2,812 matches
-
aud” (Matei 13, 16). Căci prin necomuniune și cugetare ne-eclezială, individualistă, inima milostivă zidită în Hristos se poateînchide și porni spre orice „cruzime”. Biserica mărturisește pe Hristospentru ospățul cu vițelul îngrășat tăiat de Tatăl fiului risipitor cares-a întors din rătăcire la casa părintească, iar nu pentru „capul deaur” (Daniel 2, 31-35) neeclezial, căruia Arie i s-a făcut slujitor; nicipentru „vițelul de aur” (Ieșire 32, 1-6) al slujirii lui mamona. Acestuia i s-a închinat poporul după izbăvirea din Egipt
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
luptă pentru sprijin electoral. Cîteodată regimurile autoritare reușesc să-și folosească imensa putere coercitivă pentru a copleși și suprima conflictele culturale, care pe urmă izbucnesc atunci cînd forța de constrîngere se află în declin, în timpul tranziției la democrație. Tentați de rătăcirile facile provocate de identitățile culturale, politicienii pot influența în mod deliberat membrii grupului lor cultural iar astfel să preschimbe animozitățile latente în ostilitate fățișă care să culmineze în "purificări culturale". Pentru a se evita acest rezultat, politologii au sugerat că
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și afirmă constituirea spațiului lingvistic indoeuropean prin migrația dialectelor ariene. Astfel, arată Bréal, „au ieșit din limba mamă i.-e. sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germanica și slava”. Dar tocmai derivarea acestor limbi dintr-o sursă comună este punctul de rătăcire a etimologiei tradiționale, care nu vede în „înrudirea” limbilor continuitatea materialului aglutinant în spațiul euro-afroasiatic. Astfel vgr. kardia, lat. cor, cordis, sl. serdțe, germ. Herz etc. nu-și au originea, cum se crede, în dialectele limbii mamă, ci în materialul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
antreuri“ în rusă; de altfel, cuvântul vorschmack înseamnă chiar „gustare la începutul mesei“). Este limpede: stufatul nu l-am inventat noi, românii, și este foarte posibil să nu-l fi inventat, de fapt, nimeni, originea sa pierzându-se după atâtea rătăciri prin mai toate bucătăriile continentului. Există o Europă a Națiunilor Culinare? Revenind la întrebarea noastră, aceea privitoare la originalitatea bucătăriei românești, trebuie precizat de la bun început că ea a fost un subiect de analiză temeinică pentru doar doi autori. Doi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
curțile faraonilor care erau suverani pe Canaan deși cultural, țara promisă era sub influența Babilonului. S-a întâmplat însă ca sub Ramses al II-lea, locuitorii Goșenului din liberi să devină sclavi, lucrători la piramide. Chinurile îi unesc. Urmează exodul, rătăcirea prin pustie, rolul lui Moise, abandonarea vițelului de aur, Tablele legii, cucerirea Canaanului, epoca judecătorilor și pasiunea evreilor pentru comerț, agricultură și meserii. Important este rolul lui Samuel profetul care-i scoate din demoralizarea înfrângerii și, începând cu anul 1030
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
toate falsele dulcegării, toate frazele de dragoste, și toate aceste dulci invitații de a ne bucura de frumoasa vârstă a tinereții, care răsună peste tot în operele lui Quinault, pe care l-am văzut de sute de ori deplângând aceste rătăciri. Dar astăzi autorizați ceea ce a constituit motivul penitenței și regretelor sale întemeiate, când s-a gândit în mod serios la salvarea sufletului său; și sunteți constrâns, conform maximelor dumneavoastă, să aprobați ca aceste sentimente, a căror natură coruptă este încurajată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o jur că am făcut-o numai dintr-o mișcare interioară instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și viza persiflarea vorbirii clișeizate, această recodificare lingvistică este, de altfel, tot de natura "logosului parazitar" analizat de C. Amăriuței în articolul Mitică sau logosul parazitar din " Caete de dor", vol. 2., București, Editura "Jurnalul literar", 2002. 12 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul, XIV, nr. 47, 18 noiembrie 1972, apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p. 577. 13 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul, XIV, nr. 47, 18 noiembrie 1972, apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p.552. 14 I. L. Caragiale, Opere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în articolul Mitică sau logosul parazitar din " Caete de dor", vol. 2., București, Editura "Jurnalul literar", 2002. 12 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul, XIV, nr. 47, 18 noiembrie 1972, apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p. 577. 13 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul, XIV, nr. 47, 18 noiembrie 1972, apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p.552. 14 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 495. 15 Idem, p. 496. 16 Nume precum Turnavitu, Fuchs și chiar Urmuz sunt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 54. 147 I. Constantinescu, op. cit., p. 309. 148 Vicu Mândra, op. cit., p. 238. 149 I. Constantinescu, op. cit., p. 309. 150 I.L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 658. 151 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul, XIV, nr. 47, 18 noiembrie 1972, apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p. 553. 152 Romul Munteanu, op. cit., p. 22. 153 Nicolae Balotă, op. cit., p. 502. 154Albert Camus identifica patru ipostaze ale eroului absurd, în varianta donjuanismului, a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trăiește, și singura care îi poate oferi o oarecare putere asupra acestuia. Nu e de mirare că Frazer își încheie lucrarea menționată pe un ton lipsit de concesii, referindu-se la demersul său ca la "consemnarea plină de tristețe a rătăcirii și neroziei omenești".88 Nu încape îndoială, în sistemul acesta mitul nu are nici un fel de merite epistemologice, nu poate constitui sub nici o formă un vector al cunoașterii. Este, pur și simplu, o eroare de raționament a unei gândiri debile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
iar pe de altă parte în chiar idealul Ahimsa, nonviolența gandhiană aplicată însă pe dos."457 Dreptul fiecăruia de a-și alege "stilul de adevăr" este certificat de însăși existența arhetipologiei generale, care se prezintă ca un "catalog comod al rătăcirilor imaginației", "un muzeu imaginar al imaginilor", "greșelile și falsurile" imaginare fiind mult mai curente (universale chiar) în gândirea oamenilor decât "adevărurile" șubrede ori strict localizate în timp și lume, "adevăruri de laborator", opere ale refulării raționaliste și iconoclaste ale civilizației
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
47. 207 Ibid., p. 56. "Negânditul care rămâne în mit nu constituie o absență a gândirii, nici o lipsă de inteligibilitate, ci este un semn al prezenței unei Gândiri supratemporale, inaccesibile în mod direct ființei temporale", nu este un loc al rătăcirii, ci o invitație la călătoria inițiatică și hermeneutică pentru recucerirea plenitudinii supratemporale metaempirice a sensului, al cărui mesager și martor indirect este chiar mitul, mai afirmă autorul. Preluând remarca lui Kurt Hubner, "fizica reunește obiectele sale sub concepte, în timp ce mitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot mai departe, fără a ști nici încotro, nici pentru ce se duce... chemarea sunând imperios din adâncurile codrului. Dar... ori unde ar fi ajuns, în rătăcirile lui, într-o goană nebună, se întorcea acasă, la Anuca. De fiecare dată Anuca îl certa iar el privea în jos și într-o parte, dar cu o căutătură în ochi altfel ca deobicei, parcă mai sălbatică. Chemarea aceea, care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
turistice, care trebuie să satisfacă alte rigori. Și dacă totuși vrem să folosim formula dîndu-i alt înțeles, ar trebui să adăugăm că Odiseea este, poate, cea mai mare carte de călătorie din toate timpurile. Ea nu povestește pur și simplu rătăcirile lui Ulise, cât vrea să ne sugereze că în ele există o soluție. Să ne imaginăm Odiseea fără Ithaca. Oare ce mai rămâne atunci din ea? Ceea ce îi dă sens este, indiscutabil, sfârșitul. În fond, nu e nevoie să colindăm
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dormitoare banale de internat, cu câte zece paturi, totul împărțit "judicios" și funcționăresc. Fetele la parter, băieții la etaj, iar puștii, fiindcă mai erau acolo și niște copii de școală generală, la etajul doi. Urmase masa de prânz și apoi rătăciri prin împrejurimi, fotbal, grupuri adunate în jurul vreunei chitări. Chiar din seara aceea am rămas singur în dormitor, cu o carte în 32 mână, încercînd să mă acomodez cu becul chior din tavan. De undeva, din altă încăpere, am auzit, pe când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zori se-ndreaptă,/ Cînd trupuri ce nimica nu aflară/ Dezamăgit și trist se trag deoparte/ Cînd oameni care se urăsc de moarte/ Dorm în același pat, atât de-aproape... / Singurătatea trece-atunci pe ape." Urma masa de prânz și o nouă rătăcire prin adâncurile parcului, care acum căpăta o nuanță de ambră și aur sumbru. Mă-ndepărtam atât de mult prin vasta scoică vegetală, prin labirintul de garduri vii, tufișuri de lămâiță și crânguri de liliac, înaintam atât de profund pe sub bolțile-ncîlcite
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a repetat, am descoperit, într-o vale plină de flori, paradisul. Și, ca întotdeauna, paradisul mi s-a părut o rătăcire la fel de teribilă ca și infernul. Niciodată nu le opusesem unul altuia, dimpotrivă, știusem mereu că infernul și paradisul erau aliate și luptau împreună pentru distrugerea ființei, țara torturii și țara plăcerii fiind învecinate în" regiunile de jos ale minții, asemenea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
adâncurilor minții mele m-am smuls, cu un efort de voință pe care nu-l poți face decât o dată în viață, din fața ușii magice - ca să cobor mai departe, dar am revenit acolo, nopți după nopți, la capătul altor și altor rătăciri. M-am aruncat pe scări în jos, sărind mai multe trepte deodată, silindu-mă să nu privesc înapoi... Curând, linoleumul începu să se zdrențuiască, podeaua se umplu de o apă mocirloasă, pe pereți începură să se arate insecte transparente, numai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar, Mai citește-mi, Daniel! vine spre mine rugămintea lui, 15 aprilie, și despre Miró aș vrea să-l întreb, nu știu dacă i-am scris bine numele, 15 aprilie, voi împlini anul acesta 22 de ani și după atâta rătăcire numai pictura poate fi adevărata mea chemare! Și cum ai ajuns așa dintr-o dată la concluzia asta?! În liceu te credeai un Einstein al secolului XXI, credeai că numai fizica e capabilă să ajungă la esențe, ai început să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
brusc pe Imhotep: — Crezi că ceea ce noi numim religie ne va ajuta într-o zi să vedem ceea ce astăzi nu cunoaștem? Imhotep îl privi surprins: — Ankh-ul nostru trebuie să întreprindă călătoria, spuse el, nesigur. E o călătorie în întuneric și rătăcire, dar ne duce pe celălalt mal... Asta înseamnă corabia zeiței. Dar poate că ideea e mai presus de ceea ce cuvintele noastre pot cuprinde. Tânărul Împărat zise melancolic: — Îți mulțumesc. Dacă toate acestea ar fi adevărate, m-aș simți foarte liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă atinge el mă roade, mă sfărâmă. Și totuși, Îl aștept cu drag“. 19 octombrie 1964 (luni) Din noianul de visuri, am cules o singură realitate palpabilă, mai puternică decât cele mai sublime rătăciri În sfere Înalte. Atât timp cât am un punct de sprijin, nimeni nu mă va putea ajunge În puterea de muncă. De aceea, nimeni și nimic nu va putea să-mi spulbere acest punct. Niciodată și cu nici un mijloc! 20 octombrie 1964
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
12 martie 1965 (vineri) Hârtie albă, prea multe vrei de la mine. Vreau să dorm. Lasă-mă-n pace. 13 martie 1965(sâmbătă) Mă simt bine. M-am certat cu mine și m-am Împăcat cu lumea. Am unele momente de rătăcire, dar, după cum văd, Îmi revin repede. Azi mi-a plăcut mult Jean. Mâine cine Îmi va place? Cu siguranță că Îmi va place altul. Așa e viața mea. Așa vreau, așa trebuie să fie. 14 martie 1965 (duminică) Gigi! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de plajă. O iubeam, dar nu mai eram în stare să-i atrag atenția. O iubeam și deviam în periferia aceea, între oasele celeilate femei. Ea nu mă dezamăgea, nu avea amintiri lipite de carne. Mă culcam cu nimeni. În rătăcirile acelea euforice și patetice, deveneam tânărul temerar care aș fi vrut să fiu și nu fusesem. Coboram să mă joc în curte în ciuda mamei, în ciuda mâinilor ei palide rămase nemișcate pe pian. Tăiam broaște. Scuipam în farfurie. După aceea eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în corp și, înăuntrul lui, își căuta un mic ungher unde să se ghemuiască și să nu fie văzut. Strada era un cinematograf și el se simțea cinematografic, o umbră, o fantasmă. Și totdeauna o baie de mulțime umană, o rătăcire în masa de oameni ce se duceau și veneau fără a-l cunoaște și a-l observa aveau asupra lui exact efectul unei băi în plină natură sub cerul deschis și în bătaia tuturor vânturilor. Doar în singurătate se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]