2,625 matches
-
Nu cred că mai e nevoie să-ți deschid Cartea! a vorbit părintele Ioan și parcă pentru prima oară ochii întunecați ai părintelui Ioan se iluminară din interior, căpătând acea duioasă inflexiune a tatălui ce-și strânge la piept fiul rătăcit și reîntors la autoritatea părintească, Nu, părinte! nu mai e nevoie! și zâmbetul meu nevinovat îl aduce pe părintele Ioan lângă mine pe lavița de sub fereastră, Nu știu dacă ai auzit vreodată povestea adevărată a mănăstirii noastre, începe părintele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mormăit ceva, Iertare, părinte, iertare! Eu te-am omorât! i-am așezat fără teamă mâinile pe cap, binecuvântându-l și la atingerea mea vie a încetat să mai tremure, am îngenuncheat și eu lângă el încercând să-i surprind privirea rătăcită, i-am pus mâinile pe umeri aproape obligându-l să privească în ochii mei și și-a pornit mărturisirea, ca un șuvoi, ca o cascadă i-au venit cuvintele, ca apa jos la izvor, năvalnic, mi-a spus cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
minuni de n-ar fi fost orgoliul stupid al tinereții mele, părintele Ioan vorbește de orgoliu, nu m-ar fi înțeles atât de bine dacă el însuși, Într-o luptă de lângă Odessa, pe când ne retrăgeam cu caravana noastră, un glonte rătăcit mă lovește în piept făcându-mi o rană urâtă, în acele condiții puține șanse mai aveam să scap cu viață, ne retrăgeam mereu, medicamentele erau limitate, Era începutul sfârșitului, m-a operat un doctor neamț cu care mă cunoșteam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și, ca să mărturisesc, mă mândresc cu ea. Dar am și pasiuni care datează de cel puțin 5 000 de ani. Pasiuni de animal sălbatic... 18 noiembrie 1964 (miercuri) Departe... ești atât de departe... Doar cerul cu stele, câte un pahar rătăcit nu știu cum pe buzele mele Îmi mai aduc aminte de ceea ce ai fost tu, marea mea iubire... De fapt, uitarea e sfârșitul tuturor zbuciumelor. Ești atât de uitat, că mi se pare câteodată că nici n-ai existat. 19 noiembrie 1964
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acești martori (Îndosariind scrisorile) de-a lungul diverselor etape traversate și, astfel, mergem Înainte: continuăm să trăim Într-o agonie cotidiană, insesizabilă, tocmai din cauza martorilor ce ne dau sentimentul securizant; poate că există și acum acea scrisoare a ei, relicvă rătăcită În fundul unui scrin feciorelnic la mama acasă; o s-o Întreb cu prima ocazie, când mă Întorc acolo; da, ea avea Într-adevăr acea stranietate a unei ființe coborâte din cadru, din cadră, cum spunea mama ca să remarce frumusețea unei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura Înmiresmată, Îl ademenești cu promisiuni din povești, până când se prinde-n capcana pieptului tău. Ai o tresărire necontrolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de către o organizație franceză de caritate - Își petreceau ziua uitîndu-se la el. O scară de incendiu din fier lega cele două aripi și era blocată cu saci de nisip Îngrămădiți la ferestre Încă din 1937 ca să le apere de proiectilele rătăcite care se trăgeau peste rîu. În picioarele goale, Jim traversă salonul pînă la ușa din spate. O pasarelă Îngustă trecea printre sacii de nisip, iar nisipul scurs din ei era acoperit cu sute de chiștoace de țigări aruncate de doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
necesar pentru toate treburile. Majoritatea pacienților sufereau de malarie, dizenterie și infecții la inimă din cauza malnutriției. Pacienții bolnavi de beri-beri Îl Întristau cel mai mult pe Jim, cu picioarele lor umflate și plămînii plini de apă, cu mințile atît de rătăcite, Încît credeau că mureau În Anglia. În ultima lor oră, li se acorda un privilegiu special, singura plasă de țînțari a spitalului, și zăceau În acea imitație de mormînt Înainte de a fi duși la cimitirul de lîngă grădina de zarzavat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de fum, scuturîndu-și picăturile gri care se scurgeau de pe aripile sale. Un grup de trei bombardiere americane se apropiară din sud-vest. Canonada Încetă, iar un vas torpilor, Întărit cu saci de nisip, porni să traverseze rîul, gata să adune containerele rătăcite. O duzină de parașute căzură din avioanele B-29 și alunecară repede spre sol. Containerele nu conțineau cutii de Spam, Klim și teancuri de Reader’s Digest, ci muniții și explozive pentru trupele Guomindangului. Batalionul, cu sprijinul artileriei, lichida ultimele unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce sunt. Nici nu-i de mirare În balamucul ăsta. Mai este și vârsta care le permite. Șase și respectiv, patru ani. Mama se suie disperată Într-o birjă. Este mai ieftină decât un taxi Pobeda. Să aducă acasă oaia rătăcită. O aduce. Totul se Întâmplă ca În comedia sovietică, „Doi ori doi fac câteodată cinci”. Oaia ținută de ureche este parașutată În bucătărie. Exact ca În film. Filmul rulează la cinema 23 August, dar lumea Îi spune cinema Florida. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
despre el. Fiecare are treaba lui. În timp ce cânți te gândești la anul 2000 și socotind realizezi că atunci vei fi bătrân. Așa crezi tu, că la 53 de ani ești bătrân. Anul 2000 este departe, departe este și acel om rătăcit, departe sunt și pustiurile unde probabil s-a efectuat o nouă experiență nucleară. Care a ridicat În văzduhuri praful acela galben, rozaliu fin ca mătasea. Degeaba bat unii câmpii despre vulcanul Kracatoa și alți vulcani. Îți Închipui sosirea anului 2000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
umbla pâlpâinde pe străzi. În seara de Înviere, la liceu, se organizează În sala de sport o reuniune cu bufet și dans. Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o biserică de pe strada Petre Ghergheleasa. Cât despre personajul rătăcit, rămâne așa cum este. Neștiut și anonim. Într-un oraș cuprins etern de vijelie. Unde pământuri se macină zvârcolindu-se, pulverizate În văzduh. Mereu pentru el, mereu, luna aprilie a anului 1962. Campionatul Mondial de fotbal. Viña del Mar, statul Chile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
plimbă iar trăsura / prin turcitul București / care și-a-ntrecut măsura / În fasoane hărăpești /... Visita Interioram Terae... Departe, pe șosea În Mogoșoaia, venind de la Buftea, un microbuz se hurducă spre București. Pe bancheta din spate, cu o mutră de oaie tristă și rătăcită, TU măcinând nisipul fricii. Nisip și iar nisip. Urlă câinii Uranusului În depărtatul oraș. Câini și iar câini. Oamenii zidiți de vii În propriile trupuri. Cu frică cu tot. O egalitate În sărăcie nu este egalitate. Egalitatea este atunci când oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
M-am dezechilibrat și aproape am căzut în brațele Raffaellei. „Fii atent, Timo, că eu nu te refuz!“ și râse cu gura până la urechi, râseră și Livia și Manlio, care acum țopăia în spatele meu, căutând complicitatea unei mititele cu privirea rătăcită. Am cuprins talia groasă a Raffaellei și am tras-o după mine într-un duet clătinat. Ea se împiedica în caftanul prea lung, burta-i grasă gâlgâia lipită de a mea când o catapultam în mulțime. Să dansăm, Raffaella. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu adormim niciodată. Italia își lasă capul să alunece de pe pernă, gâtul îi freamătă, părul îi ajunge pe jos. Este ca și cum ar căuta ceva dincolo de mine, un loc unde să întâlnească o parte rătăcită a ei înseși. Fuge, părți din ea îmi fug dintre mâini. Ochii ei privesc fereastra pe care se reflectă luminile curții interioare a hotelului. Acolo dedesubt se află o fântână arteziană care la o anumită oră este închisă. Italia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bună de aruncat. Nu ne-a văzut nimeni, pentru că nu trece nici un suflet pe strada aceea, scoasă afară din lume pentru noi. Italia s-a ridicat, îi privesc corpul spectral în jacheta de lână grea de apă. Pare o capră rătăcită, singură pe un povârniș sub un potop. Din nou totul este teribil. Lângă mine e un bec stins. Dacă ne-ar fi lovit un fulger în timp ce ne iubeam! Un șarpe de electricitate căzut între mine și ea. Un fir albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pregăteam să ies. — Unde? — La gară, plec, ți-am spus. În jurul gâtului alb ca lumina are un fular înflorat, un capăt îi cade pe piept, iar celălat în spate, pe saltea. Are un chip rahitic, înviorat de machiaj, și aerul rătăcit al cuiva care este în trecere. — S-a născut fetița, spun. Ea nu spune nimic, dar privirea îi cade în jos, pe mine, poate pe mâinile mele. Cade în spate pe tot ceea ce a fost și nu va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu-mă cât de mult îmi plăcea s-o spionez. Eram fericit, nu ne dăm niciodată seama că suntem, Angela, și m-am întrebat de ce asimilarea unui sentiment atât de binevoitor ne găsește întodeauna nepregătiți, rătăciți, așa încât știm doar cum este dorul de fericire sau continua ei așteptare. Eu eram fericit în momentul acela și mi-o spuneam mie însumi: sunt fericit! Fericit pentru acel puțin din Italia pe care lumina slabă mi-l oferea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atâtea neplăceri! — Nu contează, cântă, Eugenia, cântă ca să-mi scriu versurile. Fie, dar pentru ultima oară! Eugenia se așeză la pian ca să cânte și-n vreme ce ea cânta, Augusto scrise următoarele: Departe sufletul îmi rătăcea de trupu-mi prin cețuri rătăcit, ale ideii, pierdut acolo,-n zvonu-acelei muzici ce, cum se zice, sferele o cântă; și trupul meu zăcea-n însingurare, lipsit de suflet și-n pământ eratic. Născuți ca viața-n doi s-o are-ntruna, nu mai trăiau, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ochii după fete, îmi pierdeam timpul pe la colțul caselor sau în fața magazinelor sătești, pedalam prin fața gospodăriilor țărănești. Într-una din aceste căsoaie am zărit o fată care, cu oarecare bunăvoință și de la distanță, ar fi putut întruchipa tocmai simțurile mele rătăcite: semăna cu o egipteancă sau avea cel puțin ochi migdalați. Dar când am intrat a doua zi cu ea în vorbă, în fața mea sta o țărăncuță speriată, se făcuse roșie la față și când am întrebat-o dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu un ceas mai înainte țiganca îl trântise pe salteaua de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât de generos risipit „pentru amorul îmbobocit în două inimi tinere”. A fost înmormântat în ziua în care s-a declarat mobilizarea. Ochii rătăciți și măriți de spaimă ai Laurei se opreau în răstimpuri pe chipul meu, ca să-mi ceară sprijin. A greșit, ancorându-și disperarea în omul care nu și-a putut ajuta lui însuși în împrejurările pe care viața le oferă fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
confirmau înaintarea dușmanului. Tot mai adânc eram aruncat în pădurea pe care, realmente și dintr-odată, ca la dorința mea, a început să o lumineze o lună în primul pătrar pe un cer parțial noros, în așa fel încât soldatul rătăcit nu se lovea prea des de trunchiurile copacilor. Mirosul lor de rășină l-a închis atât de tare în sine și l-a acoperit, încât el ar fi putut semăna cu acea insectă ce continuă să dureze în chihlimbarul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie ținut în lumină, să i se ceară lămuriri. Fie că-s păianjeni, țânțari sau gândaci, dacă ai ceva răbdare, încep să-ți răspundă... Dar ce anume văd eu, de îndată ce-l privesc, la lumina lunii în primul pătrar, pe tanchistul rătăcit ca ediție timpurie a unei persoane ce a înaintat în ani? Arată de parcă ar fi scăpat dintr-un basm al fraților Grimm. Imediat are să-l umfle plânsul. Precis că nu-i place povestea în care apare. Mult mai mult i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-ar fi deplasat pe Lună. — Nu-i așa că-i fantastic? Calmează-te, Ted, Îl liniști Harry. Beth observă: — De fapt, este ciudat cât de puțină viață este aici. Ați remarcat? Nici o gorgonă, nici un melc, nici un burete, nici măcar vreun pește rătăcit. Nimic altceva decât pustietatea asta brună. Trebuie să fie una dintre acele zone moarte ale Pacificului. O lumină strălucitoare se apropie din spatele lui Norman; umbra lui se proiectă Înainte pe fundul apei. Privi În urmă și o zări pe Edmunds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu încrîncenări și gelozii locale, să repopulez un univers interior cu atîta viață încît lumea din jur să-mi pară săracă și să-mi consum nenorocirea și extazul într-un mod suficient ca fericirea celor pierduți în propriile lor minți rătăcite. „-Nu, tinere,” -îmi șoptește din nou în ureche gura celui din spital-„cînd reușești să te închizi în lumea ta, deja ai dăruit vieții totul. Iar dobîndirea nebuniei lumii te-nchide într-o sferă în care, nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]