2,296 matches
-
cel bancar. Sau să solicit direct transferul lunar?) 26 iunie De ce or scrie oamenii chestii din astea? Semnătura lipsește: Director Lennart Siljeberg, Inspectoratul de Stat pentru Animale Căsuța poștală, Stockholm I Șobolan impotent ce ești. Suntem demult cu ochii pe rahatul cu care te ocupi. Mă, cur gras, dacă tu crezi că o să ieși basma curată, o să te lămurim noi cum stau lucrurile. Un imbecil râios ca tine ar trebui să mănânce tot rahatul pe care l-ai făcut chiar tu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ce ești. Suntem demult cu ochii pe rahatul cu care te ocupi. Mă, cur gras, dacă tu crezi că o să ieși basma curată, o să te lămurim noi cum stau lucrurile. Un imbecil râios ca tine ar trebui să mănânce tot rahatul pe care l-ai făcut chiar tu până la ultimul gram. Lennart, faci parte din elita lingăilor și trepădușilor de la stat. Te fâțâi ici-colo și-ți închipui că nu știm din fir-a-păr tot ce ții tu zăvorât în fișetul ăla verde
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
moș "Bertram". E de părere că Bertram e mai zdravăn decât mulți alții. Are o vastă experiență de viață și în plus e "haios" să poți să pleci de capul tău când ajungi la o anumită vârstă. Fiu-su "mănâncă rahat" despre Bertram ca să-l poată băga la azil. N-a auzit niciodată că moș B.-A. n-ar fi în stare să ajungă acasă singur. Johan zice că-i o tâmpenie, că "până acum nu s-a rătăcit niciodată". Moș
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
sare, 200 g smântână, 600 g apă (sau cât cuprinde). La urmă se frământă cu ulei și se lasă la crescut. După ce își dublează volumul, se împarte în șase părți egale și se fac cozonaci. Se umplu cu nucă, mac, rahat sau cacao. Umplutura cu nucă 600 g nucă măcinată, 300 g zahăr, coaja de la o lămâie, 2 pachete de vanilie, 6 ouă întregi bătute spumă. Umplutura cu mac 500 g zahăr se fierb cu 500 g apă, după care se
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
dezlipește aluatul de pe mână. La urmă, adăugăm câte puțin ulei și frământăm până când terminăm uleiul. Lăsăm la crescut acoperit cu un prosop, până când aluatul își dublează volumul. Împărțim aluatul în două părți și facem doi cozonaci umpluți cu nucă, mac, rahat, stafide, brânză sau mere, după preferință. Nucă pentru 2 cozonaci - 400 g nucă măcinată, 300 g zahăr, coaja de la o lămâie, 4 albușuri bătute spumă și puțină sare. Se bat albușurile spumă cu zahăr, apoi adăugăm nuca, lămâia și sarea
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
să treacă drept medic: Ce i-ați pus în perfuzie?" "Apă, pur și simplu apă", răspunde el cu seninătate. Ea îl trage pe Georges de mânecă: "Vezi, vezi? Tratează bolnavii cu apă chioară! Și o să ne coste ochii din cap rahatul ăsta de clinică!" Dar s-a întunecat deja. Negru profund. Camera și-a schimbat înfățișarea sau nu mai e aceeași. În dreapta patului, se află acum un colț-bucătărie unde se tot foiesc pretinsele infirmiere. În general, acestea își petrec majoritatea timpului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a presei!" Zicându-i pe nume secretarului general al partidului, învățătorul afirma că, având acordul lui Nel, se va duce să-l vadă ca să-i spună: "Ascultă, G., știi bine că presa pe care ați înființat-o voi e un rahat, n-o citește nimeni. Îți cer ritos să numești în fruntea direcției generale o fostă elevă de-a mea, care ar ști să pună lucrurile în ordine, nu se mai poate continua așa, am ajuns deja de râsul lumii!..." Hârtiile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ce-și dorește trecînd brusc la o scenă în care niște negri sînt acuzați că refuză să investească în comunitatea lor. Ice Cube reiterează mesajele "nu este nimeni de vină în afara noastră", încheind cu avertismentul că "nimeni nu dă nici un rahat pe..." (întrerupîndu-se brusc înainte de a rosti "noi"). Mesajul lui este astfel unul al unității, al autosuficienței și independenței, al neîncrederii în orice act de bunăvoință din partea albilor ori în orice mînă de ajutor oferită de guvern. Acest realism, propriu celor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în toate serile, își întindea taraba cu zaharicale pe Calea Victoriei, lângă vechea poartă a casei unde era instalat Clubul Tinerimii. Femeile cari circulau își treceau toate mâinile prin lâna bogată a Berbecului, după cum multe din ele îi cumpărau câte un rahat sau o altă zaharica. În cele din urmă, Ghiță Berbecu, care căzuse și la darul fumatului, devenise un stricat și jumătate. Prin luna lui noiembrie, sub pseudonimele Bacon și Radu Țandără, am redactat un ziar umoristic intitulat Ghiță Berbecu. Succesul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sînt doar de compătimire, aproape-mi vine să cred că atunci cînd strîngem femei în brațe e ca și cum am spune: "hai să ne amăgim, condamnate sînteți și voi; o, rahatul n-a fost niciodată pasăre... dii, dii..."! Mi-a murit încă un mare prieten. Puști fiind am avut, cred, cinci mari prieteni. Trei dintre ei au murit deja. Unul, de curînd, pe aeroportul din Tulcea, împușcat. Mi-e așa silă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
meu, Îți scriu după vreo trei ore de fotbal. Sînt oarecum obosit. Ciudat, mă dor mîinile, venele de prin mîini. Nu găsesc motivația. În ultimele zile joc destul de des fotbal, cu încrîncenare, căutînd astfel o modalitate prin care să uit rahatul social în care sîntem sechestrați, o liniștire. Parcă și zile de scris au revenit, înmulțindu-se. Mereu încerc să-mi recîștig un anumit ton și, deși n-o fac rău așa cum o fac acum, nu prea reușesc. Dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
inițiativă, însă sugerează că și tinerii trebuie aduși la stadiul de vînduți diavolului, pentru ca nu cumva să rămînă curați la o eventuală judecată de apoi asupra poeziei române: Da, aprobase Stancu, nu prea încîntat, dar să-i puneți să mănînce rahat". Și explică, firește, această necesitate: Dacă vin americanii [...], ne spînzură pe amîndoi. Cu cît o să fim însă mai mulți, o să le fie mai greu să o facă și avem șanse să scăpăm!" Ilie Constantin este amendat de autorul Variațiunilor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
începe și nu se termină cu domnul Vrăbiescu și cu niciun alt Escu, ci cu talentul. De care, după cum bine am văzut aseară, nu duci lipsă. Sau poate domnul acesta Vrăbiescu o fi chiar Dumnezeu ? Și atunci ești în mare rahat, într-adevăr ! Iar eu și mai rău, că te ispitesc pe calea Necuratului. Știi bine că e cel mai bun profesor și el m-a ales pe mine să-i fiu ucenic ! Domnișorule Cristian, trezește-te ! se înfige Pribeagu în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la extrem. De aceea se și împotmoliseră la refren, la ultimul detaliu, cuvântul care nu însemna nimic. Dar de ce, Sachi ? De ce ? ! O să se uite lumea ca mâța-n calendar, asta o să se întâmple. Îți zic eu. — O să se uite ca rahatul la cur, iartă-mi expresia, dar mă scoți din țâțâni ! Păi, îți spun eu de ce, sigur că îți spun de ce, dacă mă și lași, domnișorule Cristian. — Te las, te las, dacă ai avea vreo noimă. Or, ție doar îți place
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toate paginile ziarelor ? Crezi că ține de noroc ? O juca și șansa un rol, nu zic, dar poate nu știi : și la pocher, și la table, cei mai buni jucători sunt aceiași mai mereu, crezi că ei calcă în vreun rahat în fiecare dimineață ? Ce să faci doar cu norocul, dacă nu profiți de el la maximum ? O să ajungi ca în povestea cu broasca-țestoasă care întrece sprințarul iepuraș. Și nu e doar asta, nu e doar muncă și ambiție, de la un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că ar fi și luat la bătaie pe cineva care ar fi părut prea afectat. — Cu ce ocazii triste ne reîntâlnim, domnișorule Cristian, îl salută respectuos Pribeagu. — Păcat că numai la acestea, Sachi. — Ca muștele care apar imediat în jurul unui rahat, ai zice. Cum o mai duci, bătrâne ? a zâmbit Cristi, revăzându-l după atâția și atâția ani. La fel ca dumneata, viu, se pare. — Chiar și aici îți arde de celebrele-ți glumițe. — Ei, dar crezi că monsieur Ionel ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i tipul tău, dealer-ul? întrebă el, încă strâmbându-se și lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus. De ce? am întrebat. Și, te rog, nu te ușura în garajul nostru. - Așa-i că nu-ți mai vezi banii-napoi pentru rahatul ăsta? întrebă el, deschizând noul pachețel. Fraaaaiere! - Nu era decât rahatul pentru bețivanii care nu știu diferența - tocmai ți-am dat pudra adevărată. - Ce cărpănos ești, bombăni el. După ce a tras două linii, își lăsă capul pe spate, apoi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus. De ce? am întrebat. Și, te rog, nu te ușura în garajul nostru. - Așa-i că nu-ți mai vezi banii-napoi pentru rahatul ăsta? întrebă el, deschizând noul pachețel. Fraaaaiere! - Nu era decât rahatul pentru bețivanii care nu știu diferența - tocmai ți-am dat pudra adevărată. - Ce cărpănos ești, bombăni el. După ce a tras două linii, își lăsă capul pe spate, apoi zâmbi încet, zicând: Așa mai merge. - Orice pentru un amic. - Zi, sincer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și în același timp totul era atât de pervers pentru că scopul nu era fericirea copiilor. Ce era greșit cu a vrea doar ca ei să fie bine, mulțumiți? Ce era greșit în a le spune că viața asta e de rahat? Ce era rău în a le mai altoi câte una? Părinții ăștia deveniseră un fel de oameni de știință și nu-și mai creșteau copiii din instinct - fiecare citise o carte sau vizionase o casetă video sau navigase pe net
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casa noastră noaptea trecută. (Cu Mercedesul de culoare crem era mai complicat fiindcă avea un număr de înmatriculare de California.) Că Terby nu mă mușcase (în pofida prezenței unei mici răni în palmă) și că detectivul care mă vizitase sâmbătă mânca rahat în neștire. Să inventez un nou final de capitol, „noaptea care nu avusese loc niciodată“. Să-mi spun mie însumi că nu fusese decât un vis. Noaptea trecută visasem ca în lumina reflectată de piscină îl văzusem pe Terby țopăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă abțin să plâng și eu spunând: - Dar oare chiar ai fost acolo când avea nevoie de tine, Jayne? Vreau să zic, în toți acești ani, călătorind mereu, ai fost într-adevăr acolo... - O Doamne, nu începe iar cu rahatul ăsta, gemu Jayne, scufundându-se în fotoliu. - Nu, sincer. De câte ori l-ai lăsat când tu mergeai la filmări? Cu Marta? Cu părinții tăi? Cu cine altcineva? Vreau să spun, iubito, că în mare parte băiatul a crescut cu o serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva de băut constituise un lucru atât de natural încât nici nu mă gândisem ce importanță avea. Fusese involuntar. - Îmi pare rău... - De ce trebuie să bei? întrebă ea. - Votca mea de consolare? - Cum de-am știut că vei spune un rahat ca ăsta? Însă nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum implorarea mea din adâncul inimii - în genunchi, cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adus-o. Bun. Am inspirat profund. Ne îndreptam undeva. Relația era un bărbat. - Cum arăta tipul? Țineam strâns volanul în anticiparea răspunsului lui Pete. - Cum arăta? întrebă Pete. Ce curu’ meu? - Era tânăr? Era bătrân? - De ce vrei să știi tot rahatul ăsta? - Pete, nu vreau decât o descriere. Am coborât vocea. Te rog, cred că e important. - Era tânăr. Pete zise asta cu o undă de perplexitate. - Dar cum arăta? - Cum arăta? Ca un student. De fapt era student. Student acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adevărată cetate, cu basoreliefuri incrustate pe zidărie, reia modelul celebrului fort Al Jahili, construit la 1898 de șeicul Zayed I. Are încăperi numeroase, în care poți vedea scene de viață, obiecte de uz casnic, poți gusta fructe, legume, ceai, cafea, rahat, mirodenii, curmale, șerbet, hașiș ș.a.m.d. - întreaga recuzită de plăceri ale Orientului. Ești servit de bărbați și femei înțoliți în haine specifice - albe, lungi până la pământ, cu năframe pe cap. Un salt peste mii de kilometri, o comprimare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ochi cu un amestec de morgă și dezgust. Ierarhia nu se discută. O ființă superioară îmbrăcată în uniformă, un atotputernic măsoară cu privirile o ființă inferioară în civil, de sus în jos. Un supraom, care are toate drepturile, examinează un rahat care n-are niciunul. Numai că acest rahat e și el cineva. Și eu pot să mă uit la cel care mă examinează. Să ne încrucișăm săbiile, așadar. Haredi-ul care mă provocase mă spintecă o fracțiune de secundă cu privirea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]