5,449 matches
-
dintre noi consecințe la fel de adânci ca... Păstrând pe chip o ușoară schimonoseală de neplăcere, Profesorul s-a ridicat de pe scaun. Iată-l în picioare. Redingota îi corectează ținuta, îi îndreaptă umerii căzuți, îi împlinește trupul slăbit în ultima vreme. Pe deasupra ramei de aur a ochelarilor le aruncă celorlalți o privire verde-afectuoasă ; nici nu se gândește să părăsească la ora aceasta salonul, pe cei dragi, corespondența - nu vrea nimic altceva decât să-și apropie mai mult scaunul de gheridon. — ...vă rog, dragii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noi cancanuri ? La Liga Damelor Ortodoxe, la Societatea de Protecție a Grădinilor, ca și la Crucea Roșie, damele discută, în acest moment, politică la fel de așarnat ca și domnii. Profesorul își sprijină ceafa de spătarul scaunului și își desprinde de pe nas rama tăioasă a ochelarilor ca să ascundă clipitul repede care îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Semnul unei nervozități stăpânite. Există asemenea momente când ți-ar veni să crezi că într-o cameră cu lume multă te plimbi printre curenți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl privește fostul său student : o senzație vie, ca o pâlpâire de lumină. Cum este însă o senzație deranjantă, el evită să dea frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul le întoarce celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cameră deosebit de ancombrată : dormeza plină de pernițe, taburete, vase de flori mai mari și mai mici, veioze ale căror abat-jour-uri cu ciucurași, pe măsură ce se întuneca, îmi păreau forme tot mai amenințătoare... în plus, oglinda, o știi, cu sidef încrustat în ramă... O oglindă în semiîntuneric pare ciudată, amenințătoare, nu ? Dumitale nu ți se pare ? Ei, poate mie, care eram un copil deosebit de sensibil. în clipa în care au întors cheia, camera a început să-mi inspire teroare. Aș fi dat oricât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
carton unele peste altele, și teancul de schițe de costume, și paradisul de piese mici și exotice, ceasuri vechi sau resturi de la diverse aparate, și cîteva gheme lipicioase de aracet aproape Întărit și alte gume de lipit, și pozele În rame ciudate de carton, și... hmmm, da, scaunul... scaunul ăsta cu spătar foarte Înalt, scaun cu care era să-ți spargi capul odată, Încercînd să-i faci ceva, poate să-l răstorni, Într-un moment de furie pe care nimeni nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el intră În dormitorul din dreapta, eu, În cel din stînga. CÎndva s-a făcut seară, vocile din dormitor au bîzÎit toată ziua În regim de program de voie, din spălător s-au auzit În permanență un aparat de ras lovind rama unei chiuvete, sau apa plescăind, sau rîsete și zeci de bășini vesele. Pe tipul din patul de deasupra nu-l cunosc, Începe să-mi vorbească despre nevasta lui pe care a lăsat-o acasă. Evident că Îi e dor de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat, iar ceea ce se vede foarte departe e doar vînt vînăt și cer. Și un punct negru tremurînd nedeslușit - probabil un măgar rumegînd nisip. CÎmpia Bărăganului, În miez de toamnă. După-amiezile descărcăm ramele de fier ale paturilor și le montăm În Încăperile mici, cu tavanul foarte jos, ale dormitoarelor În care ne vom instala după jurămînt. Ar fi bine ca aceia care vor nimeri În paturile de sus să aibă un somn liniștit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrea să se convingă că nu e singurul care crede că, ce se aude din televizor nu e muzică. În cele din urmă, toată povestea se termină cu o bătălie generalizată cu perne. Din cînd În cînd, se cațără pe ramele metalice și se vîră Între mine, care stau cocoțat Într-unul din paturile de sus și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă fac ghem Într-o baltă, sub ciuperca pichetului, dar În clipe de restriște funcționează geniul, așa că am intrat În comandament și am improvizat un pat, din ușa WC- ului (pe care am scos-o din balamale) și o ramă metalică de masă (pe care am găsit-o abandonată Într-un hol). Îți vine să crezi că În condițiile astea omul poate să viseze? Am visat ceva În culori, niște culori care cred că nu există În realitate... un bulgăre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să se liniștească, dar Întoarce spre noi o privire albă, fără iris, e străbătut de un arc electric și, cînd asistenta ajunge trăgînd Într-o seringă conținutul unei fiole, i se aud măselele scrîșnind Înfiorător. I-a legat mîinile de rama de fier a patului cu două curele tocite și i-a strecurat Între dinți o spatulă de lemn, iar acum așteaptă ca sedativul să-și facă efectul. Fenomenul, care și-a schimbat balonzaidul cu un halat alb și și-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bilet și așteaptă. Nu mult, autobuzul vine repede și se suie În el, Îmi face semn cu mîna de la o fereastră, după ce-și găsește loc, resemnată, oftînd, dar stră duindu-se să zîmbească. Acest tablou impresionist clasic (dar cu o ramă de cauciuc negru) Începe să se Îndepărteze și răsuflu ușurat. Acum pot să mă Întorc la afacerile mele, cu nasul meu coroiat. Coroiat? Doamne Dumnezeule! Mi se face frică... Oare chiar nu Își dă seama cît e de...? Oare cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
temeri iraționale și lipsite de substanță, care o chinuiau și care nu erau poate nimic mai mult, dar nici mai puțin, decât umbrele proiectate de propria ei moarte. Rezemată de consola căminului, cu fruntea înclinată, reflectată în oglinda mare, cu ramă de aur boltită, atingea cu duioșie micul alai de figurine de bronz care se găseau acolo de atâta vreme, încă de pe timpul lui Alan. Flăcările din cămin lingeau flămând buturugile, și se micșorau, ca tot atâtea imagini ale gândurilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se pricepeau, era considerat drept „o perlă de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de George, și Stellei îi este silă de el. Mă duc să fac o plimbare. Dar înainte de a fi ieșit din casă. Tom se întoarse însoțit de un tânăr înalt și slab, cu păr blond spălăcit și ochelari înguști, fără ramă. — Vi-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor. Brian scăpă un „Dumnezeule mare!“ pe care-l acoperi printr-o tuse. Urmară exclamații prietenoase și strângeri de mână, pe parcursul cărora Scarlett-Taylor emise doar un zâmbet scurt și nu scoase un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ceva ce părea confecționat din puf, iar la pipăit dădea senzația de voal. Scoase afară un négligé bleu-pal, cu manșetuțe din volane și colerete. Își vârî brațele în mâneci, îl îmbrăcă și se privi în oglinda lungă, mobilă, cu ramă de mahon, în apele căreia trebuie să se fi reflectat de atâtea ori frumoasa și fericita pereche de tineri soți. Cu părul lui lung, buclat, cu tenul lui proaspăt și neted, Tom arăta extraordinar. Se contemplă o clipă cu stupefacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în timp ce tatăl își comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de ocazie.) Purta gulere cu revere răsfrânte și lavaliere și un ceas cu lanț (moștenit de la tatăl lui). Ca să imite pince-nez-ul tatălui, folosea ochelari fără rame, cu lentile înguste. Arăta ca un cărturar și ca un gentleman. Dar era și sportiv. Tatăl lui fusese un bun jucător de tenis și organiza jocuri de cricket la Dublin. (Pentru tatăl lui Emma, cricketul, ca și anglicanismul, însemnase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se auzeau deja zgomotele de la micul dejun. Emma, prăjind cârnații, i-a aruncat o privire scurtă și un „Bună dimineața“ amabil. Era îmbrăcat în costum, aranjat din cap până în picioare, cu veston, ceas cu lănțișor și ochelarii lui înguști fără rame. Arăta ca un extraterestru, aproape revoltător. Tom îl salută și se așeză la masa din bucătărie. Apoi se sculă și se apucă să pună masa, să aducă sucul de fructe din frigider. I s-au pus doi cârnați în farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ești o persoană extrem de interesantă. Și vreau să te ocrotesc de toate durerile și spaimele tale. Pearl, care până atunci își plimbase privirile prin hol, se întoarse și se uită la el. Emma își pusese din nou ochelarii lui fără rame, cu lentile înguste, care făceau ca ochii să-i pară mai mari. Părul, încă umed, îi cădea în șuvițe peste gulerul cămășii, strâmbat și mototolit din cauza luptei. — Nu mai face mutra asta nenorocită, fată dragă. — Tu ai cântat în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau pe el razele soarelui. Rama de argint care încadra fotografia unui Emma în vârstă de șaisprezece ani, cu trăsături blânde și ochi duioși, așezată tot pe pian, privea întotdeauna din același loc și în aceeași direcție. Și tatăl lui Emma era prezent. Un portret al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
limite precise. În aceea a lui Hieronymus Bosch, de asemenea, unde toate delirurile, până la cele mai înfricoșătoare, se dezlănțuie într-o voioasă sarabandă. Linii de forță pe care le regăsim la Klimt și modul lui de a încadra într-o ramă aurită corpuri și situații scabroase, și totuși extrem de umane. Rama (de aur) și posturile (atât de sumbre) sunt părți constitutive ale aceleiași realități. Ele fac, împreună, să apară intima vibrație a lucrurilor. Ele epifanizează organicitatea totală a umbrei și a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fi fost fațada să-i zicem a blocului unde locuiau mătușă-mea Anamaria și unchiu-meu, prin nu știu ce minune luminată de soare la orele după-amiezii. Ce găseai în interiorul apartamentului era cu siguranță mai puțin plăcut. Iar de un cui bătut în rama ușii atârna frumusețea de chitară de la noi de-acasă. Acolo în cui, chitara era la fel de refugiată ca și familia noastră. Nu și a unchiului Vartan. Fiindcă ei se mutaseră de la Chișinău la București cu câțiva ani înainte de război. Deci, cum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ileana... Cioburile de geam zăceau împrăștiate în iarbă... Mascat și cu pătratul de metal în creștetul capului, Datcu sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind peretele de sticlă, învăluit într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În odăița de la mansardă, Rareș stătea lungit, cu privirea în tavan. Tavanul era înclinat și pe jumătate umbrit. Se ridica într-un cot și avea lângă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întrebări. Când Doamna a ajuns la Barnoschi Vasile, la întrebarea despre data nașterii tatălui, Barnoschi Ion, acesta a răspuns: 14 octombrie 1897. Doamna și-a lăsat ochelarii un pic mai jos pe nas și l-a ațintit cu privirea pe deasupra ramelor. De comentat, n-a comentat, dar în jur s-au iscat murmure: Mamăăă! în secolul trecut!... Ați auzit, bă, când s-a născut tatăl lui Barnoschi? În secolul trecut!... Murmurele s-au împrăștiat în toată clasa ca un șuierat de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spune că o cumpăraseră, n-o primiseră de pomană. La fel, era atașată de toate flecuștețele din casă, de mileurile pe care le făcuse cu mâna ei, de veselă, de cele câteva tablouri în colțul cărora fixase, între geam și ramă, diferite ilustrate și fotografii. Ținea la glastrele vechi ale familiei, care rezistaseră timpului, ca și la cele pe care i le cumpărase Lucian. Liliana își înalță privirea spre Lucian și îl privește întrebător: la ce se gândește? Doar îl privește
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ultra-ușoare, vele și aripi), -apă (sporturile în mediul acvatic depind de corp și de mișcările acestuia: înot, ori de numele adjuvanților instrumente: canotajul este un grup de sporturi nautice, care se practică în ambarcațiuni puse în mișcare cu ajutorul vâslelor sau ramelor. canotajul academic este o ramură a canotajului, care se practică pe schifuri și pe giguri, face parte din categoria sporturilor Olimpice din anul 1900; practicarea canotajului influențează pozitiv mobilitatea articulară și a coloanei vertebrale, favorizând dezvoltarea armonioasă a corpului, este
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]