6,551 matches
-
își exersează meșteșugul artistic în diverse registre, abordând inclusiv specii consacrate prin tradiție, de tipul „apărărilor” renascentiste (Scrisoare din intermundii - pledoarie pentru libertatea imaginației, rezultat al desprinderii de rațional și convenționalism), al psalmilor (Psalm) ori al artelor poetice (Să urc). Rafinată și constituind o excepție față de tematica generală, căreia i se asociază poemele angoaselor de proporții apocaliptice, scrise cel mai adesea pe un ton furibund, culegerea Sonete din Nord închipuie o „istorie” a creațiilor cu formă fixă, ritmată la nivelul substanței
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
întorsăturilor de condei, ci și prin ispititoarele liste de gustări. Nu e de mirare, un rol pe care U. îl interpretează cu talent fiind acela de... maestru bucătar. E, cum singur se prezintă, un „Pierrot cu bonetă”, duhliu, cordial și rafinat (Gastronomice... à la Păstorel, 1998). În „gastronomicele” lui sfârâie conotațiile, aromesc aluziile culte presărate cu „goange”, își împrăștie izul pișcător calamburul, iar comparațiile nu sunt doar de ornament, ci au feculența lor parșivă. Un recital la fel de plăcut de urmărit este
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
a transcris cu pietate manuscrisele Văcăreștilor. Urmând menirea neamului său, este permanent preocupat să țină trează pasiunea nepotului pentru literatură. Cu Iancu întreține un schimb de scrisori care constituie prima corespondență literară, păstrată, în limba română. Epistolele lui dezvăluie sensibilitatea rafinată a unui izolat, reflexiv, bun cunoscător al literaturii clasice (Horațiu, Vergiliu, Sappho, dar și Metastasio). Introspecția, complicarea senzațiilor, artificializarea stilului, tonul exaltat sau tânguitor dau paginilor sale de poezie amprenta epocii de apus a fanariotismului. Dar lipsa de inventivitate (V.
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței către absolut care îi caracterizează întreaga operă. Discursul poetic devine mai frust, mai tensionat și percutant. Se remarcă, așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
model politic - model ale cărui subansambluri sistematizau sugestiile bizantine, o „clasicitate” a zonei și izbânzile tradiției proprii -, oricând convenabile într-un model cultural capabil să preleveze exemplaritățile, ordonate de regulă într-o imagine a monarhului. Resuscitarea în forme tot mai rafinate, mai complexe și mai elocvente a tradiției, care legitima și îi înregistra în paradigmă pe candidații la statutul de personaj exemplar, instalează un soi de emblemă configurativă a marilor inițiative (îndeobște culturale) puse la cale de aura princiară. Matei Basarab
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
Flacăra” ș.a. U. debutează în momentul postbelic cel mai potrivnic lirismului, astfel încât Chemări este o carte din care mai târziu nu se va reține nimic. Platitudinea, artificialitatea, șabloanele realismului socialist sufocă valențele reale: tentația expresiei eliptice și a unei simplități rafinate, iar la nivel tematic, dialogul nostalgic cu obârșia. Sunetul personal al poetului începe să se elibereze de clișee spre finalul deceniului al șaselea și el se impune la începutul deceniului următor ca o voce distinctă în concertul unui „prim val
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
ore”, nu va putea niciodată defini limita iubirii, între realitate și vis. „Personaje” ca Pitagora, Euclid, Socrate, Homer, Borges, Kant, prezente în versuri, accentuează livrescul textelor. Departe de formulele poetice la modă, V. cultivă un discurs sobru și un limbaj rafinat, rămânând fidel maeștrilor interbelici. SCRIERI: Drumul și timpul, București, 1979; În punctul de criză, București, 1981; Sonete euclidiene, București, 1983. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Efortul poetic, RL, 1979, 22; Mircea Mihăieș „În punctul de criză”, O, 1982, 2; Toma Grigore
VASILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
documentat bibliografic și interesant prin schița de comparatism nuanțat argumentată, va încerca explicarea manierei în care Pillat a reușit să concentreze ideea până la desenul unei singure imagini vizuale. Să muți pe cer o stea (2000) este una dintre cele mai rafinate cărți ale lui V., împărțirea în cicluri (Inscripții într-un vers, Axiome într-un vers, Ispite într-un vers și Aforisme într-un vers) având rolul de a delimita rostul versului ca mesaj ce conține potențial un adevăr absolut. Multe
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
forță caracteristice literaturii române din veacul al XIX-lea. Z. și-a încercat talentul și în literatura de ficțiune. Poveste de iarnă (1987) urmărește, pe fondul cenușiu și înghețat al Bucureștilor anilor ’80, zbaterea psihologică a lui Mircea Stere, intelectual rafinat, condamnat la o existență mediocră de sistemul „egalitar” comunist, prins într-o relație fără orizont cu o femeie superficială. Asemenea lui Ladima, personajul lui Camil Petrescu, Stere este un inadaptabil. Perspectiva condiției sale sociale, pe care, gânditor refugiat în sferele
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
umilă de a avea cândva „pâine, pâine/ Și-un kilogram de ismă pe masă”. Neezitând să își etaleze, ca Macedonski, mizeria materială, și-a creat însă un stil al sincerității diferit de cel macedonskian, ca și de cel, mult mai rafinat, al lui G. Bacovia, care își comunică drama cu detașare. O joacă, o teatralizează, posedând la perfecție arta de a mima autodetașarea ironică. La el „preamărirea durerii” nu e niciodată „literatură” la vreun mod afișat. Dacă vorbește despre sine autoironic
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
1974, 2000), Sibiu (1985) și Timișoara (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1980, 1991), precum și Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (2000). Greu încadrabilă în paradigma poetică a generației ’60, poezia scriitorului bănățean legitimează, în schimb, o analogie cu Mircea Ivănescu: traducători rafinați din lirica secolului al XX-lea - S. a tălmăcit numeroase texte din lirica germană și austriacă, dar și din aceea nordică -, amândoi se racordează la alte modele culturale decât acela presupus de francofonia tradițională a culturii române; apoi, ambii autori
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
Convorbiri literare”, 1884). Blamând literatura naturalistă, imitatoare „slugarnică” a naturii, junimistul îl viza pe Émile Zola și romanele „experimentale”, „patologice”. Reluând idei mai vechi, el se arată adeptul unei arte desprinse de contingent, inaccesibilă celor mulți și oferind o „petrecere” rafinată. SCRIERI: Geniul și talentul în artă, Iași, 1881. Traduceri: Herodot, Istoria lui... (cartea IV), pref. trad., Iași, 1879; Mihai Eminescu, Quelques poésies, pref. A. D. Xenopol, Iași, 1911. Repere bibliografice: D. Russo, Studii istorice greco-române, II, București, 1939, 478-482; Dafin, Figuri
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
scoruri semnificativ mai mari la factorul stres comparativ cu angajații care lucrează la stat ( profesorii.) O parte din ipotezele formulate nu s-au confirmat. La baza infirmării ipotezelor ar putea sta necesitatea utilizării unor instrumente de măsurare mai exacte și rafinate și urmărirea unui alt lot experimental. Interesant ar fi continuarea acestui subiect de cercetare, luându-se în calcul și alte variabile, printre care satisfacția profesională, performanța la locul de muncă, iar cercetarea să se realizeze pe un lot mai mare
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
emoționale dezirabilitatea socială și stres “. Această ipoteză nu s-a confirmat. Nu există nici o legătură între factorul inteligenței emoționale dezirabilitatea socială și stres. Observație: La baza infirmării ipotezelor ar putea sta necesitatea utilizării unor instrumente de măsurare mai exacte și rafinate și urmărirea unui alt lot experimental. Ipoteza de 2.1 “Angajații care lucrează la privat (rezentanții medicali ) au scoruri semnificativ mai mari la factorul înțelegerea emoțiilor celorlalți decât angajații care lucrează la stat (profesorii) “ Pentru a verifica această ipoteză am
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
nu renunță la management-by-objectives, dar descrierea obiectivelor nu este făcută în termeni de eficiență economică, ci de „eficiență umană”. Imitând managementul modern, începând din anii ’70, pedagogii au încercat să introducă în școli un mangement-by-man care pretindea un tratament mai rafinat, „democratic” al instruirii și educării elevilor (diferit de stilul „autocratic” tradițional și de laissez-faire nondirectivist). Școlile s-au îmbogățit cu metode „active”, „interactive”, „participative” etc. ce păreau să exploateze mai intens mecanismele psihice ale învățării și, în plus, păreau mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
canonul Hieros Logos, adică „Discursul/Logosul Sacru”. Era, de fapt, așa cum l-a numit un comentator din secolul XX, un „catehism al acusmaticilor”37. Prin faptul că acesta nu era un simplu regulament de disciplină școlară, ci un complex și rafinat canon de viață dedicată învățăturii și cercetării științifice, Hieros Logos poate fi considerat primul și cel mai complet curriculum educațional al lumii. Îi lipsește, ce-i drept, ceea ce astăzi numim „conștiința științifică specifică”, orientarea esențialmente pedagogică, în sensul modern al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
athanasia pierdută și a se dezbăra de apaideusie. De ce? Mitul androgynic mai furniza o idee fabuloasă: separarea jupiteriană nu fusese absolută. Anthropos vine pe lume cu două naturi: una vizibilă, dar degradabilă și supusă morții absolute: soma (swma = „trup”); alta rafinată, subtilă, invizibilă și nemuritoare: psyche (yuch = „suflet”). Soma este un fel de coajă care acoperă psyche, o „închisoare” (sema) a sufletului. Lui Platon îi place și folosește adesea acest joc de cuvinte: „Soma este doar sema lui psyche”. Când moare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Chiar și titulatura dascălilor se schimba. Grammatistes (grammatisthvs = „institutorul” din școala primară) era înlocuit cu grammatikos (grammatikós = „literatul”), așadar cu un profesor de literatură, superior gramaticului; el preda elevilor pe Homer și făcea filologie înaltă prin exegeze și analize literare rafinate ale operelor clasice: poezia lui Hesiod și Pindar, tragediile lui Sophocle și Euripide, textele mitografilor și istoricilor. Retorica era predată de rhetor (r(hvtwr), iar dialectica - de sophist (sofisthvs). Acești „profesori de specialitate” își împărțeau de regulă munca. Dar în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trebuia să conducă spre „arta de a vorbi bine după exemplul poeților și autorilor iluștri”. Retorica se învăța prin aceleași metode tradiționale, păstrate din Antichitate. Elevul studia argumentele generale pentru inventio, cele șase părți ale discursului și modurile de vorbire rafinată. Totodată descoperea secretele metricii, întrucât se considera că proza ritmată este cea mai subtilă podoabă stilistică. Dar discipul-ul rhetor-ului studia, de asemenea, dialectica - înțeleasă ca instrument al elocinței. În sfârșit, studiile retorice nu erau doar teoretice, ci și practice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Căci „pentru oamenii acelei epoci vârsta nu contează, cărturarii sunt eterni învățăcei”12.) Astfel pregătit, Alcuin a ajuns la curtea lui Carol cel Mare în 780. Nu a găsit nici acolo o tabără de soldățoi barbari, ci o tradiție culturală rafinată. Curtea merovingiană devenise, de multă vreme, un centru de educație. Aristocrații se obișnuiseră cu ideea că viitorul copiilor lor nu poate fi asigurat decât printr-o bună pregătire în atmosfera culturală a curtenilor palatini 13. Nu mai existau reguli de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
schimbarea paradigmei tyleriene adăugând noi „pași” demersului respectiv și punând accentul pe diagnosticul trebuințelor de formare - considerat fundamentul întregii construcții curriculare 16. Brady (1995) aprecia că originalitatea modelului Hildei Taba rezidă în faptul că se bazează pe o abordare mai rafinată a realității procesului de formare umană; două dintre criticile aduse frecvent modelului tylerian - centrarea exclusiv pe obiective și ghidarea inflexibilă a procesului formativ pe direcția lor - au fost luate în considerare și „umanizate”. Limitele și metodele acestei „umanizări” sunt discutabile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului modern și pot fi ușor confundați cu ei. Dar sunt urmași „infideli”, care nu calcă pe urmele abstracte și eficientiste ale acestora, ci scrutează orizonturile realității halucinante a secolului XXI încercând să le atingă cu mijloace științifice mult mai rafinate decât cele oferite culturii și civilizației euroatlantice de René Descartes și Francis Bacon. Nu-i mai puțin adevărat că hiperraționalizarea curriculară este amenințată de un pericol major: birocratizarea. Acest obstacol nu este insurmontabil. Profesionalizarea pedagogică a educatorilor la un nivel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
false obiective nobile, declarate insistent și țipător pentru a preveni suspiciunile. Sunt folosite tehnici de manipulare, mai mult sau mai puțin subtile, care declanșează modificarea subliminală a mentalității și a valorilor anterioare. Este, în fond, vorba despre un dresaj mai rafinat care evită cu pricepere conștiința și controlul rațional. Asemenea procese au adesea un substrat sociopolitic. „Sovietizarea” românilor, încercată de URSS în anii ’50-’60, este un exemplu; iar „americanizarea” din prezent, un altul. Enculturația este o educație forțată, însă insesizabilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ghicitor, bucătar, medic, muzicant, pugilist, arcaș, discobol ș.a. Când s-a întors acasă însă, Ulise era profund schimbat. Dar nu polytropia și polymechania au schimbat soarta lui Ulise. Și nu obișnuita „școală a vieții” răstoarnă destinele! Ci altceva, mult mai rafinat, mai elevat, mai bine organizat. Se pare că, în hălăduirile sale, Ulise a poposit o vreme - vreo șapte ani - la o mare universitate, în care a studiat științele divine. Acest popas rodnic a determinat, se pare, Kehre odiseică... * A fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fusese invitat într-o familie la sărbătorirea zilei de naștere a capului familiei, tatăl. Povestirea se derula încet, pe măsură ce petrecerea avea loc. La început s-a băut ceva, apoi invitații s-au așezat la masă. Mâncare din belșug, feluri relativ rafinate și variate. Apoi desertul în mai multe variante, fructe și, în sfârșit, băuturile finale și cafeaua. Se aprinseseră lumini discrete, se fumau țigări americane, lumea era relaxată și mulțumită. Toți savurau sfârșitul mesei, gazdele având un aer mulțumit, chiar triumfător
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]