încercate (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste, și tinzînd să resfrîngă viața intensă și grandioasă a secolului nostru răscolit de vitezele mecanicismului, de inteligența rece a inginerului și de triumful sănătos al sportsman-ului, - integralismul vă oferă garanțiile artei viitorului?”. Iată, pe scurt, și răspunsul diplomatic al dramaturgului italian: „M’am declarat, dela început, împotriva oricărei regule. Arta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz”, care „nu e nici posibilă, nici necesară”, a fost „mereu posibilă”. Motivul ar fi „un bovarism al literaturii noastre”, un „bovarism al sterilității, desigur”, căci „cine n-ar vrea să scrie cît el și să fie, totodată, citit și răscolit de exegeți — dar, firește, să rămînă în viață, calm și senin martor al acestei miraculoase impuneri?”. Viitorul exeget al tînărului Eugen Ionescu gafează însă afirmînd că „Urmuz nu a crezut în literatură”, iar creația sa a fost „spontan-inocentă (lipsită adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu inima de piatră.“ — Eu îmi văd de drum. Șoferul a închis portiera și le-a făcut semn cu mâna. Endō i-a răspuns din cap, apoi s-a apropiat de Gaston și l-a îndemnat să-l urmeze. Ploaia răscolea un miros greu. În fața lor se întindeau câteva zeci de case ca niște cuști de animale și lângă ele își așteptau clienții prostituate cu umbrelele deschise. — Unde? Aici? îl întrebă Gaston, surprins, pe Endō. — Aici e Sanya. Sanya. Suntem tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zării biruitoare mă privești și-n ochii mei te oglindești strălucitoare, mândră și păgână. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbrățișînd cu ele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Adie-mi în ureche gânguritul de izvoare la cari în miez de noapte nevăzuți de nimeni strugurii desprinși din vite ți s-adună să-și umplă boabele de must, și-apoi - cu dărnicia ta de moarte vino, Lume, vin'. Și răscolește-mi fruntea-nfierbîntată ca nisipul dogorât pe care calcă-ncet, încet prin pustie un profet. VERSURI SCRISE PE FRUNZE USCATE DE VIE II - Psalmistul Când treci fără sandale pe sub tei, porumbii adormiți pe streșini ciuruite se trezesc, crezând ca pașii tăi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cum lumina spală chiparoșii aceștia mirați. Emoția pe care o simt în fața lor nu mă constrânge la nimic. ― Ea nu e de ajuns, totuși, pentru fericire, Galilei. ― Mie îmi ajunge. Acum, cel puțin. Parcă tot praful pe care l-am răscolit cu sandalele mele e plin de semințe. Risipindu-l, vântul nu face decât să extindă gloria verii Nimic nu e mai greșit într-o asemenea priveliște ca nepăsarea, nu crezi? Restul cuvintelor mi se par inutile. ― Ploile toamnei vor face
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
era nevoie s-o întreb despre ce vorbea. "L-ai iubit?" "L-am iubit, a încuviințat ea. L-am iubit cum nu l-a iubit nici o femeie. Și, în vreme ce alte femei îl plângeau, eu stăteam împietrită, auzeam nisipul foșnind, vântul răscolind valurile... Așa au trecut nopți și zile. Toți au plecat, după ce l-au îngropat și au recitat fragmente din Iliada, iar căpeteniile sale cele mai apropiate au înconjurat mormântul strigând numele lui și al lui Ahile... M-am uitat cum
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am avut nicio clipă intenția de a-l jigni pe regalul tău fiu, am zis cu voce dogită de emoție. - Nu te scuza fiindcă ai ghicit adevărul, ci doar că n-ai priceput ce se ascunde în spatele lui. Regele e răscolit de durere din cauza a ceea ce s-a întâmplat. De-atunci nu mai are somn. Am dat dovadă de o smerenie de care nu m-aș fi bănuit în stare, dar, cu toate astea, n-am izbutit să pun frâu limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vrei să faci este cu neputință. Nu puteam să-l implic pe Rotari, și am hotărât să-i urmez sfatul. Urma să-i spun Gailei că operațiunea începuse și că mai era nevoie de puțină răbdare. Nu era bine să răscolești trecutul și să stârnești vechile discordii. Cu ceva tot m-am ales: alegerea unui oarecare Chiaro ca patriarh, fost călugăr în orașul Ceneda. VIII La puțin timp după aceste întâmplări, s-a petrecut una și mai tristă. Întorcându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi fost În stare să se ridice. Și trebuia totuși să meargă Înainte. Scoase caseta cu Celentano din grămada de pe bord, voia să audă Io non so parlar d’amore, l’emozione non ha voce, șlagărul acela care-l răscolea pe dinăuntru. Dar când deschise aparatul, o voce dură de femeie Începu să spună: „Ce om ciudat aveam și eu / cu ochi destul de dulci / ca să-i spun mereu / Încă sunt a ta“. Era o casetă dintr-o altă carcasă. „Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se rușină de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e ho trovato l’invasor. Răscoli prin geantă și Închise telefonul. Îl privi pe profesor calm și angelic. — Merg mai departe? Întrebă politicos. La urma urmelor, profesorul nici măcar nu-l asculta. Își făcea notițe În palmbook, avea lucruri mai bune de făcut decât să evalueze pregătirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de un roz palid. Probabil era frumos să locuiești aici. Când porțile automate se deschiseră, Kevin văzu două femei goale de piatră care se arcuiau prietenoase și sprijineau pe mâini, fără un efort prea mare, un balconaș. Doamna Fioravanti Își răscoli poșeta În căutarea cheilor. Scoase din ea o legătură voluminoasă, ce părea să cântărească măcar un kilogram, se concentră căutând cheia potrivită, pe care o introduse apoi În broasca ușii blindate, uitând să Întrerupă alarma antifurt care Începu să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu cheltui toți banii ăștia. Te conduc eu, Îi spuse. Sarah Îngână: — Dacă Îți face plăcere. Pe drum fata privea cu nerăbdare semafoarele, ambuteiajul interminabil, harta Romei. Tibrul desena un S sinuos Între cele două maluri galbene. Apoi Începu să răscolească printre casetele Emmei de pe bord - și Antonio Începu să Înjure un motociclist nevinovat reprima impulsul de a-i spune să nu pună mîna. Sarah Îi ceru să pună caseta cu Celentano - un artist pe care Îl cunoscuse aici În Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l cu Întrebări, Sasha evita să o privească, nedezlipindu-și privirea de pe lucrările elevilor - pe care le ținea pe masă, așezate Între ei ca o baterie de rachete nucleare. Emma citea În tăcere lucrările Valentinei și nu mai știa dacă o răscoleau mai mult cuvintele fiicei sau parfumul Învăluitor al profesorului. Cele trei lucruri pe care mi le doresc cel mai mult: să fiu normală, pe tatăl meu, să fiu normală. Celălalt lucru pe care mi-l doresc uneori este să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cad brusc ca un copac, ori se sfărâmă ca o piatră. Emma Buonocore aparține celei de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Însuși avea impresia că totul În jurul lui se transforma Într-o Siberie - tărâm Înghețat al nesentimentelor, al necuvintelor, al tăcerilor. — Sunt mai rău decât par, mărturisi. — Și eu, răspunse ea. Își sună celularul, profesore, Îl atenționă. Privindu-l cum Își răscolea frenetic buzunarele, căutând să-și amintească În care din ele Îl vârâse - punându-și jos sacoșele, și Întinzându-i iar pachetul În care era ceasul, Întorcându-și zadarnic haina pe dos -, Emma Încercă să-și Întipărească În memorie fiecare detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neîncetat dacă În oglinda retrovizoare nu se vedea un Fiat Tipo verde care să-i urmărească. Cartierul Boccea devenea din ce În ce mai Întortocheat și, din când În când, se Întorcea spre Emma Întrebând-o: merg Înainte? Aceasta dădea din cap. Farurile albe răscoleau Întunericul din fața mașinii, și o Întreagă lume reală și necunoscută prindea formă În jurul lui. Treceau pe lângă panouri publicitare, piețe, stâlpi galbeni Înalți ce marcau stațiile de autobuz, brazi, rondouri de flori ca niște altare, străzi perpendiculare, lampioane palide, blocuri deteriorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și revistele și carcasele casetelor de pe bord. Și pata de sânge de pe scaunul pasagerului. Mașina era Închisă. Scoase chitanța de amendă de sub ștergătorul de parbriz. Fusese Întocmită la ora 20.40. Antonio și copiii trebuiau să fie Încă În Împrejurimi. Răscoliră străduțele și piețele aglomerate de adolescenți care veneau În centru pentru petrecerea nopții de vineri, și toate colțurile Întunecate și pustii din zona Tor di Nona, unde un rottweiler ivit dintre niște tufe Îi amenință rânjindu-și colții ascuțiți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În ea. Trebuia să stea așezat ca În clasă, În băncuță. Și, apoi, nu se mai jucaseră În apă de mult timp. Mami se limita la a se ghemui pe pardoseala băii ca să-i poată spăla spatele. Antonio Începu să răscolească prin lenjerie. Pistoalele Îi erau toate acolo. Bernardelli. Mauser. Smith & Wesson. Dar nimic nu era mai bun decât Springfield Armory. Își scoase haina. O puse pe spătarul scaunului. Îl deranja imaginea gecii aruncate pe plapuma patului În care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]