5,033 matches
-
cât pe-aci’ să-și verse șampania. Apoi scriitoarea le-a zâmbit larg, a lăsat paharul pe masă și-a deschis larg brațele. Fetelor ! a exclamat ea. Vă vine să credeți ? Trupul lui Irene practic vibra sub imperiul dorinței de răzbunare sângeroasă, dar Jina a apucat să facă prima mișcare. A prins-o pe Alice de-un braț și-a strâns-o până când femeia a început să schiaune. Oare de ce nu observase până atunci că ochii lui Alice erau uneori verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fac să-l pot lecui. Ușa de la camera noastră se izbi de perete și pe ea intră o namilă care părea cu zece ani mai mare ca noi toți. De cum l-am zărit printre gene mi-a trecut pofta de răzbunare și mă încerca o teamă nebună ca nu cumva să fi gândit cu voce tare. Era un tip pătrat, cu umerii la fel de lați ca și șoldurile, avea brațele scurte și umflate de mușchi atârnându-i încovoiate fără să se atingă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-i arate. Rutina se așternuse peste dragostea lor și acest lucru era acum în avantajul ei. Mâine se va comporta asemeni unei văduve negre care își consumă iubirea devorându-și partenerul. Mâine avea să simtă pe limbă gustul unei răzbunări cam ciudate... mâine poate că avea să redevină persoana de care nu se putea despărți... mâine va fi iar în iad, dar se va distra și va uita de griji, de gelozii inutile, va scăpa de încordare gemându-și plăcerea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mi-au răsărit înaintea ochilor, ca o revelație despre o iubire de o estetică perfectă. Iar m-am luat cu vorba. Recunosc, cel mai fascinant personaj feminin al copilăriei mele a fost Șeherazada și simbolul ei: să oprești crima și răzbunarea cu povești atât de seducătoare, încât să mute orice putere rea din loc. Poate cândva, o bătrânică adusă puțin de spate, cu dioptriile foarte crescute, lipsită de grație, de elasticitate și de seducție, va alerga pe un căluț pe dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa” - „A mai rostit cineva cuvintele acestea, dar atunci era altceva...” - „Ce altceva?” - „Atunci iubisem. Eu cred că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar n-am nici o vină, e singurul mod în care am găsit o ieșire și în același timp m-am putut răzbuna. Da, așa cum am spus. Și tu nici măcar de asta nu-ți dai seama”. „Nu m-am gândit la răzbunare niciodată”, răspunsei. „Nici eu, dar e modul nostru, al femeilor, instinctiv, când nu mai găsim sinuozități, portițe, cărărui, poiene, prin care să ne strecurăm. Numai că nici asta până la urmă nu ne vindecă, dovadă că te iubesc în continuare”. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în adevăr, îmi spuneam, femeia care dansa acum, lipită de soțul ei, nu avea nimic din expresia pură a fecioarei de cu o zi înainte. Poate nu era nici o transformare, dar mie așa îmi păru cu gândul la ideea de răzbunare ce-i trecuse prin minte și care o modificase în ochii mei în clipele acelea, precum și la modalitatea de înfăptuire semănând cu cinismul și autoflagelarea laolaltă. Sunt cu totul aparte, îmi spusei, feluritele fețe ale realității, fiecare ducând adesea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
or eternitatea este singura ipostază în care nu încape minciuna, pentru că este adevărul desăvârșit și permanent. „Spune-mi, Keti, dar Ana?” - „Te iubește, nu e zi să nu se gândească la tine, s-a măritat din cauza ta, din orgoliu și răzbunare, că erai orb în anul cât ai stat la ei. Te iubea ca și acum, dar tu, umblând în lumea ideilor tale, n-ai observat sau te făceai că nu observi. Dacă v-ați fi căsătorit, ea ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru dumneata. Poate tocmai de asta; ca să nu-ți fac vreun deranjament. Știi foarte bine în ce lume trăim. „Dumneata” sau „tu”, cum să vorbesc? Râse și mă îmbrățișă ca din uitări; mă sărută - era o demențialitate - o îmbrățișai asemeni: răzbunare a timpului. Doamnei Pavel nu i se păru nimic nelalocul său. - Pleci, vorbii. Încet, încet rămân singur. - Dar mă întorc. - Așa spun toți când pleacă. - La vârsta asta nu se mai poate începe nimic, îmi răspunse. Dar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe bază de documente, pe care le voi reproduce, emanând de la o instituție internațională obiectivă și cu autoritate, cum este Comitetul drepturilor omului, reprezintă o șansă de a putea cântări, cu calm, cu mai puțină patimă, ură și poftă de răzbunare (sine ira et studio), mai înțelept, aș zice, despre ce a reprezentat România în acea perioadă; onestitatea obligă la cenzurarea pornirilor pătimașe și luarea în considerare a tuturor elementelor legate de obiectul discuțiilor. Acesta constituie motivul pentru care am purces
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să nu-și mai poată găsi un soț. N-aș fi fost surprins dacă banditul respins ar fi reacționat astfel, într-atât se simțea de umilit. Dar niciodată, nici în cele mai urâte coșmaruri, nu mi-aș fi putut închipui răzbunarea pe care Zeruali o punea la cale. ANUL FIRULUI DE IARBĂ ÎNNODAT 909 de la hegira (26 iunie 1503 13 iunie 1504) Începutul acelui an fusese alunecos, pașnic și studios. De Anul Nou, care căzuse în plină vară, ne împotmoleam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Încă de la prima întrevedere, ofițerul care comanda armata regală mi-a arătat prietenie. Era un om cu carte, rafinat, având totuși sarcina de a executa cea mai oribilă dintre misiuni: aceea de a preda orașul și pe oamenii de vază răzbunării clanului rival. Am încercat să-l conving să renunțe. — Proscrișii ăștia sunt niște trădători. Astăzi au dat orașul pe mâna sultanului, mâine îl vor da pe mâna dușmanilor lui. Mai bine să negociezi cu oameni curajoși, care știu ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lungă! Eram dator să rostesc formulele consacrate, dar n-aveam de gând să abandonez. M-am aplecat la urechea monarhului. Prietenul meu, șeriful Ahmed, a fost foarte afectat de soarta nedreaptă care a lovit-o pe sora mea, victima odioasei răzbunări puse la cale de Zeruali. — Mi s-a vorbit despre rolul jucat de acel om. Eram destul de surprins să aflu că suveranul fusese înștiințat de evenimentele respective în amănunt; nu l-am întrebat de ce nu făcuse nimic la vremea cuvenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și mai multă nenorocire. Când mi-am luat rămas-bun de la suveran, mi-a poruncit să mă întorc a doua zi, căci dorea să-mi ceară sfatul în legătură cu finanțele regatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr oranez care critica în gura mare ordinul de retragere a fost decapitat pe loc. Cum mă miram să-l văd pe Șchiop atât de lesne descurajat, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împreună cu el. Abia atunci agresorul se înfățișă victimei sale, care tremura. Harun Iscoditorul locuia de mai bine de trei ani în muntele celor din clanul Beni Walid, care-l ocroteau ca pe unul dintre ai lor. Oare doar dorința de răzbunare îl împinsese să acționeze la fel ca bandiții sau poate teama de a-și vedea dușmanul așezându-se pe aceleași meleaguri, înverșunându-se iarăși împotriva lui, împotriva lui Mariam și a celor doi băieți pe care ea îi dăruise bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drumul mare? Trebuie să recunosc că, încă de la primele vești privind dispariția lui Zeruali, care ajunseseră la Fès cu patru luni în urmă, și în condițiile în care nu cunoșteam nici cel mai mic amănunt revelator, eventualitatea că fusese poate răzbunarea lui Harun îmi trecuse prin minte. Îl știam pe Iscoditor în stare să meargă până la căpătul urii și mai știam și că alesese să locuiască în partea aceea din Rif. Așa încât nu-mi era prea lesne să-i susțin nevinovăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de o clipă de fericire rară, pe care aș fi prelungit-o din toată inima. ANUL MARELUI TURC 922 de la hegira (5 februarie 1516 23 ianuarie 1517) Eu, care peregrinam prin lume ca să-l pun la adăpost pe Bayazid de răzbunarea otomanilor, m-am pomenit în anul acela, cu tot cu nevastă și copil, chiar în inima Constantinopolului și, încă, făcând un gest tare greu de crezut: mă aplecam spre mâna întinsă a cumplitului Selim, care mă răsplătea dând protector din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cadavre de bărbați, femei, copii, de cai și de măgari, amestecate într-un nesfârșit cortegiu însângerat. A doua zi, Selim a pus să fie înălțate deasupra taberei sale două stindarde, unul alb, celălalt roșu, făcând astfel cunoscut oamenilor săi că răzbunarea era de acum împlinită și că măcelul trebuia să înceteze. Era și timpul, căci, dacă represaliile s-ar mai fi prelungit câteva zile cu aceeași furie, Marele Turc n-ar mai fi cucerit în țara asta decât un imens câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de stareță. Aceasta și-a luat un ton mieros: „Dă-te la o parte, fetițo, o deranjezi pe Eminența Sa, iar surorile tale așteaptă“. A fost o clipă de șovăială. Aveam să mă pomenesc oare aruncată pe veci în temnița răzbunării? Aveam să fiu oare în stare să mă agăț de mâinile salvatorului meu? Eram cu sufletul la gură, ochii mei implorau. Apoi a căzut sentința: „Așteaptă-mă aici! Am să te spovedesc!“ Mi-au dat lacrimile, trădându-mi fericirea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acest lucru, dar ce-are a face? Vrajba făcuse ravagii în mine însumi și tot în mine avea să se resoarbă. Fusesem nevoit să fug din cea mai puternică împărăție a islamului pentru a pune la adăpost un copil de răzbunarea unui monarh sângeros, și găsisem în Roma creștină pe califul în umbra căruia aș fi vrut atât de mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de acord că, în ceea ce te privește, Galba nu s-a arătat copleșit de recunoștință... Ai vrea să te răzbuni pentru jignirea pe care ți-a adus-o împăratul neluând în seamă credința ta față de el? — Nu e vorba de răzbunare - Valens puse cupa jos cu o strâmbătură. Și nici de credință. E vorba despre bunăstarea Imperiului nostru. — Ai cumva datorii? Știi ce zicea Anacrodius? „Dacă ești înglodat în datorii, declară că vrei să-ți salvezi patria, urcă pe scara puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a fost înjunghiată de infamul acela. Zeii vor pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura lui Galba, împreună cu războinicii mei. Valerius scotoci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încotro. Îi dusese cenușa în locul unde se născuse. Chiar în noaptea dinainte - o noapte cu lună plină - săvârșise ritualul, într-o pădure din apropierea cetății. Făcuse ce i se spusese. Nu-i mai rămânea altceva de făcut în viață. Cât despre răzbunare... nu era capabil de ea, nici măcar pentru femeia pe care o iubea. Mâinile îi erau inerte, voința i se stinsese. Durerea ștergea orice alt sentiment, inclusiv ura. Aproape că nu-și mai amintea ultimele cuvinte ale Velundei. Nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă informa cu ce se întâmpla la ore și ce aveam de pregătit. De ce s-au coalizat! La nici o săptămână, după ce am revenit la școală, au început din nou să mă caute pentru a le comunica temele. Mergând după principiul „răzbunarea e arma prostului”, nu am zis nu. Și asta nu este prima trădare!. Trei veri la rând am colindat întortocheatele poteci ale pădurii din Bazoș. După orele amiezii, plecam împreună cu Iasmina și alți câțiva copii de vârsta noastră spre seculara
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]