2,318 matches
-
de confuzie, apoi Scout făcu ochii mari. I-am urmărit pulsul la gât, mișcarea aceea iute și aproape imperceptibilă. Sinceritatea ei, adevărul pe care-l trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care-l trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O șuviță rebelă de păr negru, buclat cădea pe fața lui Scout, terminându-se sub bărbie. Ea nu făcu nici o încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vine. Dumnezeule, uite cât e de mare. Uriaș și neted, de-un cenușiu vărgat, ludovicianul părea să planeze, imponderabil, în apa transparentă, însorită chiar sub valul pe care-l isca el. Picioarele mă traseră în spate, până lângă peretele cabinei. — Rahat, Iisuse, o să ne izbească din nou. — Nu, nu, zise Fidorous și ridică arma la nivelul ochiului. Ne dă târcoale și-o să ne dea cea mai perfectă... Scout? — Liber. Dă-i! Ceva între un bubuit și-un pfff de depresurizare erupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-am ridicat ușor mâinile de pe comenzi și-am pășit în spate. O, rahat. La prora, Fidorous lăsă arma jos în timp ce rechinul și butoaiele ne lăsau în urmă. Am coborât privirea și am văzut-o pe Scout traversând puntea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-am ridicat ușor mâinile de pe comenzi și-am pășit în spate. O, rahat. La prora, Fidorous lăsă arma jos în timp ce rechinul și butoaiele ne lăsau în urmă. Am coborât privirea și am văzut-o pe Scout traversând puntea spre doctor. — O, nu, nu-mi spune, asta nu-i o problemă majoră? Exact cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă privi și am observat o fisură în siguranța sa. — Nu, zise. Nu, nu cred că... Butoaiele plutitoare fură brusc trase sub apă și dispărură, lăsând în urma lor un val care se pierdu repede pe suprafața neclintită a apei. — O, rahat, făcu Scout. O, rahat. M-am întors cu spatele la balustrade, am cuprins-o în brațe și ea își lipi fața de umărul meu. Am strâns-o tare și ea mă strânse la rândul ei. — E-n ordine, am spus. O să rezolvăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
observat o fisură în siguranța sa. — Nu, zise. Nu, nu cred că... Butoaiele plutitoare fură brusc trase sub apă și dispărură, lăsând în urma lor un val care se pierdu repede pe suprafața neclintită a apei. — O, rahat, făcu Scout. O, rahat. M-am întors cu spatele la balustrade, am cuprins-o în brațe și ea își lipi fața de umărul meu. Am strâns-o tare și ea mă strânse la rândul ei. — E-n ordine, am spus. O să rezolvăm problema, o să rezolvăm toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
La un semn, ceilalți Îi ung sexul cu spumă de ras. Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
braziliene..., adăugă ea, probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai Brazilia. — Sophie! exclamă Bruno cu avânt, cred c-o să-mi petrec vacanța În Brazilia. O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
câțiva ani, reușeau să-i transforme pe bărbații din jurul lor În niște nevrozați impotenți și acri. Din acel moment - era absolut sistematic -, le apuca nostalgia virilității. Până la urmă, Își părăseau bărbații ca să sară În patul unor machos latini de tot rahatul. Întotdeauna m-a uimit slăbiciunea intelectualelor pentru golani, pentru brute și cretini. Pe scurt, se culcau cu unul, doi, trei, uneori și mai mulți În cazul celor bune de regulat, apoi turnau un plod și Începeau să facă dulceață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să publice poeme imbecile Într-o revistă de rahat? — În momentul apariției, continuă Bruno, am cumpărat totuși cinci numere din L’Infini. Din fericire, nu publicaseră textul despre Ioan-Paul al II-lea. Oftă. Efectiv era un text slab... Mai ai vin? — Doar o sticlă. Michel se duse la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ați scăpat de ei când au ieșit la pensie și s-a eliberat astfel un loc În schemă? Ei bine, vă așteaptă acolo tot În funcții de conducere, căci bine-ar fi să țineți minte, nu doar viața-i de rahat, ci și moartea, numai că În Purgatoriu ziua de muncă e de două ore pe zi, grație grevelor repetate pe care le organizează francezii. Pe foștii șefi Îi veți regăsi aici ca membri ai DHRA, adică Dead Human Rights Association
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în goană pe lângă ei. Nu fiindcă acestea ar polua mediul înconjurător, care e oricum desfigurat în urma războiului, ci fiindcă lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum se tăvălește prin gunoaie și rahat de câine ca să atragă atenția asupra problemelor ei sufletești considerabile. O problemă sufletească e un lux și se ignoră. Ea vrea să fie singură într‑un automobil frumos și nu cu mai mulți laolaltă, cu atât mai puțin cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca să atragă atenția asupra problemelor ei sufletești considerabile. O problemă sufletească e un lux și se ignoră. Ea vrea să fie singură într‑un automobil frumos și nu cu mai mulți laolaltă, cu atât mai puțin cu familia, într‑un rahat de tramvai în care toți sunt egali și ca atare nimeni nu poate reprezenta ceva deosebit. Dacă ar fi într‑un Mercedes nu s‑ar putea apropia nimeni să întrebe cum îl cheamă pe băiețel sau cum o cheamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophie. În realitate sunt scârbit de dorințele mele, dar aceste dorințe sunt mai puternice ca mine. Și iubirea mea față de tine e mai puternică decât sunt eu însumi. Ea este însă lipsită de dorință trupească, pe care noi o sublimăm. Rahat, spune Anni, iubirea nu‑i altceva decât atingerea dintre două epiderme. Nu‑l mai suport pe Adalbert Stifter ăsta nici un minut în plus, asta e clar, zise Anna. Cine își înfige sub unghie cu toată puterea - și când spun putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de lucrurile urâte, Beethoven și Mozart vor fi îngăduiți abia după o examinare foarte amănunțită. Anna își ciulește urechile fiindcă simte un ton sentimental în felul în care e pronunțat numele Sophiei și chestia asta nu‑i place deloc. Ce rahat și legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și‑ar dori și Anna să fie, imposibilul în persoană, numai că Sophie și‑a adjudecat deja acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și‑ar dori și Anna să fie, imposibilul în persoană, numai că Sophie și‑a adjudecat deja acest statut. Rahat. Rahat. Din partea ei, Sophie n‑are decât să crape. Sophie simte ceva și se încruntă. Rainer o întreabă pe Sophie dacă nu‑i de părere că, dintre ei toți, Hans ar trebui să aibă cea mai mare aspirație către neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și‑ar dori și Anna să fie, imposibilul în persoană, numai că Sophie și‑a adjudecat deja acest statut. Rahat. Rahat. Din partea ei, Sophie n‑are decât să crape. Sophie simte ceva și se încruntă. Rainer o întreabă pe Sophie dacă nu‑i de părere că, dintre ei toți, Hans ar trebui să aibă cea mai mare aspirație către neobișnuit, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult pe Hans, că nici n‑a observat primul sandviș, întocmai ca o mamă care nici nu mai observă rahatul bebelușului ei. Hans spune că nu crede că asta a fost dragoste, deoarece dragostea se află încă înaintea lui și are mai degrabă chipul Sophiei, ba nu, chiar este Sophie. Mult după ce zgomotul pașilor lui s‑a pierdut pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stil mare, deoarece tot ce face Sophie are stil. Dacă‑i bal, bal să fie. În schimb, purcelul de Rainer nu produce decât gunoi mărunt pe care tot el îl distruge, fiindcă vorbește întruna despre asta, până când cel mai mic rahat se transformă în aur, iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește nimănui. De ce să nu te bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință transfigurarea literară? Ajunge dacă știi tu însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește nimănui. De ce să nu te bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință transfigurarea literară? Ajunge dacă știi tu însuți că totul e un rahat, mai trebuie s‑o știe și alții? Poate că pentru Rainer descrierea murdăriei e mai importantă decât murdăria însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei imense averi moștenite - mama Sophiei răsare ca din pământ, precum flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ea, dar fizic lucrurile nu stau la fel, strigătul ei nearticulat de voluptate se lipește de tine ca o rășină, strigă: daaa! Acum! Pesemne că tocmai își dă drumul în ea, pachetul ăla de mușchi. Iar ea mai și primește rahatul ăsta pe care i‑l toarnă el înăuntru și‑l prelucrează organic, în timp ce alții scapă de el în secret și‑l aruncă, spălând pe furiș cearșaful murdar cu apă rece. Nu poți să inviți niciodată un coleg acasă fiindcă locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
șnițele cu cartofi piure, alături de, cel mai probabil, o supă de găină și un cremeș. Am oprit o vreme În Piața Mică, un loc de joacă ruinat de lângă un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât să ajung la marginea orașului. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
jur, nimeni. Citesc apoi, cu sucul În față, zece minute de pliante publicitare, mi se confirmă bănuiala că genul ăsta de tipăritură e rezultatul unei conspirații a homosexualilor. B27 SERI. B27 seri - foaie de-agățat puberi. 28 de pagini de rahat Înmiresmat de poponar. Fițe, scheme, figuri. Decât ca ei, mai bine ca italianul de la masa de colo: mai burtos și mai chel decât mine, cu celularul mai mic, iar lângă el, cu o gagică cu țâțe mai grozave decât tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la cap până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul kelib se Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]