3,857 matches
-
de gesturi patetice, are o imaginație vie, creează scenarii ale reîntâlnirii cu cel drag, pornind de la cuvinte până la cele mai mici gesturi. Este conștientă de propria gelozie, care o va duce spre furie, lacrimi, suspine și dorința de a-și răzbuna dragostea înșelată. Pe lângă permanenta cugetare și detaliata descriere a oricărei trăiri, imagini sau închipuiri, femeia are și alte ocupații: contemplarea naturii, un adevărat cult pentru lucrurile iubitului, lectura scrisorilor, vizitarea locașurilor de închinăciune, privegherea nocturnă, și nu în ultimul rând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de care pretindea că dă dovadă. Sunt și situații în care femeile nu cedează tuturor acestor avansuri, știind să respingă cu vorbe de duh usturătoare încercările de corupere pe care le primesc din partea clericilor (VI. 3), sau chiar să se răzbune, dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sa, și au rănit o grav pe fiica lor, Sofia. Dialogul dintre Prudenția și Melibeus, care constituie cea mai mare parte a povestirii, se focalizează pe insistențele și sfaturile cumpătate pe care soția le oferă soțului de a nu se răzbuna, de a urma exemplul răbdării și al jertfei cristice, de a căuta pacea și, în cele din urmă, de a oferi iertare celor care i-au cauzat răul. Violenței, femeia vrea să i se răspundă cu dragoste. Personajul feminin pozitiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prăpastie. După documentele vechi din Moldova, justiția obștească de pe vremuri era silită să-și facă dreptate singură pentru crima comisă asupra unui membru al obștii. Strânsa solidaritate de sânge dintre membrii obștii îi obliga să se apere și să se răzbune pe orice frate de obște de- al lor, ucigând pe vinovatul Mai târziu această răzbunare a sângelui a fost înlocuită prin răscumpărarea crimei, cu plata în oi sau bani, plătindu-se prețul vieții unui om. Deci se accentua responsabilitatea solidară
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a poreclei, atunci când te adresezi unuia, este un prilej de ceartă și de mare scandal. Poreclele jigneau atunci când erau spuse de față, dând naștere la adevărate scandaluri, batjocoriri sau chiar încăierări. Când cineva avea ciudă și voia neapărat să se răzbune pe o persoană ce era de față, atunci îl poreclea. Nici nu vă puteți închipui ce tărăboi ieșea, deoarece poreclele erau adresate reciproc. Acest fenomen se datorează faptului că oamenii din aceste sate, în ciuda vieții lor grele și pline de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care știu să iasă dintr-o situație mai mult decât compromițătoare. Uneori femeile uită poziția pe care o dețin și dau glas sentimentelor celor mai intime, răzbunându-se, cel puțin verbal, într-un limbaj viu, autentic, de o savoare indiscutabilă, pe cel care atentează la bunul renume al fiicelor lor, cum este cazul mamei Sismondei, din povestirea zilei a șaptea 225. Dragostea devine virtutea care guvernează Decameronul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de gesturi patetice, are o imaginație vie, creează scenarii ale reîntâlnirii cu cel drag, pornind de la cuvinte până la cele mai mici gesturi. Este conștientă de propria gelozie, care o va duce spre furie, lacrimi, suspine și dorința de a-și răzbuna dragostea înșelată. Pe lângă permanenta cugetare și detaliata descriere a oricărei trăiri, imagini sau închipuiri, femeia are și alte ocupații: contemplarea naturii, un adevărat cult pentru lucrurile iubitului, lectura scrisorilor, vizitarea locașurilor de închinăciune, privegherea nocturnă, și nu în ultimul rând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de care pretindea că dă dovadă. Sunt și situații în care femeile nu cedează tuturor acestor avansuri, știind să respingă cu vorbe de duh usturătoare încercările de corupere pe care le primesc din partea clericilor (VI. 3), sau chiar să se răzbune, dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sa, și au rănit o grav pe fiica lor, Sofia. Dialogul dintre Prudenția și Melibeus, care constituie cea mai mare parte a povestirii, se focalizează pe insistențele și sfaturile cumpătate pe care soția le oferă soțului de a nu se răzbuna, de a urma exemplul răbdării și al jertfei cristice, de a căuta pacea și, în cele din urmă, de a oferi iertare celor care i-au cauzat răul. Violenței, femeia vrea să i se răspundă cu dragoste. Personajul feminin pozitiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
italian, pe o plută, pe lacul Mogoșoaia. Acesta, infidel, organizează o partidă colectivă de sex în care se lasă în voia unor beizadele pe o podea acoperită de flori. Principele, prevenit de serviciile secrete, asistă nevăzut la scenă și se răzbună pe participanți omorându-i prin îngheț. Messerul e cruțat, dar când recidivează, voievodul se mânie rău și îi împlântă un pește viu în zona păcatului, ucigându-l. Scene de amor lesbian și de masturbare feminină colorează romanul lui Gabriel Chifu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
era superior după calculul hârtiei. În lumea agrestă a lui Preda, ciomăgeala e un act curent, care rezolvă radical conflictele. Niculae Moromete, copil încă, lovește cu măciuca un alt copil care voia să-l sperie, deghizat în fantomă. Acesta se răzbună tot cu bâta. Fratele mai mare al lui Niculae, Achim, organizează un duel între acesta și adversar în care primul își ia revanșa. Începerea ostilităților este trâmbițată de fratele-arbitru astfel: „Repede-te în el, ...pe mă-ta de urât!” Un
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
tinere doamne și o vizitează adesea sub pretextul admirației față de cățelușa ei albă, Rozica, pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpâna, mai mult pe curtezan decât pe stăpânul și soțul legitim. Acesta, gelos, neputându-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocând reflecții melancolice poetului Lucian Blaga, este Câinele din Pompei, surprins de valul de lavă. În schimb, poetul Mircea Ivănescu introduce cu spirit ludic un hibrid inedit: Pisicâinele. Cu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
să se supună erorilor superstițioase, așa cum nici nu se poate apela la ei pentru a apăra cuvântul lui Dumnezeu”. După câțiva ani, când se simte mai puternic, uită ce a spus și le cere conducătorilor ajutorul, Îndemnându-i să se răzbune fără milă pe eretici. Luteranii Îi prigonesc În mod implacabil pe anabaptiștii care, la rândul lor, cu multă sârguință, vor face același lucru după ce vor câștiga puterea la Münster. Același fenomen a avut loc și În lumea musulmană. Lupta dintre
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Zo e - ea însăși poetă adevărată, nicidecum robită sau tributară soțului său, le primea Georgică cu înțelegere deplină și deplină aprobare. Altfel, dădea iama în metaforele lui Vrabie sau Nedelea, și nici pe noi, ceilalți prozatori, nu ne cruța. Ne răzbunam însă căutându‐i chiar nod în papură în articolele lui de sinteză a civilizației...” Emil Tudor , membru al „Academiei Bârlădene” (Din„Bârladul odinioară și azi”) 418 Revista Matematica bârlădeană Revista „Matematica Bârlădeană” de matematici elementare a Societății Matematica Bârlădeană - creată
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pentru că rămăsese unica echipă de confesiune creștin-ortodoxă în competiție (sic!). Poate să surprindă faptul că am acordat atâta spațiu fotbalului, mai ales că o fac la mult timp de la consumarea Cupei Mondiale din Franța, dar am încercat cumva să mă răzbun pentru timpul irosit în fața televizorului. Pe de altă parte, am considerat întotdeauna că fotbalul și sportul în general sunt expresia sublimată a virtuților unui popor, precum și imaginea mult mai expusă a defectelor sale. În interviurile din presă, mai ales în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Întâmplătoare a morții sale nu e aceea pe care o gândește acum. Moartea nu e nici călătoria magică În Egipt sau În Grecia, așa cum și-a Închipuit-o, ci un ritual mult mai plăcut. Un ritual prin care se poate răzbuna În liniște. Impulsurile suicidare nu se manifestă doar În momentele de criză. Drieu e unul dintre acei sinucigași care se pot sinucide și din plictiseală: „Am uneori poftă să mă sinucid pe loc. Parisul e atât de posomorât și atât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în momentul înfățișării testamentului lui Trimalchio: ""Eu, Tryphaena, declar pe cuvântul de onoare că nu mă voi mai plânge de ocara ce mi-a adus-o cândva Giton și nu-l voi mai învinui în nici un fel, nu mă voi răzbuna pe el și nu-l voi mai urmări pentru ceea ce s-a petrecut în trecut; dacă nu va avea chef s-o facă, nu voi mai cere băiatului nici să mă sărute, nici să mă îmbrățișeze ori să împartă patul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
structură extrem de complicată, "abracadabrantă" chiar: acțiunea se multiplică la nesfârșit, lăsând parodia să lucreze în voie. Pulci parodiază, dar și inovează, ajungând la un fel de manierism slab conștientizat. Ca și în legendă, palatinii părăsesc Parisul, dar nu pentru a răzbuna îndrăzneala lui Gano, ci pentru a "emigra" în Pagania, unde convertesc popoare întregi la creștinism. În descrierea luptei, sunt introduse elemente comice, uneori chiar satirice, cum ar fi comparațiile cu iz gastronomic, tipic burlești, ale căror ecouri răsună când în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
turniruri la erotism, iată pasul făcut de eruditul Boiardo. Avertizările continuă, căci finalul pare a nu fi numaidecât fericit (nici în cântecele de gestă finalul nu este fericit; tragic ar fi un cuvânt mai potrivit pentru moartea eroilor, care, deși răzbunată de un Carol cel Mare bătrân și împovărat 224 deschizând prin asta calea parodiilor -, rămâne totuși un semn al neputinței, al fatalității destinului): "Să nu pară, seniori, minune/ Orlando-ndrăgostit cântându-l stanța,/ Fiindc'Amor mândriei jugul pune/ Când cineva i-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dracului care și-a luat nevastă. Sub forma nuvelei, acest text conține în plus și toate elementele parabolei: Belfagor, "dracul cel mare" este trimis la munca de jos, pe pământ, pentru a simți pe pielea lui efectele "infernale" ale căsniciei, răzbunându-i astfel pe cei ajunși "într-un loc atât de amarnic numai și numai pentru că își luaseră nevastă". 220 "Parodia devine încă și mai comică deoarece, disimulată cu multă grijă, și doar rareori dezvăluită, este plasată de cele mai multe ori în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
atât de mult? Nicidecum. Dacă pe de o parte, împăratul era considerat de creștini conducător al Imperiului, responsabilul ultimei monarhii pământești și, prin urmare, un membru al împărăției diavolului, pe de altă parte, tot el a primit sabia de la Dumnezeu, răzbuna răul și oprea catastrofa finală. În acest fel, și profesiunea soldatului se afla într-o dublă lumină: în măsura în care numele împăratului și al autorității salvgarda ordinea, soldatul devenea necesar și ca atare trebuia tolerat. Însă, în măsura în care slujea împărăției diavolului și vărsa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în zi de sâmbătă, au preferat mai degrabă să expună trupurile lor nude loviturilor dușmane, decât să lupte și astfel să încalce sabatul. Așadar, s-au oferit morții cu seninătate. Însă, macabeii, reflectând că, astfel putea pieri tot poporul, au răzbunat moartea inocentă a fraților lor chiar și sâmbăta. 3.2.2. Vasile cel Mare, episcop de Capadocia Sfântul episcop Vasile cel Mare (329-379) în îndemnul său la viața ascetică, la renunțarea la bunurile pământești și la spiritul de penitență, face
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu, sunt păcate chiar și acele războaie purtate nu din lăcomie sau cruzime, ci din dorința de pace, pentru ca cei răi să fie ținuți în frâu, iar cei buni să fie ajutați. Sunt considerate de obicei războaie drepte cele care răzbună nedreptățile, dacă o țară sau o cetate trebuie pedepsită, ori dacă s-a neglijat revendicarea a ceea ce s-a luat prin nedreptate. Chiar dacă există o cauză dreaptă și intenția declarantului este rea, războiul drept devine nedrept, pentru că dorința de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceea a României Mari. Având convingerea că nu se bucura de încrederea lui Hitler, care îl considera răspunzător direct al orientării politicii externe a României spre adversarii Reichului, în plan intern Carol al II-lea s-a decis să se răzbune și să lovească dur Mișcarea Legionară. De fapt, aceasta fusese singura organizație care, în mod constant și în toate manifestările sale, se declara pentru o colaborare cât mai apropiată cu Germania. Pentru această acțiune s-a folosit drept pretext atentatul
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Armand Călinescu era „ireparabilă”, iar pentru sine „o pierdere de neînlocuit”, ce îi va aduce „nesfârșite complicații politice, atât interne, cât și externe”. Imediat, la 21 septembrie 1939, Carol al II-lea numește în fruntea guvernului o persoană hotărâtă să răzbune asasinarea celui care i-a fost mâna dreaptă. Generalul Gheorghe Argeșanu, comandantul Corpului 2 Armată, a fost adus de urgență dintr-o garnizoană din Dobrogea și numit șeful guvernului. De asemenea, la Interne a fost pus cel mai credincios lacheu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]