2,226 matches
-
întindea o hartă împărțite în careuri. Indicatoarele colorate erau mutate pe hartă cu crose magnetice în funcție de indicațiile obținute de radare. Acest sistem permitea comandantului Dowding și controlorilor săi de trafic să aprecieze cât mai corect direcția de deplasare a fiecărui raid, înălțimea de zbor și numărul de avioane. Toate aceste informații permiteau estimarea posibilelor ținte ale raiduri inamice. Vechimea informației era marcată prin modificarea culorii indicatoarelor. Simplitatea sistemului făcea ca deciziile să fie luate cu mare rapiditate. Informațiile erau transmise simultan
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
indicațiile obținute de radare. Acest sistem permitea comandantului Dowding și controlorilor săi de trafic să aprecieze cât mai corect direcția de deplasare a fiecărui raid, înălțimea de zbor și numărul de avioane. Toate aceste informații permiteau estimarea posibilelor ținte ale raiduri inamice. Vechimea informației era marcată prin modificarea culorii indicatoarelor. Simplitatea sistemului făcea ca deciziile să fie luate cu mare rapiditate. Informațiile erau transmise simultan la Cartierele generale al fiecărui grup aerian, unde era verificat de două ori mai înainte către
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
recepționau informațiile spre și de la diferitele aeroporturi de sector, ca și de la ROC, comandamentul artileriei antiaeriene și de la marina militară. „Duty fighter controller” era un reprezentat personal al comandantului de grup având sarcina verificării modalității în care era interceptat fiecare raid. În cazul în care rețelele telefonice se defectau, tehnicienii se deplasau la locație în câteva minute și reparau instalațiile defecte. În dimineața zilei de 13 august, condițiile meteo nu erau favorabile atacului, iar Göring a ordonat amânarea raidurilor. Cu toate
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
interceptat fiecare raid. În cazul în care rețelele telefonice se defectau, tehnicienii se deplasau la locație în câteva minute și reparau instalațiile defecte. În dimineața zilei de 13 august, condițiile meteo nu erau favorabile atacului, iar Göring a ordonat amânarea raidurilor. Cu toate acestea, bombardierele Dornier Do 17 ale KG 2 nu au fost informate cu privire la acest ordin și au decolat la 04:50. Bombardierele trebuiau să se întâlnească cu avioanele de escortă din ZG 26 deasupra Canalului Mâneci. ZG 26
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de zbor la 05:10 și s-au ridicat în aer sub comanda lui "Geschwaderkommodore" Johannes Fink. O parte a formațiunilor ZG 26, care au decolat sub conducerea "Oberstleutnant" Joachim Huth, a încercat să transmită bombardierelor ordinul de anulare a raidului. Pentru că nu a reușit să ia contactul radio cu echipajele bombardierelor, Huth a încercat să le semnaleze ordinul de anulare zburând în fața lor și executând manevre acrobatice. Fink a ignorat aceste semnale și a continuat să zboare spre ținte. KG
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de greșeli. Observatorii aerieni au indicat o direcție greșită de deplasare a bombardierelor, cel mai probabil din cauza plafonului jos al norilor, stațiile radar nu au identificat direcția de deplasare a germanilor, iar operatoarele WAAF ai indicat greșit pe hartă deplasarea raidului. Ca urmare, RAF nu a reușit să împiedice bombardierele să ajungă la țintă. Pentru o oră după răsăritul soarelui în dimineața zilei de 13 august, pe hărțile din camerele de operațiuni nu erau plasate decât câteva indicatoare ale avioanelor germane
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
nu au pierdut în acest bombardament niciun avion al RAF Fighter Command. Pentru o anume perioadă de timp, această revendicare greșită a convins serviciile de informații germane că Eastchurch aparținea aviației de vânătoare și "Luftwaffe" avea să lanseze încă șapte raiduri inutile în săptămânile care au urmat. În afară de erorile serviciilor de informații, "Luftwaffe" nu a reușit să mențină o presiune continuă asupra britanicilor. Raidurile aveau perioade lungi de pauză, ceea permitea echipelor britanice de la sol să repare distrugerile. Eastchurch era un
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
serviciile de informații germane că Eastchurch aparținea aviației de vânătoare și "Luftwaffe" avea să lanseze încă șapte raiduri inutile în săptămânile care au urmat. În afară de erorile serviciilor de informații, "Luftwaffe" nu a reușit să mențină o presiune continuă asupra britanicilor. Raidurile aveau perioade lungi de pauză, ceea permitea echipelor britanice de la sol să repare distrugerile. Eastchurch era un aeroport al pazei de coastă. Aici au fost distruse cinci bombardiere ușoare Bristol Blenheim și un avion de vânătoare Spitfire. Pe de altă
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
misiunea distrugerii aeroportului RAE Farnborough. La 05:05, 18 bombardiere Ju 88 din II./ KG 54 au decolat pentru atacul împotriva aerodromului RAF Odiham. La 05:50, 88 Junkers Ju 87 din StG 77 a început zborul către portul Portland. Raidurile erau escortate de aproximativ 60 avionae grele de vânătoare Bf 110 din "Zerstörergeschwader" 2 (Grupul de distrugătoare 2; ZG 2) și V./LG 1 și 173 de avioane de vânătoare Bf 109 din "Jagdgeschwader" 27 (JG 27), JG 53 și
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
curețe spațiul aerian de avioanele de vânătoare inamice. Țintele StG 77 erau ascunse de stratul gros de nori, dar KG 54 a continuat să zboare către obiectiv. Avioanele de vânătoare RAF de la bazele Northolt, Tangmere și Middle Wallop au interceptat raidul. Patru bombardiere Ju 88 și un avion de vânătoare Bf 109 din cadrul JG 2 au fost doborâte. Vânătorii germani au pretins că au doborât șase avioane RAF, iar mitraliorii de pe bombardiere au revendicat doborârea altor 14. În realitate, focul bombardierelor
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
ele să ajungă la țintă fără bombardierele Ju 88, care primiseră ordin să rămână la sol. RAF a reușit să doboare un avion Bf 110. La 11:10, avioanele de vânătoare Bf 110 din V./LG 1 au decolat înaintea raidului bombardierelor din KG 54, cel mai probabil pentru momirea avioanelor de vânătoare RAF în lupte aeriene, pentru protejarea propriilor bombardiere. Numai că misiunea bombardierelor a fost anulată. Ordinul nu a ajuns în timp util și la V./LG 1, care
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
au îndreptat spre Portland. I./LG 1 a abandonat ținta inițială, Boscombe Down, și a bombardat în schimb orașul Southampton. Escadrila RAF 238 a fost trimisă să intercepteze aceste bombardiere, dar escorta germană a fost prea puternică și eficientă, iar raidul nu a putut fi oprit. Au fost distruse mai multe magazii, inclusiv o hală frigorifică. Toate incendiile provocate de bombardamente au fost puse sub control până la apus. Unul dintre bombardierele din III./ LG 1 și-a lansat din greșeală bombele
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
după acest atac, germanii nu au reușit să scădă în mod semnificativ producția britanică de avioane de vânătoare. Fabrica avea să fie demontată și producția dispersată în unități mai mici aflate în locații mai depărtate. StG 77 a executat un raid escortate de 52 de vânătorii Bf 109 din JG 27. Cele 52 bombardiere Ju 87 atacau împreună cu 40 de avioane Ju 88 din KG 54. Ambele formații aveau ca obiective aerodromurile Grupului 10 RAF. StG 77 avea ca țintă aeroportul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
luptele aeriene cu vânătorii RAF. RAF Bomber Command a participat la rândul lui la luptele din acea zi. Deși comandantul Charles Portal a protestat față de ordinul de atac a aeroporturilor din Scandinavia, Ministerul Aerului a insistat pentru executarea unor asemenea raiduri. Escadrila nr. 82 RAF a trimis 12 bombardiere Bristol Blenheim să atace aeroporturile de la t Aalborg (Danemarca). Unul dintre piloții participanți la raid s-a plâns la întoarcere de „probleme cu carburantul” și a fost trimis în fața curții marțiale. Acest
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
protestat față de ordinul de atac a aeroporturilor din Scandinavia, Ministerul Aerului a insistat pentru executarea unor asemenea raiduri. Escadrila nr. 82 RAF a trimis 12 bombardiere Bristol Blenheim să atace aeroporturile de la t Aalborg (Danemarca). Unul dintre piloții participanți la raid s-a plâns la întoarcere de „probleme cu carburantul” și a fost trimis în fața curții marțiale. Acest pilot fusese la manșa singurului bombardier care s-a reîntors din raid. Restul a fost doborât de artileria antiaeriană și avioanele de vânătoare
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
atace aeroporturile de la t Aalborg (Danemarca). Unul dintre piloții participanți la raid s-a plâns la întoarcere de „probleme cu carburantul” și a fost trimis în fața curții marțiale. Acest pilot fusese la manșa singurului bombardier care s-a reîntors din raid. Restul a fost doborât de artileria antiaeriană și avioanele de vânătoare. Nouă membri ai echipajelor britanice au fost luați prizonieri, iar 24 au fost uciși în luptă. După căderea întunericului și acțiunile diurne ale"Adlertag" au trebuit să înceteze, Sperrle
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
luați prizonieri, iar 24 au fost uciși în luptă. După căderea întunericului și acțiunile diurne ale"Adlertag" au trebuit să înceteze, Sperrle a trimis nouă avioane He 111 din "Kampfgruppe" 100 (Grupul de bombardament 100, KG 100) să execute un raid de bombardament strategic împotriva fabricii de avioane Supermarine Spitfire de la Castle Bromwich, Birmingham. În ciuda faptului că grupul era format din specialiști în bombardamentele și în zborul de noapte, doar patru echipaje au reușit să găsească țintele. Cele unsprezece bombe de
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
și-a condus cele bombardiere 15 He 111 din bazele din Bretania peste Marea Irlandei ca să atace fabricile Short Brothers din Belfast (Irlanda de Nord). Cinci avioane Short Stirling au fost distruse. KG 27 a luat la rândul ei parte la misiuni, executând raiduri de bombardament nocturn la Glasgow, deși obiectivele atacului nu sunt clare. Alte bombardiere, care au declanșat etapa de noapte a "Adlertag", au zburat de-a lungul și latul Marii Britanii, atacând orașele Bristol, Cardiff, Swansea, Liverpool, Sheffield, Norwich, Edinburgh și Aberdeen
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
concentrat atacurile asupra unei a doua linii de aeroporturi de la sud de Londra. Atacurile asupra Detling și Eastchurch au fost eșecuri, de vreme ce acestea erau baze ale pazei de coastă și nu aveau nicio relație cu Fighter Command, ținta exclusivă a raidurilor. Este posibil ca germanii să fi gândit că, după ce atacurile de pe 12 august au neutralizat aerodromurile Manston, Hawkinge și Lympne, ar fi fost posibil avioanele Comandamentului aviației de vânătoare să fi fost mutate pe Detling și Eastchurch. În realitate, bombardamentele
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
se puteau baza numai pe piesele de artilerie din dotarea Diviziilor de blindate. Generalul de aviație Hugo Sperrle, comandantul "Luftflotte 3", plănuise o metodă clasică de bombardament de scurtă durată mai înainte de declanșarea asaltului forțelor terestre. După o serie de raiduri pregătitoare, bombardierle medii și în picaj trebuiau să zdrobească defensiva franceză într-un atac concentrat de maxim 20 de minute. Atacul aerian a fost programat pentu ora 16:00, mai înainte de forțarea de către infanteriști a cursului Meusei. În schimb, Bruno
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de maxim 20 de minute. Atacul aerian a fost programat pentu ora 16:00, mai înainte de forțarea de către infanteriști a cursului Meusei. În schimb, Bruno Loerzer, comandantul "II. Fliegerkorps", a conceput un plan care să sprijine atacul forțelor terestre, conceptul raidului rulant. Ideea a unui singur atac masiv a fost abandonată, iar Loerzer a conceput o tactică a atacurilor continuu de-a lungul întregii zile a unor mici formații aeriene. Efectul ar fi fost tripulu: artileria franceză ar fi fost scoasă
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
iar Loerzer a conceput o tactică a atacurilor continuu de-a lungul întregii zile a unor mici formații aeriene. Efectul ar fi fost tripulu: artileria franceză ar fi fost scoasă din luptă, moralul soldaților inamici ar fi fost zdruncinat de raidurile continui, iar formațiunile aeriene mici ar fi avut rezultate mai bune în timpul atacurilor asupra buncărelor. Fără ca Guderian să fie înștiințat, superiorul său direct, von Kleist, a blocat propunerile lui Loerzer și a hotărât executarea unui asalt aerian de mare amploare
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de mare amploare. Kleist a ingnorat și reacțiile lui Guderianm care a aflat în cele din urmă de schimbarea tacticii aeriene. În dimineața zilei următoare însă, hotărârea lui von Kleist a fost ignorată de Loerzer, care a continuat să pregătească raidurile rulante, așa cum fuseseră convenite cu Guderian. Pentru a-și justifica comportamentul, Loerzer avea să declare mai târziu că ordinul de anulare a raidurilor rulante emis de Hugo Sperrle i-a fost comunicat prea târziu pentru ca să mai poată face schimbările necesare
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
zilei următoare însă, hotărârea lui von Kleist a fost ignorată de Loerzer, care a continuat să pregătească raidurile rulante, așa cum fuseseră convenite cu Guderian. Pentru a-și justifica comportamentul, Loerzer avea să declare mai târziu că ordinul de anulare a raidurilor rulante emis de Hugo Sperrle i-a fost comunicat prea târziu pentru ca să mai poată face schimbările necesare. În noaptea de 12 mai, XIX. "Panzerkorps" a intrat în Sedan. Tanchiștii l-au anunțat pe Guderian că nu au întâlnit semne ale
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
consideră că e vremea să ofere șansa celor care își doreau să conducă acest sport să o facă. Rămân în continuare sportivi concurenți, dar mai ales repere în organizarea evenimentelor off-road. 100tracks e o combinație inedită de offroad și rally raid. Diferența față de concursurile de off-road clasice e că navigația nu se face după road book, ci după track-uri GPS pe care participanții le primesc și le încarcă în diverse device-uri: navigații GARMIN, smartphone-uri sau tablete. O altă noutate este aceea
Gabriel Rasty-Petzalis () [Corola-website/Science/333994_a_335323]