3,256 matches
-
mine niște necunoscuți: pomenisem de ei În teză, Templierii fuseseră acuzați de a fi căzut la Înțelegere și cu ei. Cum putuserăm să uităm de asta? Așa că din nou mi-am pus la treabă mintea și, mai ales, vârful degetelor, răsfoind fișele mai vechi, și mi-a venit o idee atât de fulgerătoare, Încât nu m-am putut abține. Am dat buzna Într-o dimineață În biroul lui Belbo: „Greșiseră pe toată linia. Și noi am greșit.“ „Ușurel, Casaubon, cine greșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
interneze definitiv pentru vreo lună, și poate că merită să Încerce o intervenție chirurgicală... În fine, ei nu spun lucrurilor pe nume și toată povestea Îmi place din ce În ce mai puțin.“ N-am știut ce să-i răspund, m-am apucat să răsfoiesc ceva ca să fac uitată intrarea mea triumfală. Dar Belbo a fost cel care n-a mai rezistat. Era ca un jucător căruia cineva i-ar fi arătat un pachet de cărți. „La dracu’“, zise el. „Viața tot merge Înainte. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În Încăperea pe care o ocupa. Încercase să nimerească la țintă. Avea de ce să-și piardă capul, și Belbo era sigur că și-l pierduse deja. Și nu putea avea Încredere În nimeni. Iar În timp ce-și ștergea transpirația, răsfoia aproape mecanic manuscrisele dactilografiate de pe masă, sosite cu o zi Înainte, fără să știe măcar ce voia să facă. Și deodată, Întorcând o pagină, văzuse scris numele lui Agliè. Se uitase la titlul manuscrisului. Era un opuscul al unui diabolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să le văd reapărând În celălalt pătrățel, dar nu mai erau. Turnul avea o sută de ferestre, toate mobile, și fiecare dădea spre un segment diferit al spațiului-timp. Coastele lui nu marcau pliuri euclidiene, ci frângeau țesătura cosmică, rabatau catastrofe, răsfoiau pagini din lumi paralele. Cine spusese că turla asta de Notre-Dame-de-la-Brocante servea „à suspendre Paris au plafond de l’univers“? Dimpotrivă, el servea la suspendarea universului de propria-i turlă - e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tratamentul împotriva infertilității. Cercetă ziarul în căutarea numelui reporterului. La un reportaj de asemenea anvergură și calitate te-ai fi așteptat să vezi numele autorului scris cu litere de-o șchioapă. Cu toate astea, nu se zărea nicăieri. Ce ciudat. Răsfoi restul ziarului până când găsi indexul pe versoul primei pagini. Fu atât de uluită, încât trebui să citească de două ori, rând cu rând. Un apel pătimaș pentru salvarea Secției de tratare a infertilității din Woodbury, scria acolo de Jack Allen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din perspectiva lui. — Și pentru tine trebuie să fi fost un șoc s-o întâlnești pe Fran în felul ăsta. Ben se înroși tot, amintindu-și trupul gol al lui Fran, primul pe care-l văzuse vreodată în afara revistelor porno răsfoite îndelung. Copleșit de sfială, se așeză la masă și își turnă în castron jumătate de pachet de cereale Bran Flakes. — E foarte frumoasă. — Da, încuviință tatăl său, este. Foarte. Apropo, nu c-aș avea ceva împotriva unei diete sănătoase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dea seama când trebuia să-i vină ciclul, dorindu-și să fi avut inspirația să noteze data undeva. Deodată își aminti totul. Ultimul îi venise pe neașteptate și fusese nevoită să iasă de la un proces ca să-și cumpere tampoane. Își răsfoi iar agenda. O năpădi un val de panică, rece ca gheața. Procesul cu pricina fusese acum mai bine de șase săptămâni. Era imposibil. Probabil că nu mai ținea bine minte. Dar amintirea era prea limpede și prea vie ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o anchetă întreprinsă printre somitățile Apusului, asupra viitorului Peninsulei Balcanice”, taxează apoi dur principala publicație oficială de promovare a literaturii române în Franța (La révue roumaine, pe care „din fericire, în Franța nu o citește nimeni. Iar în țară o răsfoiesc doar recenzenții”), obiectul criticii fiind propaganda ce „recomandă străinătății virtuțile războinice ale neamului românesc” („Răsfoind revistele“, în Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913, semnat Eugen Vinea). Aversiunea față de critica universitară va rămîne o constantă a publicisticii sale literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oficială de promovare a literaturii române în Franța (La révue roumaine, pe care „din fericire, în Franța nu o citește nimeni. Iar în țară o răsfoiesc doar recenzenții”), obiectul criticii fiind propaganda ce „recomandă străinătății virtuțile războinice ale neamului românesc” („Răsfoind revistele“, în Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913, semnat Eugen Vinea). Aversiunea față de critica universitară va rămîne o constantă a publicisticii sale literare. Ca, de altfel, și nevoia promovării literaturii (ultra)moderne. Ruptura față de academizarea „curentului nou”, patronată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un bărbat scund și urât. În pauza de prânz, după trei ore de lucru, funcționarii din clădirea Marunouchi se îngrămădeau pe pajiștea verde din fața Palatului Imperial pentru câteva clipe de relaxare. Unii, întinși pe iarba care tocmai începuse să înverzească, răsfoiau niște reviste. Câteva fete jucau volei, fiecare aruncare a mingii fiind însoțită de un chiot vesel; altele priveau. La marginea șanțului, sub sălciile înmugurite, stătea un tânăr cu iubita lui; priveau lebedele care pluteau grațios pe apă, în timp ce el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar toate fotografiile pe care le-a găsit înfățișau un omuleț arogant ce semăna mai degrabă cu unul din vulturii de la Grădina Zoologică din parcul Ueno. „Nu e prea atrăgător“, gândi ea. Părăsi magazinul fără să cumpere vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui Charles Boyer și Daniel Gelin în rolul lui Napoleon. „N-are cum să fie la fel de drăguț ca Gelin“. Încerca să facă asociații între Gelin și vultur. Cu toate strădaniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pus la treabă să tai roșiile și-s plin de suc. Am rîs, cînd se auzi o altă voce, precizînd: Încercăm să-i dovedim că nu e totul doar o treabă de femei. Salut! Emma ședea la masa de bucătărie, răsfoind un număr din revista Hello! și ronțăind cu pumnul alune trase În miere, dintr-un castronel de porțelan aflat În mijloc. Își ridică privirea și-și salută fratele, apoi mă măsură din cap pînă În picioare. În secunda următoare, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-l arăt tuturor oamenilor pe lîngă care treceam. Metoda lui Dan nu fusese aceea evidentă, anume de a mă duce la un magazin de bijuterii și a mă Întreba ce inel Îmi place, dar Își amintise că odată, pe cînd răsfoiam o revistă, Îi indicasem un inel care arăta de-a dreptul uluitor. — Nu-mi vine să cred că ți-ai amintit! repetam eu Întruna, ținîndu-mi mîna la nivelul feței și privind sclipirile diamantului În lumina felinarelor de pe stradă. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Începem de la zero Într-o locuință nouă, un loc al nostru. Așa că m-am străduit să-mi mențin apartamentul curat ca lacrima, pentru oamenii care veneau să-l vadă (iar asta nu-i lucru ușor, vă asigur) și am tot răsfoit paginile de imobiliare, chinuindu-mă să Înghesui toate vizionările În diminețile de sîmbătă. La trei luni după ce m-am logodit, mă văd nevoită să admit că Îl Înțeleg perfect pe Tom. — De-asta angajează lumea pe cineva ca mine, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
simt străină În propria mea casa, stingheră, percepînd Înmiit fiecare zgomot, fiecare sunet. Relaxează-te, Ellie, relaxează-te. Respiră adînc și destinde-te. Încerc să trag adînc aer În piept, apoi iau o revistă de pe masă. Case și grădini. O răsfoiesc, oprindu-mă din cînd În cînd de parcă aș fi cu adevărat interesată de ceva, dar de-abia de Înregistrez ceva din ce văd, căci stau cu un ochi pe ceas și aștept să se Întoarcă Dan. Aștept ca măcar să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Emma e aceea. — Oricum, mai slăbește-mă. Nu te văd cu lunile, apoi Îmi apari la ușă și mă insulți. — Singurul motiv este că te iubesc, zice. Mă răsucesc ca să mă uit la ea, dar e așeazată la masă și răsfoiește o revistă. Șocată, rămîn cu ceainicul În mînă. În afară de rude și de Dan, nimeni nu mi-a spus niciodată că mă iubește. Nici chiar rudele nu mi-au spus-o cu adevărat. Mama Îmi Închipui că mă iubea cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am simțit ceva tare, metalic. Am dat pământul la o parte și în fața mea strălucea o lădiță de aur. Nu era încuiată. Am ridicat capacul. Înlăuntru se găsea un manuscris într-o limbă pe care n-o cunoșteam. În timp ce-l răsfoiam și încercam să mă lămuresc, am auzit glasul Anei, supărat: "Galilei, acest manuscris nu trebuia să vadă lumina soarelui decât într-un loc anume. E Iliada, pe care o purta el în lădița de aur." Și imediat s-a șters
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a mirat ea. Am născocit o poveste. Că-l cunoșteam pe anticar și că le scosese dintr-un dulap ascuns. "Ai dat banii degeaba pe ele, a zis ea. Nu mă interesează." Și le-a dat deoparte, fără să le răsfoiască măcar... De aici încolo, nu mai e nimic frumos... ― Mi-ai stârnit curiozitatea. Ce-mi ascunzi? ― Nimic, vei vedea. Acum să ne întoarcem la tine, Galilei. Nu mi-ai spus niciodată ce părere ai despre Giordano Bruno. ― Lumea mă compară
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am fost. Și vreau să încep prin a spune cum de m-am prăbușit atât de jos. Îmi petreceam zilele printre cărți, papirusuri și pergamente. Pot să spun fără să exagerez că am studiat, am citit sau cel puțin am răsfoit fiecare carte aflată în locurile care m-au primit, fie ea scrisă în greacă, latină sau ebraică. Foamea de a ști era insațiabilă. Mai ales că, atunci când mi se părea că am dezlegat o enigmă, descopeream întotdeauna altele noi, ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sunt de-ajuns. Inima îmi este pe deplin răstignită, chiar și fără noii profeți. S-a uitat la mine mai atent. - Tu știi multe lucruri, dar vorbești cu răceala omului fără credință. Ai rămas ca pe vremea când veneai să răsfoiești cărți în biblioteca mea. A tăcut preț de câteva minute, căzut pe gânduri și privind în gol. M-am ridicat, uitându-mă spre preotul Giovanni, care avea o expresie de nepătruns. - Cine este bărbatul acela? m-a întrebat Severo, revenindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Roma se trezește târziu. Camilla, care de obicei e tăcută, astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu codițe, Într-un paltonaș albastru, și o femeie tânără cu o pelerină gri și un fular de mătase, unduind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar și după o astfel de noapte. La câțiva pași mai Încolo se Îngrămădea un vraf de Solocase - revista de anunțuri imobiliare, gratuită. Maja luă una, distrată. De câteva săptămâni, În fiecare vineri, răsfoia revista - nu trebuia să vândă vreo casă, nici s-o cumpere, dar gândul că existau case care nu erau ale ei, dar ar fi putut să fie, Îi dădea o plăcută senzație de libertate. — Lumânărelele, spunea Camilla, le vreau roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dos. În timp ce Buonocore transmitea prin stație neprevăzutul schimb de itinerar, către mașina de escortă care Îi urma, iar șoferul se Îndrepta deja spre Barul Muzelor - unde uneori, dimineața, Îi plăcea să lenevească În fața unui capucino -, Elio se Întoarse să-și răsfoiască ziarul. De data asta o făcu cu mai multă atenție, examinând și chenarele mărunte și pozele cu subtitluri mici. Nici urmă de el. Răsfoi primele pagini din Repubblica - cu teamă, căci ziarul acela Îl măcina de luni de zile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Muzelor - unde uneori, dimineața, Îi plăcea să lenevească În fața unui capucino -, Elio se Întoarse să-și răsfoiască ziarul. De data asta o făcu cu mai multă atenție, examinând și chenarele mărunte și pozele cu subtitluri mici. Nici urmă de el. Răsfoi primele pagini din Repubblica - cu teamă, căci ziarul acela Îl măcina de luni de zile, dar și cu plăcere, căci puterea se măsoară În dușmani. Și a fi urât de un ziar al clasei dominante din această țară Îți dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
inexplicabilă. Dar poate că ăsta era un semn al timpurilor: pescărușii sunt paraziți și trăiesc din gunoaie. Roma Îl primise. Roma Îi primește pe toți. Și nu iartă pe nimeni. Sorbind cea de-a doua cafea amară din acea zi, răsfoi frenetic vraful de ziare. Il Sole 24 Ore. La Stampa, Il Messaggero, Il Giornale, L’Unita - după aceea, Il Giorno, La Nazione, L’Unione Sarda. Rezultatul? O simplă parafrazare. În pagina a treia, În Il Tempo, se relatau niște indiscreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]