8,590 matches
-
toți oamenii și pentru întreaga făptură. Sfântul Isaac Sirul se ruga și pentru vrăjmașii adevărului. Tu te rogi pentru ei, nu-i trimiți în iad, nu-i excluzi, nu-i blamezi. Te rogi pentru ei, te doare sufletul că sunt rătăciți și vrei ca și ei să se mântuiască chiar înaintea ta. Sfântul Apostol Pavel se ruga ca toți cei din neamul lui să se întoarcă chiar cu prețul osândirii lui. Vedeți, mântuirea este paradoxală. Ortodoxia are sensibilitatea misterului și a
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
filologia clasică, care știe să îmbine într-o sinteză cercetarea fenomenului cultural, din unghiul manifestării lui originare, cu speculația filosofică a fondului spiritual (așa cum o face în Prefața la volumul de eseuri ” Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească “ de Al.Florin Țene, ) pe care aceasta îl presupune. Cartea se deschide cu un “Cuvânt înainte “ semnat de autor, în care se subliniază că:” Trecerea timpului dă posibilitatea lectorului de azi să aprecieze la rândul său măsura în care s-
EMIL ISTOCESCU PUBLICISTICĂ LITERARĂ ŞI SOCIAL-CULTURALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366915_a_368244]
-
și verde a țâșnit din țeasta atât de răsucită și cercetată. Lumea a răsuflat ușurată și cei doi slujitori ai bisericii au început să slăvească puterea Domnului, mulțumindu-i că le-a arătat adevărul și nu i-a lăsat să rătăcească în fel de fel de erezii. Broasca dolofană a făcut două salturi și a dispărut într-o tufă, la răcoare. Toată lumea părea mulțumită. Domnul major l-a chemat pe Vasile și i-a dat țeasta să o pună la locul
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
zâmbet stins, Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit pe obraz și vocea i s-a pierdut în aplauzele de încurajare ale asistenței... Obligatoriu pentru asemenea evenimente, a urmat momentul dedicațiilor și autografelor pe cărțile oferite de Marilena Velicu. Nu știu ce să cred și cum să înțeleg oferta autoarei, dacă
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
destinul cu biciul dăruind fericirea apocalipsă unică la capăt de fiară O firimitură de vis bântuie toți pașii ce vor veni. Răul își servește cina din urma pașilor. Ca o plantă de toamnă, ridic în vârful degetelor un mon amour rătăcit în iarba de foc. Viața n-are nici o noimă dacă rostogolești lungimea dintre puncte. Amețitor e cercul în care te afli. Tulburătoare stare e copilăria petrecută într-un bocet al străinului care te privește. Umbra groasă leagă pustiul în cădere
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]
-
Să-mi sece toate lacrimile Când mă adun din ape . Mă adun din gânduri ... Cand tacerea-i adormita de șoapte Și mă zăresc printre rânduri Cu pașii imprimați în noapte . Mă adun din vise ... Pe bolta cu panglici de stele , Rătăcind prin miracole închise Cu toate amintirile mele . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Mă adun / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MA ADUN de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367568_a_368897]
-
sperat când îmi dorem să țip. Am așteptat la geam prin nopți pierdute Cu dragostea ce a mocnit adânc în mine Dorind iubite ochii-ți triști să-ți sărute Și neliniștea ce mi-o porți ades cu tine. Mă văd rătăcind prin visele tale cernite Cu gândul meu viscolit ades de vânt Pășind cu tălpi de dor la porți iubite Cu lacrima inimii mele pe ochi de pământ. Azi mă pierd pe margine de toamnă Rătăcind hoinar cu gândul peste timp
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
ades cu tine. Mă văd rătăcind prin visele tale cernite Cu gândul meu viscolit ades de vânt Pășind cu tălpi de dor la porți iubite Cu lacrima inimii mele pe ochi de pământ. Azi mă pierd pe margine de toamnă Rătăcind hoinar cu gândul peste timp Prin frunzișul anilor distinsă doamnă Așteptând cu tine ..... un nou răsărit. Valentina Geambașu Referință Bibliografică: GÂND DE TOAMNĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
ÎNFLOREȘTE În derivă prin vâltorile mândriei omul în curând doar amintirea mai poate consola dedus din viitor nerambursabilul timp stă ascuns dincolo de hotarul vizibil. NENUMIT fără nume în cripta ființei întâlnire în cosmos explozie de lumină în ochiul orb neconceput rătăcești prin labirintul gândurilor mele. IPERCEPTIBILĂ bătaia scriitura inimii de melancolie bătuta monedă din cuprul moale al nopții negre gânduri săpând tuneluri prin întuneric risipindu-se tot mai mult prin înaltul cer înstelat. CE E MAI MULT („Totul este mai puțin
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
este. DESPĂRȚIRE (lui Pavan) Neîntrerupt în roua dimineții ciripitul mai apoi zumzetul unui stol de porumbei o rafală de vânt nelăsând nimic altceva decât ceea invizibil este. PĂMÂNTULE, ești mai mult decât o scânteie din lumina originară o piatră deformată rătăcind pierdută prin univers? vițelul de aur a smuls aripile îngerului iar stăpânul ̶ deghizat în profet răspândește minciunile-i, pretins adevăr aproape insesizabilă persistă zbaterea aripei dubla bătaie a inimii. SE VA-NĂLȚA cândva - la soroc neștiut - vântul mai puternic
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Când vântul bate țărmul meu de vis, Iar pescărușii pierd drumul spre soare, Te chem să vii pe-aleea florii de cais, Să-mi lași sărutul tău, ca pe o alinare. Pe valuri de lumină rătăcim din nou, Legați de dragostea cu ramuri aplecate, Aș vrea să fur, din glasul tău, acel ecou Ce mi-a lăsat în gând acorduri minunate. Tu ești crăiasa mea prin florile de câmp, Iubirea inimii din serile de vară... Ești
TE CHEM IUBITA MEA... de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367659_a_368988]
-
Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Erau născuți ca suflete lumină, cum rar se mai găsesc pe-acest pământ, făcuți să se-ntâlnească prin cuvânt în nopțile când liniștea-i deplină, Au rătăcit prin timpuri netrecute de niciun muritor sau zeu străvechi, de suflete stinghere sau perechi, în gânduri rătăcite ori pierdute. Povestea întâlnirii e-un mister ascuns prin ape, sub pământ sau cer, de-un înger ce-i veghează blând, căci știe
MISTERUL DIN ETER de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367669_a_368998]
-
flori de busuioc, mă joc prin iarbă și în țărână, dorm în colibe din tufe de soc. În frunzele verzi și eu mai trăiesc, cu același zâmbet nevinovat, în amurg de vară mă regăsesc, sunt acasă... ce un gând minunat... Rătăcesc, dar urmele sunt goale, semnul ce separă două clipe, lacrimile-mi cad atât de moale, ce frumoase... gânduri retrăite... Și mă trezesc deodată, ce vis ciudat, dar totuși, Doamne, Ție-ți mulțumesc, știu că într-o zi, mă re-ntorci
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]
-
-ndeamnă să-și afunde a sevei neputința ce-odat’ robuste frunze mai hrănea blajin frumusețea ninsă-i goliciune, în os bătrân cu ger de dor pătrunde din tinerețea noastră mai rămâne sudoarea-mpotrivirii-nchisă-n șip de sticlă frumosul chip cu riduri moi-pâgâne se rătăcește primitiv în pâcla Dar florii ce-ntâlnește iarna-n cale, în ofilirea-i muta, parfumul îi rămâne-n drum... agale. Sonnet V Shakespeare Those hours, that with gentle work did frame The lovely gaze where every eye doth dwell, Will
ACESTE ORE ÎMBRĂCATE-N CĂLDURA GINGAȘĂ A VIEȚII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367689_a_369018]
-
Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În ochii tăi albaștri, văd marea cristalina, scăldându-mă în ea și cerul de deasupra-mi, ce mă îndeamnă la visare. În ochii tăi cei verzi, mă pierd, rătăcind, prin iarbă necosită și prin păduri, chemat de primăvară, hipnotizându-mă, dorind să-i văd mereu, temându-mă, să nu te pied. În ochii tăi căprui, mă văd, într-un amurg de seară, pe malul mării, strivind nisipul umed, sub
ÎN OCHII TĂI de COSTI POP în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367680_a_369009]
-
-nțelese, Copacul îndoielii în noi îl scuturăm. Ieri, slovele-nălțarăm cu sunete alese În ritm de sarabandă; azi, le încătușăm Și-n suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Ne-am rătăcit cuvântul și prinși în două lese, Pe-o filă-ngălbenită, cu el agonizăm. Suntem doar prizonierii ce, fără să ne pese, În straiele minciunii începem să-nvățăm Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Referință Bibliografică: Rondelul tăcerii / Elena
RONDELUL TĂCERII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367700_a_369029]
-
cândva o mamă Însă a plecat la cer. Azi zâmbește dintr-o ramă, Sufletului meu stingher. Am avut cândva speranțe, Dar s-au dus încetișor. N-am acum decât restanțe, Inima e numai nor... Am avut cândva iubirea, Dar am rătăcit-o-n drum. Mi-a rămas dezamăgirea Viselor făcute scrum. Am avut cândva doar flori, Peste câmpul vieții mele. Însă anii-s trecători, Am doar albul iernii grele. autor Dorina Omota 13.11.2016 Referință Bibliografică: Cândva... / Dorina Omota : Confluențe
CÂNDVA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367720_a_369049]
-
Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Focul îmi ascunde-n taină, într-o mână de cenușă, umbrele trezite-n casă, care-n șoapte mă apasă. Vântul mă cuprinde rece, scârțâind o ușă veche, gândul rătăcit de spaimă, se ascunde pe perete. Mucegai și șoapte blânde, împânzesc aerul rece, degete lungi, alunecânde, cuprind clipa care trece. Tablouri vechi, cuvinte surde, glasuri noi îngână versuri, priviri reci și picioare nude, colindă prin neînțelesuri. Focul scaldă chipuri sumbre
ÎNTR-O MÂNĂ DE CENUŞĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367734_a_369063]
-
autorul e păgubit de onoarea cuvenită. Caut versuri inspirate, să le dau însuflețire. Dar ca autor, n-am parte de aleasă prețuire! Când altă identitate îmi fură graiul sufletesc, unde să caut dreptate, numele să-mi redobândesc? Îmi plâng idei rătăcite în sute de exemplare că, de mamă-s văduvite pentru altă scriitoare! Una pe alta n-o știe că, au drumuri separate. Dar prin vals de poezie, ele sunt intersectate. Iar dintr-o gravă eroare, autoaul n-are parte de
IDENTITATE RĂTĂCITĂ-O ÎNCÂLCARE A DREPTURILOR DE AUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367730_a_369059]
-
a izbit Sub apă s-au sfârșit cei ce i-au lovit Cei răi au ars în văpaie târzie N-au nimicit neamurile slăvite Lăudat vei fi în cele clădite PSALMUL 106 Lăudat fie Domnul că i-a salvat Au rătăcit prin pustie cu spaimă Însetați și flămânzi și fără noimă Hămisit și când ieși din viață argat Întru mila lui Dumnezeu lăudat Pe calea cea dreaptă i-a povățuit Să-i lase-n în veci pe cei ce i-a
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
o țigară din pachetul cartonat. Flacăra brichetei a aprins prima țigară. Fumul i-a invadat alveolele pulmonare, a trecut în sânge și apoi în creier. Doi dușmani uniți împotriva lui: alcoolul și tutunul. El singur, un biet suflet de om, rătăcit într-un hățiș de legi care se schimbau și se înmulțeau de la o lună la alta. Pe cât de mult și-a dorit să ajungă judecător, tot pe atât îl cuprindea greața acum. Până la această vârstă − abia împlinise patruzeci și doi
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
poate cunoaște despre Dumnezeu este cunoscut de către ei, deoarece Dumnezeu le-a arătat lor... adică veșnica lui putere și dumnezeire...". Dar acești oameni, "cunoscând pe Dumnezeu nu L-au slăvit pe Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au rătăcit în gândurile și în inima lor cea nesocotită s-a întunecat"(Rom. 1, 18-21). În acest text apare succint exprimată doctrina raportului între Creator și creatura cugetătoare. Omului i s-a dat să cunoască pe Crea �tor, să beneficieze de
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
exprimată doctrina raportului între Creator și creatura cugetătoare. Omului i s-a dat să cunoască pe Crea �tor, să beneficieze de darurile Lui și recunoscându-L ca atare, să-L slă �vească și să-I mulțumească. Nefăcând aceasta, omul se rătăcește, iar de �părtarea de Dumnezeu îl duce la nesocotință și la întunecarea ini �mii: Termenul "a mulțumii"este tradus exact după grecescul "euharistia-ai"sau "grati esse"(a fi mulțumitor) după traducerea Vulgatei. Un alt loc în care Apostolul atinge
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
orientală supușii se învârtesc în jurul unui punct central, în jurul stăpânitorului, care stă în fruntea statului ca patriarh și nu ca despot în sensul Imperiului Roman și unde, în afara acestei unice puteri nu există altceva decât arbitrariul, în toată cruzimea sa, rătăcind fără rost în jurul ei. În despotie, supușii se află într-o unitate impusă cu stăpânitorul prin acceptarea esenței divine a naturii puterii sale iar exprimarea fidelității se face la început sub forma credinței, încrederii și a supunerii. Regimul patriarhal al
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
afle tot ceea ce era nou în familie, în oraș. Îi ceruse de mai multe ori permisiunea să vină cu Ana. Dar ei, bătrâni mofturoși, au rămas neclintiți în hotărârea lor. Băiatul lui nu mai este, s-a dus iar el rătăcește singur prin casa aceasta mare, care odată fusese plină de viață. Ce mult a trecut de atunci. Își simțea trupul obosit și tot mai mult frica de singurătate. În picioare, în fața biroului, jupân Cristoroceanu răsfoia nervos câteva hârtii scrise. În
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]