2,464 matches
-
tace și mă privește în continuare concentrat. Dă la o parte savarina din față și își încrucișează mâinile pe măsuța metalică, pătrățoasă și șchioapă, vopsită în alb. Se apleacă ușor înainte, așteptând să-mi continui destăinuirea. îmi regăsesc cu greu răsuflarea. Oare e adevărat ce mi se întâmplă? Nu cumva mintea mea a luat-o iar razna? — Ai o minte care uneori pare s-o ia razna, dar care-mi place tocmai de asta, rostește Eduard, visător. Mie-mi place așa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de gheață. Făcuse o pauză lungă. Atât de lungă încât Bobo crezuse că s-a întrerupt legătura și o întrebase neliniștit dacă mai e la celă lalt capăt al firului. — Mă mut în vacanța asta, îl anunțase ea, dintr-o răsuflare. Plec de tot. Ai mei se despart și m-au lăsat să aleg cu cine mă mut. Am ales. O să mă mut foarte curând. în alt cartier, la altă școală... Am ajuns să cred că, la urma urmelor, e mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
știe, nici Georgi... Vreau s-o rup de tot cu trecutul! în două-trei zile, am tulit-o! — Și eu cccum mai dau de tine? întrebase Bobo, alarmat. Ccum ți-nem le-ggă-tura? Clara tăcuse din nou. De data asta, Bobo îi auzea răsuflarea agitată în receptor. — O să te sun eu după ce mă mut și-o să-ți dau amănunte, îi răspunsese, pe un ton nesigur. Poate o să vorbim mai multe atunci! Bobo încercase s-o convingă să se mai întâlnească măcar o dată în parc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
da, hai să fugim cu taxiul! bătu ea din palme. La lumina din hol, chipul Andei îi apăru dintr odată de-a dreptul grotesc lui Eduard. Era fardată mai puternic ca de obicei, părul îi cădea neglijent în ochi, iar răsuflarea îi mirosea a alcool. Nu se putu abține să nu i-o spună. — Anda, ce naiba ai băut, duhnești ca un birjar! Păi ce dracu’ era să fac? Mă plictiseam, ți am spus, căs cam întruna. Doar când m-am gândit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de gheață, o pândeau încă, de dincolo de ușă, neîndurători. Atunci auzi telefonul și se repezi să răspundă. Alergă într-un suflet spre sufragerie și apucă receptorul gâfâind. Era convinsă că este Ion la telefon. Ea o să-i spună dintr-o răsuflare ce s-a pe trecut și el o va liniști, ca întotdeauna, cu glasul lui energic și cumpănit, și va rezolva cumva situația neplăcută, ca și cum n ar fi fost. în timp ce ridica receptorul să răspundă, avu din nou în fața ochilor gura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că nu am făcut tot ce a fost omenește posibil ca lucrurile să se desfășoare pe un făgaș normal. Smaranda își trece dosul degetelor peste obrajii lui, mângâindu-l ușor. Se apropiase atât de mult de el încât îi simte răsuflarea pe față. Cu vârful limbii își umezește buzele frumos conturate care devin deosebit de ademenitoare, aidoma unor cireșe după ploaie. Observ că ai rămas același bărbat de bună condiție, deși frontul te-ar fi putut abrutiza. De ce trebuie oare să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
găsească o poziție cât mai comodă. Nu reușește, pradă iar vechilor neliniști. Stă câteva clipe cu ochii pironiți în tavan, apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi vrut eu ... să fac. Pășise deja în altă lume, dar nu poate să plece definitiv până nu aude răspunsul lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de sânge țâșnește pe gură lui Manfred, odată cu ultima răsuflare, apoi mâna se destinde brusc, întinzându-se moale pe caldarâm. În acel moment, sirenele celor de la Apărarea Pasivă anunță prelung și tânguitor încetarea alarmei aeriene. Partea a II-a În cei doi ani și jumătate de când poartă pe veston însemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
congelată adunată în nenumărate zile și nopți de luptă. Cine nu a făcut frontul, nu știe ce binecuvântată comoară sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum un baros nările lui von Streinitz. Îngrețoșat, acesta întoarce discret capul, răsuflarea îngreunată căutând aerul mai puțin viciat al holului. Fir-ar să fie! Rezistent ticălosul. Dar i-am venit de hac. Interesant câte poate să facă un fir electric pus acolo unde trebuie. Acum am nevoie urgent de o hartă detaliată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Se neliniști cîteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mînară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii Îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta Învăluit În ceață. Era totuși real căci Îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie Închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă spun pentru că nu e nimeni. Se trezi vorbind deodată la singular: „Te iubesc!” I se păru că lumea se Învăluie În apoteoză. „Cum nu ți-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
LUMII Trăiesc și merg întrebându-mă despre viață, și despre chipul ce nu mi-l pot cunoaște, lumea asta de aer, de stâncă, de case, de lumini, de milioane de chipuri fără legi, fără voci, arama asta, acest lemn lustruit, răsuflările, strigătele astea se-nvârt, culori atinse abia, forme pipăite, mâncate, - unde-s eu? Nu, nu, nu-i o ghicitoare, vai, nu-i o ghicitoare, aici ori altundeva, nu mă mai recunosc.) Ordine-atât de firavă a geometriei nu-mi mai
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
făcea să înțeleg limpede că încă mai demult mama... și se părea chiar, din surpriza pe care i-o simțisem în glas, că între ei doi acest lucru se limpezise odată și el acceptase acest lucru nefiresc... Mi-am reluat răsuflarea, în timp ce, cu ochii deschiși și cu auzul încordat, așteptam să văd sfârșitul. Tata s-a ridicat în cele din urmă și a rămas vreme îndelungată pe marginea patului. Apoi cu mișcări într-adevăr de om bătrân s-a întors în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
își feri gura, corpul ei voinic se întări, se împotrivi fără să se retragă, îmi primi sărutul încleștat și în cele din urmă îi simții palmele în piept; nu mă respingea, dar era vădit că nu-i plăcea asaltul meu, răsuflarea mea nestăpânită, sărutările mele pe gură reînnoite, strânsoarea brațelor care o înlănțuiseră. Mă cuprinse o furie, stârnită de un presentiment obscur: nu venise să-mi dăruiască iubire, venise cine știe pentru ce... Mă așezai pe pat tăcut și sumbru, hotărât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
absent: "Plec, ți-am spus, dacă nu pleci tu, plec eu!" Auzind-o inima bătu ori un svîcnet care mă făcu, ca odinioară când venise prima dată la mine, să simt un fulger prin șale în zig-zag, care îmi tăie răsuflarea. Da, neîndoielnic, pleacă, gândii. Avui apoi un surâs, reflex bizar și nefericit al mici gândiri pașnice, mă apropiai de ea și îi pusei mâna pe umăr, vrând să-i spun că asta e o prostie și să renunțe la ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oaia, în timp ce pe femeie o treceau sudori reci. Lasă urletele, opintește-te, că mori și n-am ce să-ți fac. Da, da, nu nasc eu, tu naști, pune mâna și lucrează, apucă-te cu mâinile de pat, trage-ți răsuflarea și adu pe lume un nou deștept, care să facă pe urmă pe nebunul cu tine și să uite cine s-a chinuit cu el... "Chiar așa le vorbea, spuse Matilda uluită, nici dumneata, nici dumneavoastră, oricine ar fi fost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și se adăposti în spatele fratelui ei mai mare. "Te omor, îi spusei în șoaptă cumplită. Mie poți să-mi spui orice, dar nu mamei! Dacă nu fugi în seara asta de-acasă te strâng de gât până o să-ți dai răsuflarea." .. Îl auziți, strigă Matilda fără teamă, în fotoliu. Nici nu mă miră! A mai omorât el pe cineva, o fată cu care a trăit, o studentă, a lăsat-o însărcinată și în loc să se însoare cu ea, a dus-a la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcut? Banii primiți pe boi îl frigeau, cum să înceapă el o viață nouă cu o astfel de amintire? Și după mai multe zile de frământări îi veni un gând; autorul însă nu-l desvălui, ca să-i urmărim eroul cu răsuflarea tăiată și să-i urmărim și gândurile (monolog interior!), ce-o să zică președintele când o să audă, ce-or să zică ceilalți, care negreșit se vor adund buluc în curtea gospodăriei când o să-i dea drumul... Cui, la ce? Ei, suspense
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
opri cu o expresie de uimire extremă pe față... Apoi scoase un țipăt ca și când ar fi fost înjunghiată, înțelesei: morfina n-o mai putea feri de durerile mari, din fericire încă de scurtă durată. Fusesem avertizat de medic... Își trase răsuflarea... "Da, slab ca mine, continuă ea, dar nu semeț ca taică-tău, am greșit când am spus că ești semeț... Fiindcă el n-ar fi răbdat să-i bage muierea mâna în păr și să-l gheruie pe față. Ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cap... O luai în brațe, dar nu se destinse, rămase întoarsă cu spatele și repetă, în șoaptă: "Quel bourdonnement fatal?!", și abia apoi, tresărind cu putere, se răsuci și îmi arătă o expresie uluită. Îi șoptii: "Am gîndit: adorabilă creatură!". Răsuflarea ei, auzind aceste cuvinte, se înteți și văzui pe chipul ei cum înțelegerea îi urca încet spre gândire, dar nu micșorîndu-i, ci sporindu-i perplexitatea. Da, repetai, desvelindu-i tâmplele cu amândouă mâinile și apropiindu-mi foarte tare chipul de-al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care mi-l stârnise declarația ei. "Și cine zici că e cel mai iubit dintre pămînteni?" "Tu!" "De cine?" "Cum de cine! De mine, de fetița ta... N-ajunge?!" Rămăsei tăcut și o vreme nu ni se mai auzi decât răsuflarea amestecată cu șoaptele de pe fir ale umanoizilor care descoperiseră, pornind din grotele lor în care trăiseră cu un milion de ani în urmă, secretul propagării și recepționării misterioaselor unde. "Vorbim mâine la telefon, reluă ea deodată, cu o voce fermă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astăzi acolo. În mod similar, cred că dacă tu ai lua în considerație toate aspectele viitoarei relații dintre noi, ai ajunge la concluzia că mama împăratului trebuie să se căsătorească cu mine. Făcu o pauză probabil pentru a-și trage răsuflarea Gosseyn spuse politicos: - În primul rând, problema este, foarte probabil, o problemă pe care tu și cu mine ar trebui s-o discutăm în particular. În al doilea rând, am senzația că, probabil, doamna are și ea planurile ei în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
bușit; și doamna Cocă știa asta. I-am ocolit cu grijă, cotind după bloc. Cartierul fermenta la locul lui: banal, trist, intact. Nici Sadoveanu nu l-ar fi descris mai bine. Am traversat bulevardul, printre mașini și gură-cască. Le zăreai răsuflările umede, aburi portocalii în lumina stâlpilor. Maria mă ținea de braț, o trăgeam după mine grăbit, cum face toată lumea după cutremur: parcă ne urmăreau hoții. Tremuram amândoi în izoterme, și nu doar de frig. M-am gândit încă o dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
halat, pe băncuțe montate de ei, bucată cu bucată. Lângă linia ferată, zmeura creștea grozav, trebuia doar să ai grijă să nu te rupă câinii când băgai mâna prin tufe. Mai urmăreai și îmbrăcămintea: scurtă, strâmtă, exactă, să-ți taie răsuflarea. Din Pajura și până la Facultatea de Litere, Maria atrăgea toate privirile. Mă trezisem ca-n filme, cu-o fustă de câteva degete ridicată pe catedră, odihnindu-se peste fișele mele despre Urmuz; sau prima oară fusese una lungă? Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
secrete mondiale, care ascundea drăcii prin statui și-armuri, și dădusem peste autorul-minune și conferința lui epică. Globalmind și frații „Brothers“, concurați de echipa Bavaru-Ciupină, scormoneau și ei prin județ, cu un pas în urmă, dar aproape de noi: le simțeam răsuflarea în ceafă, prezența în gând sau printre rândurile poveștii. Securitatea își băgase și ea coada, poate chiar mai mult decât credeam, infiltrată în cine știe ce persoane sau organizații: Paul, Bidileanu, comisarul Rapotan, vecinii de bloc - toți păreau suspecți (sau doar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]